2,089 matches
-
Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului EU ȘI ZEUL VAGABOND M-am trezit ca o bacantă din delirul nopții tale Într-o ploaie de visare și simțire trepidantă Sentiment durând divin, reflectând pe trupuri goale, Episoade ancestrale... noi, drogați cu vin-pelin... Era liniște-n alcovul unde-am disecat iubirea... Adormită, fericirea, reflecta pe fața-ți movul Din tulipele cuminți unde ne-am ascuns de lacrimi Și săruturi, arse patimi, dragoste cu scos din minți... ...Am sorbit ca
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
tine să se mute-n poala mea... Vreau de dragul meu să mori și să mor de drag de tine, Levitănd printre ruine, să ne încarnăm în flori... Pe-o planetă ideală, făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
unei galaxii ce domina cele patru colțuri din univers. Dar nu au avut impulsuri la semnul rămânerii, deși au dorit. Mult timp după aceea nu mai era în intenția lor ideea că se vor mai revedea vreodată. Marna era simbolul ancestral al surâsului inventat de Creatorii universali, spre a lumina un chip atins de semnele fecundării. Toată era un hormon din care izvorau fluidele reinventării viului în fașa pubertății incipiente. Creatorii așezase în formele ei creuzetele ispitei cu care universul s
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
s - a delectat la facerea ințială. Lumina spațiul cu două puncte ce ardeau necontenit depărtările. Surâsul ei spațial te atrăgea cu sens de apropiere totală și cine intra în raza aceea telurică nu mai scăpa ore în șir din farmecul ancestral al dorinței . În imaginația ei visătoare Creatoarea s-a imitat pe ea și un pic mai jos de la marginea chipului ei fecundat îi așezase două forme piramidale pe care amețeai privindu le înainte de a le atinge. Un stadiu mai jos
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
în devoțiuni. Creatorul lui a decretat săvârșirea din tot ce avea universul dual mai puternic ca undă, conglomerat și mișcare diudiană. Dispersa lumina cu chipul său veșnic înfocat de unde hormonal însetate. Ce avea șansă să atingă prin mișcare , devenea supus ancestral controlat de pornirile lui gravitaționale. Când a întâlnit -o pe Marna, virtual, desupra unei treceri de pulberi solare , s-a aprins și a rămas așa, astru ascuns căutării până au putut stabili prima coneixune la care el avea drept de
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
întâlnit -o pe Marna, virtual, desupra unei treceri de pulberi solare , s-a aprins și a rămas așa, astru ascuns căutării până au putut stabili prima coneixune la care el avea drept de acces. - Sunt aripa dreaptă a unei galaxii ancestrale, s- a adresat el Marnei, crezând că așa îi poate schmba mersul intenției în sensul venirii spre el. - Eu sunt Marna, i-a răspuns ea intrând cu un surâs în traiectoria lui gravitațională. Stăpânesc undele hormonale ale universului cu care
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
traiectorie aleatorie . Stadii universale și a făcut alte preocupări în spațiu și timp sperând să - l uite să nu aibă șansa unei noi întâlniri. Risca prea mult să fie dominată de teluricul lui și era prea mândră de scopul ei ancestral spre a ceda unui intrus cu spectru nedefinit. Dar iată că acum, după atâtea stadii universale Creatoarii i-au realocat fără știrea și speranța lor. Se tot căutaseră ei prin conglomeratul universal dar nu reușeau să ajună la un conses
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Acasa > Poezie > Imagini > FURTUNA UNEI NOPȚI DE VARĂ (ANCESTRAL) Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E seară și vântul începe să bată Nori negri adunând peste sat; În zare fulgere cerul străbat Și ecouri de tunet câteodată Văzduhul răzbat
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
monoton. Dar iată că ploaia acum se oprește Și vântul împrăștie norii. La drum din nou pornesc călătorii Și soarele la drum iarăși pornește: Plutind, vin zorii. -din volumul "Ghidușii de adolescent", 1985 - Referință Bibliografică: Furtuna unei nopți de vară (ancestral) / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea-mi ca de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
de ceară, mă leagănă-n veșmântu-i trandafiriu de „seară“ . Îmbrățișați vom adormi curând... * O, frunte! Noian de gânduri ninse! În liniștea odăii, îngenuncheate, clipele suspină, în fața candelei aprinse! Și-o rugăciune, pare-se... cu ochii plânși, îngână... Referință Bibliografică: Viscol ancestral / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Pe vitrina din colț într-un vas de lut , mama a pus câteva crenguțe verzi de vâsc. Se obișnuiește astfel pe la noi, în preajma Crăciunului să se pună în casă vâsc. Se spune, că îndepărtează spiritele rele. Atmosfera simplă cu patină ancestrală de tradiție și credință mă transportă în anii copilăriei, când eram eu însămi parte integrantă a acestui mic univers al satului meu. Îmi părea în concepția mea de atunci o lume prea mare pentru mine, căreia jinduiam să-i cunosc
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
ființă solitară. Doar când situația o impune, sau Pământul Străbun și frații săi Fii Neamului Străbun sunt în pericol iminent, apare de nicăieri, salvează și restabilește ordinea. Din când în când, merge la consfătuiri, sub egida Marilor înțelepți și Vrăjitori Ancestrali, din cadrul Consiliului Celor 30, unde se întâlnește cu prietenii săi, Zoroastru al Indiei, Merlin, și druizi celtici, schimbând impresii, despre timpurile ce au trecut și cele ce or să vină, făgăduindu-și unul altuia ajutor la nevoie, pentru a restabili
