6,567 matches
-
fie că este vorba de pubertate și adolescență, fie că este vorba de menopauză și andropauză, din perioada de involuție. În aceste situații „terenul” sau „dispoziția”, reprezintă un factor favorizant major, după părerea lui W. Bräutigam. K. Sckneider consideră dezvoltările anormale ca fiind modificări ale dinamicii psihice legate, în primul rând, de terenul psiho-biologic al subiectului. Precizăm că prin teren sau constituția somato-psihică, se înțeleg tendințele congenitale biologice, bine fixate de individ de-a lungul generațiiilor, de a răspunde cu o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a schimba modelul de atitudine corespunzătoare ulterioară, în interiorul unor limite bine precizate. Acest punct de vedere este acceptat și de către B, Peuleikhoff și K. Mester. Pentru nevroze au semnificație patogenă „situațiile de viață” ale individului, pe când în cazul dezvoltărilor anormale, factorul decisiv îl reprezintă terenul psiho-biologic constituțional ai acestuia sau o anumită „dispoziție” înnăscută care îi este specifică. Jenkins afirmă, referitor la „teren”, că „fiecare om se naște psihopat, dar prin educație, socializare și autodisciplină se transformă în homo domesticus
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rol foarte important în procesul de formare al personalității individului, în „socializarea” acestuia, contribuind astfel la formarea stării sale de sănătate mintală, condiție a echilibrului psihic intern, dar și a adaptării și integrării sociale externe a acestuia. În geneza dezvoltărilor anormale se notează existența în istoria psiho-biografică a individului respectiv situații psihotraumatizante de viață, cu un caracter neobișnuit și deosebit de intense, de durată îndelungată și eventual repetate. Un rol important revine, așa cum spuneam mai sus, vârstei subiectului, în special „vârstelor critice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
special „vârstelor critice” sau a vârstelor de „criză psiho-biologică”. Sexul se înscrie și el ca factor favorizant. La femei se notează conflicte sentimentale, familiale, abandon, pe când la bărbați predomină eșecurile profesionale și cele de ordin social. Formele clinice ale dezvoltărilor anormale Cele mai importante tipuri de dezvoltări anormale ale personalității, după B. Peuleikhoff și H. Mester, sunt următoarele: tulburările astenice, depresive, isterice, ipohondriace și paranoide. Le vom prezenta în continuare. 1) Dezvoltarea astenică Aceasta corespunde cu ceea ce P. Janet a reunit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
criză psiho-biologică”. Sexul se înscrie și el ca factor favorizant. La femei se notează conflicte sentimentale, familiale, abandon, pe când la bărbați predomină eșecurile profesionale și cele de ordin social. Formele clinice ale dezvoltărilor anormale Cele mai importante tipuri de dezvoltări anormale ale personalității, după B. Peuleikhoff și H. Mester, sunt următoarele: tulburările astenice, depresive, isterice, ipohondriace și paranoide. Le vom prezenta în continuare. 1) Dezvoltarea astenică Aceasta corespunde cu ceea ce P. Janet a reunit în conceptul clinico-nosologic de psihastenie. E. Bleuler
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau centrate în jurul propriului Eu având ca temă majoră impresia unui pericol la adresa stării de sănătate personală, constituie factori emoționali în geneza acestui tip de dezvoltări anormale ale personalității. Bolnavul se află într-o permanentă stare de tensiune psihică. Gândirea sa este dominată de suspiciunea unei amenințări serioase a stării sale de sănătate. Se vorbește chiar de o „atitudine ipohondriacă” constituțională (Chrzanowski). Afecțiunea este mai frecvent întâlnită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
recunoașterea prezenței unuia dintre sindroamele mintale organice, prin demonstrarea cu ajutorul anamnezei bolnavului, al examenului somatic, neurologic și psihiatric și a testelor psihodiagnostice, a prezenței unui factor specific organic ca fiind considerat responsabil din punct de vedere etiologic de starea mintală anormală a bolnavului. Toate aceste aspecte justifică diferențele în ceea ce privește clasificarea psihozelor organice, așa cum vom arăta mai jos. În cadrul sindroamelor mintale organice, DSM-III-R include șase grupe de afecțiuni psihice, și anume: 1) deliriumul și demența în care deteriorarea cognitivă este globală; 2
