1,367 matches
-
mitraliere grele, tunuri antitanc sau tancuri. Armamentul standard consta într-o mitralieră MG 34, cu scut de protecție, montată pe un pivot amplasat pe acoperișul echipajului. În spatele semișenilatului exista un piedestal pentru montarea unei alte mitraliere MG 34 pentru protecție antiaeriană sau pentru a fi folosită împotriva infanteriei. Soldații aveau puști Kar.98K, iar comandantul avea un pistol-mitralieră MP38. Semișenilatul SdKfz 250 era repartizat detașamentelor "Panzer Aufklärungs Abteilung" (batalioane blindate de recunoaștere) din cadrul diviziilor Panzer și Panzergrenadier. Inițial, o companie de
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
al Brigăzii 1, Divizia 1 Cavalerie. Ea conținea cele trei trupe de pușcași și trupa de arme grele din Escadronul 2, Regimentul 5 Cavalerie; un pluton din Bateria B, Batalionul 99 Artilerie Terestră cu două howitzere M116 de ; Bateria 673 Antiaeriană de Motraliere (aeropurtată); și 29 de australieni din Australian New Guinea Administrative Unit (ANGAU), care urmau să asiste la colectarea de informații și tratarea cu populația indigenă, dintre care de oameni trăiau pe insule. Odată cunoscută decizia de a rămâne
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Allied Intelligence Bureau bazate pe interogarea civililor din zonă, a relatat că la 15 februarie că se aflau 3.000 de soldați japonezi în Insulele Amiralității. La 24 februarie, a revizuit estimarea la 4.000. G-2 a atribuit lipsa tirului antiaerian situației logistice a japonezilor, considerând-o o măsură de reducere a consumului de muniție. General-locotenentul Walter Krueger, comandantul Armatei a Șasea americane și-a amintit apoi că nimeni de la cartierul său general nu credea că insulele sunt neocupate. În planul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de submarine și obligate să se întoarcă. De la Rabaul au fost trimise două batalioane de infanterie în ianuarie 1943. Deși atacat pe drum de avioane Aliate, acestea au ajuns la destinație. Până în februarie, ambele aerodromuri au rămas neutilizate, iar tunurile antiaeriene nu au deschis focul pentru a economisi muniție și pentru a camufla pozițiile. Ezaki a ordonat oamenilor săi să nu se deplaseze și să nu deschidă focul pe timp de ziuă. Locul ales pentru debarcare era o mică plajă pe
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Ploaia reducea vizibilitatea și oferea acoperire. Ultimul distrugător a fost descărcat la 12:50. Marina pierduse doi morți și trei răniți. Pentru moment, era mai sigur la țărm. Cavaleriștii au cucerit aerodromul. Opoziția sporadică le-a permis să instaleze mitralierele antiaeriene pe plajă, să descarce proviziile și să trimită patrule spre interior. Doi soldați au murit și trei au fost răniți. La 16:00, generalul MacArthur și amiralul Kinkaid au venit pe țărm. Generalul a inspectat poziția. Un locotenent l-a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Coastă (AA) și ale Batalionului 99 Artilerie de Câmp au tras toată noaptea, încercând să frâneze atacurile japoneze dinspre Porlaka. La scurt timp după miezul nopții, barjele japoneze au încercat să traverseze limanul Hyane, dar au fost atacate de tunurile antiaeriene și nu au ajuns la pozițiile americane. O poziție cu tunuri Bofors de 40 mm a fost capturată de japonezi, care au fost la rândul lor respinși de "Seabees". Ocupând mitralierele automate, tunarii din Regimentul 5 Cavalerie au ucis mulți
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
mentenanță a tancurilor începând cu luna septembrie a anului 1941. SdKfz 9/2 era dotat cu o macara mai mare de 10 tone, acționată de un motor auxiliar, însă aceasta necesita fixarea unor brațe de stabilizare înainte de începerea operațiunilor. Tunurile antiaeriene 8.8 cm Flak 18 au fost montate pe cincisprezece semișenilate SdKfz 9 în 1940 pentru a fi folosite în lupte antitanc. Acestea au fost denumite "8.8 cm Flak 18 (Sfl.) auf Zugkraftwagen 18t (Sd.Kfz. 9)". Cabina echipajului
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
terestre de la Iwo Jima ajunsese să numere 5.000 de oameni, echipați cu 13 baterii de artilerie, 200 de mitraliere ușoare și grele și 4.552 de puști. În plus, se aflau acolo numeroase tunuri de coastă de , 12 tunuri antiaeriene grele și 30 de tunuri antiaeriene de cu dublu suport. Pierderea Marianelor în timpul verii lui 1944 a crescut mult importanța insulelor Ogasawara pentru japonezi, conștienți că pierderea acestor insule va facilita bombardamentele americane asupra arhipelagului nipon, perturbând industria de război