PELASG FIUL CERULUI ȘI AL PĂMÂNTULUI- MAGUL DIN CARPAȚI (I) de ARON SANDRU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369153_a_370482]
-
dar și în termeni relativi". Remarcabilă scriitoare Cezarina Adamescu, apreciindu-i scrisul, subliniază: „Cine nu știe să prefacă Departele în Aproape, nu va putea să prindă rădăcini nicăierea... Pentru Milena Munteanu nici timpul, nici spațiul nu mai au semnificația lor ancestrală. Ea le-a modelat astfel încât să-i aducă sub ochi mirajul întoarcerii. E ca și când ar vorbi despre lumi paralele, care, printr-un mister încă nedeslușit, se unesc într-un punct inefabil". În partea a doua a cărții, Milena Munteanu ne
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
și dă naștere unor emoții scăpate din dimensiunile obișnuite, emoții despre care nici nu credeam că se pot trăi la o asemenea intensitate. Înțelegând că există ceva mult mai adânc decât noi înșine, ceva ce s-a clădit din timpuri ancestrale, autoarea mărturisește: „Am avut nevoie de rădăcini, de stabilitate și repere, ca să pot vedea mai departe". Curățenia și frumusețea vieții săliștenilor o citești în carte cu ochiul și sufletul curat, cu respirația adâncă. Frumusețea portului ne amintește cuvintele remarcabilului sculptor
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
și mult mai important decât oricare dintre noi". „Totul făcea parte dintr-un tabiet, o rețetă de trai frumos și cumpătat. Nu la întâmplare, ci cu chiverniseală, cu băgare de seamă și recunoștință. Totul părea să fie conform unui ritm ancestral. Tu doar intrai într-un rol ce-ți era destinat dintotdeauna. Repetai aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise de bunici și părinți". Cartea cucerește prin vibrația calității de martor dornic să pătrundă esența, miracolul vieții, prin efortul de a prinde
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
intelectuală aparte. Ea dă pulsație gândului frumos și naște boabă de speranță că nu ne vom desprinde de ceea ce are omenirea de preț. Nici că ne vom desprinde de frumusețile și valorile țării noastre, de care suntem legați prin rădăcini ancestrale. --------------------------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ȚARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1491, Anul V, 30 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
moare. A Sa poveste de iubire, nicicând nu poate fi sfârșită. Că-n ea este dumnezeire care în vers curge grăbită. Omagii de gânduri sunt ninse, când raza-i străluce-n cuvinte. Poveștile Lui sunt rescrise pe caldarâmuri de morminte. În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de Soare. Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. Că-n har poetic e lumină
CERNEALĂ PENTRU EMINESCU -POEM OMAGIAL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374289_a_375618]
-
înspre mâine tăcuți, Să renască în noi primăvara, Să ne-ntoarcem, iubito, în munți. La cabana cu patimi e soare, Focul arde-n cămin, jucăuș, Ne așteaptă cuminți blânde fiare, Apă bând din al mâinii căuș. Vom călca pe poteci ancestrale, Prin poieni, cu coroane de spini, Doi asceți, goi în vremi saturnale , Veșnic tandri și veșnic străini. Luzi, vom arde în noi ce-i povară, Extaziați, răbufni-vom spre cer, Îndulcind cazna trecerii vremii, Retrăind nopți de-amor și mister
CÂND IUBIREA... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362187_a_363516]
-
iuibirii, În prag? Iubita mea și-a nimănui... Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade, Lud, iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă, Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal. Cu carnea-n tolbă împrăștiind căldură, Să plec înspre cabana mea de foc, Iubita mea așteaptă-nfometată, Vom repeta al cărnii dulce joc. Ca fiarele, avizi, fără odihnă, Ne
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
iar balamalele lui trosnesc; edificiul neputințelor omenești, al păcatului imposibil de ispășit, se va prăbuși curând, dezlegat din ferecătura minciunii. Este răzmeriță, răscoală și zavistie mare în lumea duhurilor. Jos, pe pământ, oamenii parcă au și ei o premoniție... Păcatul ancestral pare mai evident acum, din moment ce s-a ajuns până aici. Adică până la a vedea - cu groază! - ca pârga istoriei omului nu este altceva decât moartea lui Dumnezeu, că împlinirea spirituală a lumii, după catastrofa alungării, izgonirii și prăbușirii din Rai
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
se va risipi, În urnă infinitului sec,seninul va reveni , Pe acoperișul liniștii va poposi pescărușul, Timpul ce l-am pierdut, sacrificând urcușul, Alintării sufletului,în pledoaria versului, În setea mării și în strâmtoarea universului. Praful ideilor urca în labirintul ancestral, Se risipesc în ploile virusate de taifunul banal, În odaia spectacolului,aplaudă palmele imaginației, Noii robi ai căutării,aduc nesfârșitul creației, În doctrina stampilata,căutăm originea crimei, Sub lupa falșificării se vede ,teroristul rimei. Novela noastră e o apocalipsa pierdută
PRAFUL IDEILOR de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378706_a_380035]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VIS COMPROMIS Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Diamantul iubirii tale Se plimbă fantomă de lut Cu aripi de vis ,ancestrale! Rămas-a doar omul din mine Valorile toate au plecat Săpăm cu migala în destine Un drum evlavios,creponat! Soare răsare pe marile întinse Dimineața-i speranța din vis Gândul arde cu flăcări încinse Viața e copacul promis! Sub cerul
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]