1,984 matches
-
constituit un răsunător eșec de piață, la prima lui editare. Reacțiile criticilor s-au împărțit între contestarea vehementă și evaluarea prudentă (în cazul cel mai bun, a "calităților poetice ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reuniți post-mortem și, totodată, in aeternum), pe cînd legătura cu Linton păstrează mai mult aerul plat al conviețuirii domestice. În realitate, construcția personajului de-a lungul textului nu lasă loc pentru o astfel de concluzie. Catherine este, în egală măsură, anihilată volitiv atît de Heathcliff, cît și de Edgar Linton, devenind nu numai o "dispută" erotică, ci și o "anexă" a identităților celor doi. Se poate observa că și id-ul (se-ul), și ego-ul/supra-ego-ul (eul/supraeul) lui Cathy intră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
treptat într-un episod generator de criză în familie. Julia se îndrăgostește de el și Sebastian are, ca atare, un șoc psihic, atunci cînd își descoperă sora și prietenul sărutîndu-se. Tînărul Flyte va fugi în Maroc, unde viciile îl vor anihila în cele din urmă atît moral, cît și fizic. Lady Marchmain îl culpabilizează pe Charles pentru ambele probleme ale familiei sale (plecarea fiului și amorul fiicei), îndepărtează pe narator violent de la Brideshead. Ea își motivează gestul printr-o declarație traumatizantă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gradual, de la prietenie la tensiune erotică, inițiind un experiment amoros à trois, teribil și pasional. Aparent, tinerii își regăsesc sinele în acest patetism sexual, construind o armonie psihologică, greu de atins în condiții diferite. Totuși, și aici viața pare să anihileze imaginarul (metafora din titlu, "castele de carton", este un argument în această direcție), intrînd brutal în universul idilic al protagoniștilor. Volens-nolens, drumurile lor se despart, separarea devenind un indiciu al distrugerii proaspăt cîști gatei identități. Nici o altă alegere nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
strecurați în clădire. Bret descoperă că reușește să exorcizeze duhurile necurate prin scris, așa că începe să-și rescrie finalurile de romane, ucigîndu-și criminalii. Trimiterea subtilă este, de fapt, la ceea ce aminteam mai devreme. Ficțiunea a scăpat de sub control, amenințînd să anihileze realitatea. Mircea Cărtărescu vor bea, cred, undeva despre "texistență" ca fenomen cultural postmodern. Aceasta este adevărata dramă a lui Bret Easton Ellis (personajul, dar, pînă la un punct, și autorul) "texistența". Scriitorul și personajele lui nu mai pot evada dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
greacă și latină, se angajează plenar în experimentul paideic (alături de "ghidul" lor spiritual, Morrow), depășind mult ideea de educație academică (Julian Morrow le spune chiar, într-o zi, aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul capătă, gradual, autonomie, eliminîndu-și creatorul (uciderea Liderului poate fi citită ca "moartea" barthiană a "scriitorului") și invadînd existența. Oamenii Mici sînt mesagerii săi enigmatici într-o lume anihilată pe care o clonează și apoi o dizolvă. Tengo și Aomame în postură de prizonieri ai ficționalului înțeleg, ultimativ, aceasă lecție. Dar noi?, pare să întrebe, indirect, Haruki Murakami. Bibliografie Haruki Murakami. 1Q84. Traducere din limba japo neză și note
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după care aceasta s-a ghidat secole de-a rândul și tot ceea ce trimite la un atunci, care nu mai este în actualitate"17. Cert este că întreaga paradigmă a modernității trebuie interpretată ca fiind premisă pentru postmodernitate. Dacă modernitatea anihilează și se opune, cu vehemență, într-un mod naiv, tradiției, crezând că o poate anula, sau chiar anulând-o, uneori, în schimbul unor elemente cu totul noi, de expresie și de conținut, postmodernitatea reconstruiește tradiția, fiind, totodată, o continuitate pentru modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația despre care vorbim, ilustrată exemplar de către distinsa profesoară și cercetătoare de la Universitatea ,,Al. I. Cuza" Iași este aceea a studiului intelectual care construiește caractere. De prea multe ori, presiunea relativismului cultural și a mecanismului financiar-mediatic-politic anihilează verticalitatea presupusă a intelectualilor, transformându-i în jalnice marionete. Or, rostul veritabil al formării