2,942 matches
-
fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor 1. Preluând o imagine din Cesare Pavese, autorul imaginează o întâlnire între doi tineri îndrăgostiți, aflați către cumpăna nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lângă altele pe marginea balconului? Ce se poate întâmpla? La ce se gândesc unul și celălalt?”1 Posibilitatea nu este deci o categorie predominant teoretică, ci înrădăcinată mai degrabă în fondul patetic al corporalității subiective. În câteva clipe, prin imanența angoasei, proximitatea corporală poate decide totul sau nimic pentru fiecare dintre cei doi actori. Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate decide totul sau nimic pentru fiecare dintre cei doi actori. Sinele fiecăruia își croiește destinul în funcție de felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
felul în care o posibilitate sau alta va fi închisă ori deschisă. Orice posibilitate teoretică lipsită de oportunitatea întrupării rămâne o simplă fantezie. Angoasa care însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate primi încă o determinare valorică; angoasa este, de fapt, penumbra originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
originară a libertății. Imanența angoasei ne garantează că trupul celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celuilalt nu a devenit încă un obiect alienat al dorinței sexuale; aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceasta rămâne doar o posibilitate, deși poate cea mai iminentă. Saltul în acțiune vine dintr-o lipsă de rezistență în fața angoasei radicale în fața „posibilității de a putea”. La această angoasă generică sau totală se adaugă - în relația erotică bipolară - o angoasă specifică, convocată de contradicția cel puțin aparentă între ceea ce S. Kierkegaard numește unitatea spiritului și faptul diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei corporalități sexuate, ori faptul că nici un sine nu este scutit de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
diferențierii sexuale. Faptul că profilul celuilalt nu este vizibil decât în aparența unei corporalități sexuate, ori faptul că nici un sine nu este scutit de servituțile apartenenței la un sex (masculin sau feminin) - această simplă constatare este și ea responsabilă pentru angoasa celor doi tineri îndrăgostiți. Care este frontiera dintre alteritate și identitate în cazul corpului subiectiv și al corpului obiectiv? Este oare corpul subiectiv ori transcendental al fiecăruia identic, întrucât aparține sferei invizibilului? Este oare conținutul alterității celuilalt reductibil la aparența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
accidental? Ce anume conferă alteritate fiecărei persoane în parte? Pentru Henry, diferențierea sexuală a corpurilor biologice creează mirajul atracției. Cu cât cineva percepe mai acut propria sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sa diferențiere sexuală în raport cu celălalt, cu atât el sau ea va aluneca în prăpastia angoasei. „În fața corpului magic al celuilalt, dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele două trupuri decid eliberarea nu prin distanțare, ci printr-o mai intimă apropiere, consumată în unirea sexuală. Ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dorința angoasantă de a întâlni viața în el trezește posibilitatea angoasantă de a putea face; cele două fluvii negre ale angoasei și-au reunit într-adevăr valurile. Forța lor rade totul, elimină orice reper”1. Aflate sub presiunea insuportabilă a angoasei, cele două trupuri decid eliberarea nu prin distanțare, ci printr-o mai intimă apropiere, consumată în unirea sexuală. Ceea ce-i așteaptă pe cei doi nu este însă o „metafizică a sexului” (J. Evola) eliberată de poverile angoasei. În locul vieții transcendentale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
presiunea insuportabilă a angoasei, cele două trupuri decid eliberarea nu prin distanțare, ci printr-o mai intimă apropiere, consumată în unirea sexuală. Ceea ce-i așteaptă pe cei doi nu este însă o „metafizică a sexului” (J. Evola) eliberată de poverile angoasei. În locul vieții transcendentale a celuilalt, corpul obiectiv întâlnește suprafața unei epiderme anonime. În locul alterității, corpul fiecăruia trăiește tautologia dorinței nesaturate. Timpul se cască de acum înainte ca orizont al repetiției. Angoasa este diminuată, dar atotprezentă tocmai prin deschiderea acestui orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o „metafizică a sexului” (J. Evola) eliberată de poverile angoasei. În locul vieții transcendentale a celuilalt, corpul obiectiv întâlnește suprafața unei epiderme anonime. În locul alterității, corpul fiecăruia trăiește tautologia dorinței nesaturate. Timpul se cască de acum înainte ca orizont al repetiției. Angoasa este diminuată, dar atotprezentă tocmai prin deschiderea acestui orizont. Întrucât angoasa corespunde unei conștiințe graduale a propriei diferențieri sexuale, seducția poate apărea exploatând asimetria distribuției acestei tonalități. Pe de o parte, are loc seducția activă (tipic masculină), prin manipularea slăbiciunii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vieții transcendentale a celuilalt, corpul obiectiv întâlnește suprafața unei epiderme anonime. În locul alterității, corpul fiecăruia trăiește tautologia dorinței nesaturate. Timpul se cască de acum înainte ca orizont al repetiției. Angoasa este diminuată, dar atotprezentă tocmai prin deschiderea acestui orizont. Întrucât angoasa corespunde unei conștiințe graduale a propriei diferențieri sexuale, seducția poate apărea exploatând asimetria distribuției acestei tonalități. Pe de o parte, are loc seducția activă (tipic masculină), prin manipularea slăbiciunii celui care rezistă mai puțin în fața angoasei generice („puterea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deschiderea acestui orizont. Întrucât angoasa corespunde unei conștiințe graduale a propriei diferențieri sexuale, seducția poate apărea exploatând asimetria distribuției acestei tonalități. Pe de o parte, are loc seducția activă (tipic masculină), prin manipularea slăbiciunii celui care rezistă mai puțin în fața angoasei generice („puterea de a putea”), neștiind ce să facă: să rămână, să plece, să neutralizeze atingerea celuilalt ori să o accepte. Pe de altă parte, are loc seducția pasivă (tipic feminină), prin abandonarea oricărei inițiative și cedarea tuturor drepturilor asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]