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind legat de factori magico-religioși, dar și de conduitele de refugiu din fața unei vieți precare sau nefericite din punct de vedere material, social sau moral. Cunoscute în mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestări psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență devine, într-un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind ansamblul de atitudini și comportamente patologice secundare consumului de alcool. După Jellinek, „este alcoolic orice individ la care consumul de băuturi alcoolice este dăunător lui însuși, societății sau amândurora”. Pe aceste considerente, alcoolismul oscilează între două categorii de atitudini anormale: a) Punctul de vedere medical, sau mai exact medico-psihologic, în conformitate cu care alcoolismul este considerat ca o boală, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesită tratament medico-psihiatric. b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, în conformitate cu care evaluarea acestei obișnuințe și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazuri, - apariția neanalizabilului și ininteligibilului psihologic al acestor bolnavi, - lipsa de motive explicabile pentru simptomatologia clinică, aspectul bizar și incomprehensibil al acestora, - existența unor diferențe profunde între patologia psihozelor endogene și celelalte forme de tulburări psihopatologice (stări reactive, nevroze, dezvoltări anormale ale personalității, psihozele endogene, organice sau toxice etc.). Pe baza datelor menționate, H. Tellenbach consideră endonul ca pe un domeniu particular constitutiv al naturii umane, care este comun atât sferei psihice, cât și celei somatice. El este tot ceea ce la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestui grup, K. Schneider distinge următoarele aspecte: a) tristețea, în care sunt incluse grija și nostalgia, b) angoasa, care privește neliniștea și oroarea, c) furia în care intră iritarea și mânia. Acestea sunt însă „sentimente afective” de intensitate și prezență anormală, cu caracter endogen, dar ele nu constituie încă tablouri clinico-psihiatrice propriu-zise. Dintre cele de mai sus, K. Schneider reține ca fiind mai frecvente și mai importante, tristețea, frica, mânia și angoasa. Ele se însoțesc de manifestări psihopatologice sau de asocierea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea delirantă este expresia falsității gândirii care interpretează, ca fenomene reale și acceptabile moral, aspecte care sunt contrare adevărului și imorale. Intuiția delirantă este interpretarea delirantă a realității în virtutea unor tendințe proprii bolnavului. Fabulația sau delirul de imaginație, cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane. Elementul cel mai caracteristic din punct de vedere psihopatologic este reprezentat de reacțiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihici. Exaltarea pasională a acestor indivizi este rezultatul unei „structuri endogene” de tip constituțional, caracterizată prin următoarele: o forță pulsională anormală a instinctelor, hiperactivitate, trăiri afective de o intensitate deosebit de puternică, producție imaginativă și interpretativă sau halucinatorie care duc la crearea unei „ficțiuni delirante” de tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și P.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vorbi în mod deplin despre un Eu în absența conștiinței morale. Ea este cea care desăvârșește Eul. În mod egal, nu putem vorbi despre suferințe psiho-morale, decât la persoanele care au conștiință morală. Cele cu o conștiință perversă, sunt structuri anormale, imorale, lipsite de sensibilitate morală, care nu cunosc, nu simt și nu pot înțelege binele. Ele sunt anormale, din punct de vedere sufletesc și moral, prin natura lor primară. Din acest motiv, ne vom opri să analizăm ceea ce este „normal
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod egal, nu putem vorbi despre suferințe psiho-morale, decât la persoanele care au conștiință morală. Cele cu o conștiință perversă, sunt structuri anormale, imorale, lipsite de sensibilitate morală, care nu cunosc, nu simt și nu pot înțelege binele. Ele sunt anormale, din punct de vedere sufletesc și moral, prin natura lor primară. Din acest motiv, ne vom opri să analizăm ceea ce este „normal” și „anormal” din punct de vedere psiho-moral, în raport cu alte forme de suferințe. Normal și anormal din punct de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lipsite de sensibilitate morală, care nu cunosc, nu simt și nu pot înțelege binele. Ele sunt anormale, din punct de vedere sufletesc și moral, prin natura lor primară. Din acest motiv, ne vom opri să analizăm ceea ce este „normal” și „anormal” din punct de vedere psiho-moral, în raport cu alte forme de suferințe. Normal și anormal din punct de vedere psiho-moral Când vorbim despre suferințele psiho-morale este absolut necesar să precizăm ceea ce se înțelege prin normal și anormal în Psihologia Morală și în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