tinerelor generații și al activității de cercetare nu este bifarea contabilă a unor proceduri, ci edificarea și verificarea, de-a lungul întregii vieți, a caracterului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vocații, ca să salvăm oamenii de barbarie. Împrumutăm de la O. Hirschman 38 imaginea "mîinii care ascunde": așa cum punem mîna la ochi ca să ne ferim de soare, la fel trebuie să ne ferim să privim în față posibilele care ne paralizează, ne anihilează curajul necesar unei atitudini demne și, în mod sincer, fraternă. În prima parte a cărții n-am avut intenția de a răspunde la întrebarea "ce este un posibil, ce este un imposibil?" Explorarea noastră n-a urmărit o definiție sau
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sa, istoricii par a se fi dispus în trei grupuri: cei pentru care provocarea postmodernă a luat sfârșit, istoria încorporând deja acele elemente din postmodernism pe care le-a considerat de folos; cei pentru care postmodernismul a triumfat asupra istoriei, "anihilând-o"; și, poate cel mai consistent grup, alcătuit din istoricii care încă balansează între aceste două mari poziționări teoretice enunțate anterior. Deși "la urma urmelor, postmodernismul nu este primul care a descoperit incontestabila absență a trecutului"12, acest trecut, precum și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în dinamica deconstrucției 190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a regăsi și a revaloriza acel "ceva" care a fost ocultat de tradiția metafizicii occidentale, trecând apoi de la rejecția "nici nici" la folosirea conjuncției "și și", care nu anihilează tensiunea termenilor opuși, ci păstrează și revigorează alternativa. Din punctul meu de vedere, listele ce conțin formele de opoziție dintre cele două concepte își păstrează interesul sintetic și capacitatea de a oferi informații într-o modalitate "prescurtată", rapidă și sugestivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea produsului cultural. Codul universal al scriiturii moderne este spart în ideolecte, iar democratizarea receptării sale diminuează hegemonia hermeneutică, "cultura elitelor" fiind oarecum înlocuită de "cultura maselor". Cu toate că eroismul dezintegrării este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o serie de riscuri, cum ar fi inconsistența, exagerările, lipsa argumentelor. Mai mult decât atât, posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite, crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila, sau probabilitatea de a se ajunge la un fel de cod general prin care lucrările postmoderne să fie lecturate (împotriva dezideratului de multiplicitate a lecturii și interpretării) implică eforturi considerabile din partea scriitorilor postmoderni. Dacă acest conflict este resimțit și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de relevanță. După cum bine remarcau Chris Rojek și Bryan S. Turner, "fără nici o îndoială, Jean Baudrillard este una dintre cele mai importante figuri care activează în mod curent în domeniul sociologiei și studiilor culturale. Dar scrierile sale au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actuală se vrea a fi lipsită de fundament și de centru, aceasta își asumă, de asemenea, și riscuri, cum ar fi posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite sau crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila. Acest pericol al deconstrucției ne-a condus la întrebarea sub semnul căreia încheiem acest studiu: este filosofia postmodernă o filosofie autofagă?580 Cu alte cuvinte, se hrănește ea din propriile discursuri și constructe teoretice pe care le alcătuiește, în majoritatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de schimb și un raport social care pune capăt realului, care lichidează realul, și în același timp opoziția dintre real și imaginar" (s. a.). La întrebarea care ia naștere din această poziționare teoretică cum este posibil ca un raport social să anihileze realul fără a se înscrie el însuși în această realitate?, Baudrillard consideră că moartea este cea care se apropie de îndeplinirea acestei condiții, ca și de aceea a răsturnării ordinii sociale fără a fi înscrisă în sistemele de semne care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
