2,199 matches
-
Într-un râs scurt, nostalgic. —E Întotdeauna Îmbrăcat În pantaloni scurți de safari, indiferent de anotimp. Știu că a urcat și pe Everest și pun pariu că tot În pantaloni scurți era Îmbrăcat. Râse trist, așa cum face cineva care spune anecdote În cadrul unui panegiric. — Iar fiul său, Rupert, ce băiat pe cinste. Se Împrietenește foarte ușor cu copii din alte țări, joacă baschet cu ei, le arată trucuri magice - e chiar talentat la așa ceva și atrage o mulțime de oameni... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de a-l transmite vecinului, când, de cele de mai multe ori, nici nu se trage vreun profit. Putem să-l numim act cu totul dezinteresat dacă voim să compromitem actele dezinteresate. Nu interes psihologic, milă sau bucurie, ci numai anecdotă. Și ești încîntat dacă o poți anunța cel dintâi. În orășelul în care m-am născut era un domn care avea pasiunea să anunțe cel dintâi veștile, și am asistat la o scenă admirabilă. A venit la mine cu o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cânte. Am vrut s-o luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i moartea oricărui om sensibil ce povestește o anecdotă, fie cu sobrietate și răceală, fie în alt fel. Evident, așteptase să termin ca să-i poată pune locotenentului aceeași întrebare obsesivă: — Cu cine găsiți că seamănă? i s-a adresat pe neașteptate. Mai ales la ochi și la gură. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asigur că n-am făcut-o intenționat. Cred -știu -că aceasta va fi ultima mea însemnare cu privire la „fizic“. N-are decât să pară ilar. Dar aș vrea să limpezesc aerul înainte de a mă duce la culcare. E vorba de o Anecdotă, îngropați-mă și tot am s-o las să iasă la iveală. Pe la nouă ani, aveam foarte plăcuta convingere că eram cel mai iute alergător din lume. Sunt tentat să adaug că era genul acela de îngâmfare, fundamental aflată în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frumoasă de primăvară, când locuiam încă pe Riverside Drive, Bessie m-a trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care l-am descris mai sus. La fel de fatal pentru arhitectura acestei anecdote, purtam teniși - aceștia fiind pentru cineva care se consideră Cel Mai Iute Alergător din Lume exact ce erau pantofiorii roșii pentru fetița din Hans Christian Andersen. Din momentul în care am ajuns în stradă, am devenit Mercur în persoană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ele or să nege asta. Sigur, spuse Margotte. Pur și simplu nu este așa. — Ei, eu am văzut cum li se Întâmplă asta altora, de ce nu și mie? Trebuie să te Împaci cu toate combinațiile de fapte. Îmi amintesc o anecdotă celebră despre un om care Înnebunise: Cineva i-a spus: „Ești paranoic, dragul meu“, iar el a răspuns: „Poate, dar asta nu Îi oprește pe oameni să uneltească Împotriva mea“. Asta este o rază de lumină importantă dintr-o sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să repete de câteva ori. Doar când s-a ridicat de pe ea brusc și aproape a țipat, cuvintele lui au căpătat sens: — Miss, zicea el, e ok dacă îmi dau drumu’ în tine, Miss? Când am auzit prima dată această anecdotă, mi s-a confirmat presupunerea mea destul de sceptică cu privire la calitate sexului pe care îl poate avea cineva cu o persoană de cincisprezece ani. Dar Sheba n-o spusese în acest fel. Ea o povestea ca un exemplu al farmecului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-i ceară autograful și tot așa. Era o nebunie. Pentru că pe Richard îl plictisește economia și nici c-ar fi putut să-i pese mai puțin de tata. Dar nu-i puteai spune mamei asta. Ori de câte ori tata spunea o anecdotă, ea punea o palmă grea pe genunchiul lui Richard, ca și cum l-ar fi consolat pentru soarta ingrată de a nu fi Sfântul Ronald. — Crezi că mama ta mă va accepta? am întrebat-o pe Sheba. — Poftim? Sheba părea uimită. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se râdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai întrebau între ele, așa cum nu se întâmpla altădată, despre unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
român s-a achitat de promisiunea făcută liderului Chinei, Mao Zedong. Au contat atât ideile, judecățile și comentariile, cât și iscusința cu care acestea au fost expuse, starea de spirit prietenească și solidară ce transpărea din inflexiunile vocii, gestică și anecdote; convingătoare a fost și traducerea realizată cu profesionalism și pasiune de Tincuța. Structura conferințelor sau expunerilor prezentate de dr. Petru Groza era de regulă următoarea. La început, șeful statului român mulțumea pentru primirea ce i s-a rezervat pretutindeni, subliniind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În Sadoveanu sau Utopia cărții, Nicolae Manolescu va scrie: „Invenția are aici un sens special, căci constă, înainte de orice, chiar în abundența plină de savoare a detaliului, în concretul unei proze a cărei originalitate ține prea puțin de fabulă, de anecdota epică, dar mai ales de modul expunerii. ș...