binele. Ele sunt anormale, din punct de vedere sufletesc și moral, prin natura lor primară. Din acest motiv, ne vom opri să analizăm ceea ce este „normal” și „anormal” din punct de vedere psiho-moral, în raport cu alte forme de suferințe. Normal și anormal din punct de vedere psiho-moral Când vorbim despre suferințele psiho-morale este absolut necesar să precizăm ceea ce se înțelege prin normal și anormal în Psihologia Morală și în Psihologie. În situația la care ne referim, a fi normal reprezintă a fi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analizăm ceea ce este „normal” și „anormal” din punct de vedere psiho-moral, în raport cu alte forme de suferințe. Normal și anormal din punct de vedere psiho-moral Când vorbim despre suferințele psiho-morale este absolut necesar să precizăm ceea ce se înțelege prin normal și anormal în Psihologia Morală și în Psihologie. În situația la care ne referim, a fi normal reprezintă a fi conform cu valorile și normele morale. A fi anormal, desemnează a te abate de la valorile și normele morale. A fi conform cu sau a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
despre suferințele psiho-morale este absolut necesar să precizăm ceea ce se înțelege prin normal și anormal în Psihologia Morală și în Psihologie. În situația la care ne referim, a fi normal reprezintă a fi conform cu valorile și normele morale. A fi anormal, desemnează a te abate de la valorile și normele morale. A fi conform cu sau a te abate de la, reprezintă o anumită atitudine sufletească, o înclinație, un mod de a fi, de a te prezenta și acționa. Din acest motive nu se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, având specificitate pentru bolile mintale în scopul configurării unor tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un caracter specific în raport cu modelele normale ale personalității. Precizăm însă faptul că nu trebuie identificate tablourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalități. Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei” așa cum au fost ele prezentate de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un caracter specific în raport cu modelele normale ale personalității. Precizăm însă faptul că nu trebuie identificate tablourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalități. Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei” așa cum au fost ele prezentate de noi în secțiunea generală a lucrării de față. K. Schneider a descris „personalitățile psihopatice” ca forme anormale de personalitate, raportându-le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tablourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalități. Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei” așa cum au fost ele prezentate de noi în secțiunea generală a lucrării de față. K. Schneider a descris „personalitățile psihopatice” ca forme anormale de personalitate, raportându-le însă la nosologia psihiatrică. La rândul său K. Leonhard introduce conceptul de „personalități accentuate”, structuri formale care au o anumită specificitate, situându-se la limita dintre normal și patologic. H. Witter descrie „variațiile patologice ale normalului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
altă parte, fenomenele psihice atât cele normale, dar mai ales cele patologice sunt privite” și „înțelese” în moduri diferite din punctul de vedere al psihiatriei clinice și al antropologiei psihopatologice. Tablourile clinico-psihiatrice privesc, în primul rând, bolile psihice, pe când modelele anormale ale personalității privesc alterările psihice ale acesteia considerate ca fenomene psihice morbide și nu ca pe afecțiuni medico-psihiatrice determinate de o cauză anumită. J.M. Burchard (1980), în manualul său de psihopatologie, propune o sistematizare a tulburărilor psihice, plecând de la modelul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta J.M. Burchard distinge trei dimensiuni sau „domenii” (sfere) ale personalității: sfera psihică, sfera somatică și sfera socială, toate contribuind la configurarea personalității. Asupra acestor aspecte am insistat în capitolele anterioare ale acestei lucrări. Un rol important în delimitarea modelelor anormale de personalitate în sfera psihopatologiei revine mecanismelor psihopatologice care stau la baza acestora. E. Minkowski (1966) subliniază importanța câtorva „mecanisme psihopatologice” care sunt direct implicate în procesul de modificare al sistemului personalității. Acestea sunt următoarele: disjuncția sau disociația părților componente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de adaptare ale individului la situațiile vieții. Individul răspunde în două moduri la situațiile de eșec ale vieții: fie printr-o modificare a personalității sale datorită insuccesului, fie printr-o confruntare cu situația care poate lua pentru el o întorsătură anormală. În ambele cazuri este vorba de urmările eșecului, ale inadaptării, asupra persoanei respective. Personalitățile alterate țin de domeniul psihopatologiei, pe când situațiile alterate țin de domeniul sociologiei, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: ***schemă pag. 421*** Personalitățile alterate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]