curent, atât în materie civilă cât și în materia concurenței solicitarea daunelor-interese se întregește cu rezoluțiunea contractului, care duce la desființarea cesiunii fondului de comerț, care va reveni în întregime în patrimoniul vânzătorului, obligat să restituie prețul sau la a anihila efectele juridice ale aportului cu acest obiect la constituirea unei societăți comerciale, de a desface locațiunea unui fond de comerț 62. 2. Piața relevantă Unul din reperele fundamentale ale concurenței este piața deoarece nu se poate vorbi de concurență decât
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
apreciat a nu fi la fel de larg ca cel în sens economic. Între noțiunea de "înțelegere" și "concentrare" există certe deosebiri juridice și anume: • înțelegerea nu afectează independența economică a membrilor săi, limitând numai comportamentul exterior al acestora în timp ce concentrarea le anihilează independența; • înțelegerile vizează asigurarea împotriva riscurilor concurențiale, prin suprimarea influenței reciproce dintre operatorii economici, în timp ce concentrarea unifică riscurile; Dificultatea unei distincții stricte între termeni provine din faptul că unele înțelegeri pot fi considerate concentrări, în virtutea unei foarte strânse legături de
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima lărgește sufletul și trezește la o viață intensă facultățile, iar a doua le restrânge, le îngheață și aproape le anihilează" (Sandner 2004: 47). Potrivit acestei definiții sintetice, teroarea ar fi creativă, aptă de a fertiliza și chiar de a activa emoțiile estetice latente, în timp ce groaza are efect paralizant, distrugător pentru potențialul empatic.10 Bref, prima are valențe estetice pozitive, în vreme ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o calitate mai bună la preț mic. O altă manieră de a se opune sistemului este propunerea creării voite a factorului surpriză în tiparul predictibilității (de exemplu, achiziționarea de chifle de mărimi și aspecte diferite pentru hamburgerul McDonald), ceea ce ar anihila uniformizarea, ar "raționaliza iraționalul" și ar produce reacții de amu-zament193. În ciuda celor susținute de Ritzer, dacă ar apărea factorul surpriză, credem că acesta nu ar reintroduce dimensiunea magică, pierdută pentru totdeauna, ci ar crea o iluzie de gradul doi sau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
paralelă, dinamică, ostilă față de ideea de închidere și de întreg, în care "utopia și realul se îmbină în cadrul unei experiențe unice"214. Cum eticheta și decența erau suspendate temporar, carnavalul crea un tip de vocabular și gestică de piață, care anihilau distanța dintre indivizi și îi eliberau de normele sociale rigide. Cu toate acestea, ordinea oficială reprezenta lumea reală la care oamenii se întorceau odată cu încheierea carnavalului. Potrivit lui Chris Humphrey și școlii britanice de studii medievale în general, varianta englezească a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a împăratului (sec. XI-XII). "Lupta pentru învestitură" ia sfîrșit odată cu Concordatul din Worms, care instituie principiul separării dintre puterile spirituală și temporală (1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418). Pe parcursul Evului Mediu, se accentuează o altă diviziune între Occident
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care se va propaga asemenea unei unde, sub diverse forme, în întreaga Europă. Din acest moment se dezlănțuie războiul religiilor, care de-clanșează războaie religioase între state pînă la statornicirea, mult mai tîrziu, a unui modus vivendi (pe care îl va anihila însă în Franța revocarea Edictului din Nantes, din 1685). Extinderea Reformei a introdus pluralismul religios în sînul creștinismului occidental. Apar astfel, între variantele aceleiași Credințe, antagonisme și rivalități care sfărîmă definitiv unitatea religioasă a Creștinătății Cruciadelor și Catedralelor, iar dialogul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mesajul lui Buddha Gautama nu privește de acum încolo și civilizația noastră. Spun mesaj, nu religie, cu toate că budismul este, în stare pură, o religie fără religie. Nu spun nici că acest mesaj trebuie integrat ca atare: nu putem dori să anihilăm în cursul vieții noastre un "Eu" care se găsește în centrul culturii noastre individualiste, așa cum nu putem dori nici să scăpăm de reîncarnări în care nu credem. Însă putem extrage din mesajul prințului Gautama îndemnul de a nu ne feri
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]