ț Geniul lui Sadoveanu este al variațiunii pe temă. Invenția nu e în subiect, ci în protocolul istorisirii“. Cânele tc "Cânele " Strada era de obicei tăcută. Ferită de cursul birjelor, de năvala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebuințate în alt ev, de alți cuceritori. Totuși, stăruința lor nu se poate măsura cu cea a spiritului. Poate ți se va părea interesant să afli că noi, neamurile care nu ne mai numărăm secolele, am trecut dincolo de gluma și anecdota dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai bun semn al civilizației nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh. Cei care au avut strămoși în epoca piramidelor prețuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenței. Binevoiește, rogu-te, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Connelly, Susan Dillon, Caron Freeborn, Gai Griffin, Ljiljana Keyes, Mammy Keyes, Rita-Anne Keyes, Suzanne Power și Louise Voss pentru că au citit manuscrisul în diverse stadii, oferindu-mi feedback și neprețuite încurajări. Lui Eibhin Butler, Siobhan Coogan și Suzanne Benson pentru anecdotele despre orice, de la întâlniri la prima vedere la durerile nașterii. Lui Kate Osborne care a plătit pentru ca „Jacqui Staniforth“ să fie unul din personajele din această carte la o licitație dedicată strângerii de fonduri pentru Fundația medicală pentru Îngrijirea Persoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere, la adăpostul acestor munți inaccesibili unde trăim laolaltă cu vulturii, ciorile și leii, tovarășii noștri întru demnitate. I-am relatat spusele acestea unchiului meu, care a oftat fără să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse pe istorisit, cu o sumedenie de anecdote, ultima sa vânătoare de mistreți. După care se întoarse brusc la aceeași chestiune: — Ar trebui să-i spui papei ce gândești. De ce n-ai veni cu mine la Roma? Aveam într-adevăr de gând să pun capăt mult prea îndelungatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
civilizația autentică, perora el. Încredere în oameni, deschidere totală, stimă și respect. Bufet suedez. Începu să râdă: — Stimă și mândrie, Ceaușescu pușcărie. O știai? — Nu. (De fapt, o știam, ca multe altele, dar nu voiam să-i retez pornirea spre anecdote.) — Da’ engleză știi? Am una diplomatică. — Nu știu, doar așa... Fii atent, e o chestie la vânătoare. Se duce omu’ la... În fine, erau africani în bambuși și primul nostru vânător zicea că-mpușcă pliznoți. Că ăia striga please not
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Întins, la rându-i, cu mâinile sub cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver, care ba creșteau, ba scădeau În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la altul, Începu să-i povestească tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându-și povestioarele cu citate din Schopenhauer, Strindberg, Nietzsche, Bismark și alți vizionari. Tot povestind, aduse, printre altele, vorba și de contele Tolstoi, care, cică, fiind Întrebat de un reporter ce părere are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe bază de cantharis. Reacții adverse: În cazul În care vă obosește partenerul sau partenera, faceți găuri În pereți...” Citind aceste rânduri, medicul zâmbi, amintindu-și de o anecdotă pe care o auzise-n cabinet... Cică vine Într-o zi un bătrânel la farmacie și cere o doză triplă de Viagra. Farmacista, o femeie bătrână și ea, Îi cere mai Întâi recomandarea medicului, cum Însă bătrânelul insistă, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se În genunchi la picioarele ei imaginare și cerându-i iertare. De fapt, În același timp, existau acolo, În el, doi Noimanni. Unul cerea iertare În genunchi, iar altul urmărea scena, repetând În sinea sa, pentru a câta oară, o anecdotă pe care medicul o extrăsese dintr-un dicționar și o adnotase cu roșu În agenda sa: „Sensul femeii este acela de a fi nonsens. Ea reprezintă polul opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
țipă Cracănel înroșindu-se la chip ca o gușă de curcan. Destul! Restul să faci bine să i-l povestești lui tat'tu și să-i spui că-l rog să-mi scrie un bilet, dacă i-a plăcut această anecdotă deocheată și plină de neobrăzare. Lecția viitoare, dacă nu-mi aduci biletul, te elimin; iar până atunci, ai nota 2, ca să te-nveți minte să nu mai povestești profesorilor anecdote d-astea... lipsite de bună-cuviință! Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi scrie un bilet, dacă i-a plăcut această anecdotă deocheată și plină de neobrăzare. Lecția viitoare, dacă nu-mi aduci biletul, te elimin; iar până atunci, ai nota 2, ca să te-nveți minte să nu mai povestești profesorilor anecdote d-astea... lipsite de bună-cuviință! Asta se-ntîmplase joi. Aveam Botanica de două ori pe săptămînă: marțea și joia, așa că marțea viitoare trebuia să-i aduc lui Crăcănel biletul cu pricina! Deși eram fiert, mă făceam că puțin îmi pasă! Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Parcă tu nu știi? Mă gândesc cum să fac să scap de chestia cu biletul pe care-l cere Crăcănel de la bătrînul! Mâine e marți... avem Botanica! Ce mă fac? Auzi ce idee și la ăla, să-i spun bătrânului anecdota și să-mi scrie pe un bilet dacă i-a plăcut sau nu! ― De... e cam albastră chestia, ce e drept, mai cu seamă că Crăcănel e și diriginte! Și-i spui diseară? ― Păi, ce mai încolo-încoace?... Vrei, nu vrei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână o carte, chipurile ca să citesc, dar rîndurile-mi fugeau pe sub ochi cu o iuțeală de trenuri minuscule pe o câmpie albă, fără de sfârșit, și eu nu înțelegeam nimic; gândurile mele se-ndreptau cu o drăcească stăruință spre afurisita aceea de anecdotă, care mă băgase în bucluc. Se făcuse târziu... aproape 11 și jumătate noaptea! Niciodată, chiar când aveam a doua zi o teză grea, nu rămăsesem peste ora asta. Tata, care lucra în fiecare noapte la cărțile lui didactice până la ora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Odol. ― Ce e, mă, tot n-ai plecat?! ― Nu, tată ...ă, ă, ...și, ă ...uite ce e, ăă ...aș vrea să-ți spun ceva! ― Ce să-mi spui?... Hai, spune-mi odată, și pleacă! ― Aș vrea să-ți spun o anecdotă! ― Ce, nu ești zdravăn? O anecdotă acum?! Trebuia de mult să fii pe drum! Hai, șterge-o! ― Zău, tată, te rog, lasă-mă să ți-o spun, că e scurtă! Tata se-ntrerupe din spălat și holbează ochii la mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]