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
numere 5.000 de oameni, echipați cu 13 baterii de artilerie, 200 de mitraliere ușoare și grele și 4.552 de puști. În plus, se aflau acolo numeroase tunuri de coastă de , 12 tunuri antiaeriene grele și 30 de tunuri antiaeriene de cu dublu suport. Pierderea Marianelor în timpul verii lui 1944 a crescut mult importanța insulelor Ogasawara pentru japonezi, conștienți că pierderea acestor insule va facilita bombardamentele americane asupra arhipelagului nipon, perturbând industria de război și deteriorând moralul civililor. Planurile finale
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
apărarea insulei Iwo Jima în următorii termeni: Bombardamentele zilnice dinspre Mariane au lovit insulele Japoniei ca parte a Operațiunii "Scavenger". Iwo Jima a servit drept punct de avertisment care transmitea prin radio rapoarte ale bombardierelor îndreptate spre Japonia, permițând apărării antiaeriene japoneze să fie pregătită pentru sosirea bombardierelor americane. La sfârșitul bătăliei de la Leyte din Filipine, Aliații au beneficiat de un respiro de două luni înainte de invaziei insulelor Okinawa. Iwo Jima avea importanță strategică: furniza o bază aeriană pentru avioanele japoneze
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
North Carolina, USS Washington și, ulterior, de pe USS West Virginia au dat semnalul începerii invaziei insulei Iwo Jima. Vasele americane au utilizat aproape tot arsenalul pe care-l aveau la dispoziție pentru a bombarda insula, de la tunurile principale la bateriile antiaeriene și la rachetele recent dezvoltate. La scurt timp după aceea, 100 de bombardiere au atacat insula, urmate de o nouă rundă de salve de tun de pe vase. Deși bombardamentul a fost consistent, apărarea japoneză nu a fost grav afectată, întrucât
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Treilea Reich”, a considerat că, deși Hitler nu a blufat cu privire la intenția sa de a invada Cehoslovacia, aceasta ar fi fost în stare să opună o rezistență semnificativă. El a opinat că Marea Britanie și Franța aveau suficiente resurse în ceea ce privește apărarea antiaeriană pentru a evita bombardamente grave asupra Londrei și asupra Parisului și ar fi putut să ducă un război rapid și victorios împotriva Germaniei. William Shirer îl citează pe Churchil când spune că Acordul de la München a însemnat că “Marea Britanie și
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
fost și este considerat de opinia internațională ca o crimă de război întrucât nu au existat nici un fel de ținte militare, ci doar populație civilă. Este demn de menționat că Guernica era un oraș care nu dispunea de o apărare antiaeriană. Deși diplomații germani au căutat să-i facă răspunzători pe dictatorul spaniol Francisco Franco și pe José Antonio Aguirre, președintele republicii basce, minciuna a fost evidentă pentru toată lumea. În anul 1997, președintele german Roman Herzog a cerut scuze publice tuturor
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
explozii de până la 900 kg TNT, în condițiile în care cele mai puternice torpile folosite în război nu au avut încărcături mai mari de 500 kg. Artileria navei era compusă din 3 categorii de tunuri: Artileria principală Artileria secundară Artileria antiaeriană Cuirasatul german era echipat cu 12 boilere care trimiteau abur la 450-475*C către 3 turbine Blohm&Voss, fiecare dintre ele putând genera 51.666 cai putere. Fiecare turbină era conectată la un ax cu lungimea de 50-55m, care puneau
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
și Bismarck continuă goana cu 24-25 de noduri. Ieșit din raza de acțiune a lui "Victorious", Bismarck a intrat în raza de acțiune a portavionului "Ark Royal", care a lansat 2 valuri a câte 15 avioane lans-torpila. Trecând prin barajul antiaerian destul de ineficient, avioanele britanice au reușit încă 2 lovituri cu torpile: 1 în centrul navei, care a cauzat foarte puține avarii, și o a doua fatală, în zona pupa, blocând ambele cârme ale navei. Încercările de deblocare a cârmelor au
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Quan, Companiile Foxtrot, Golf, Hotel și H&S ale batalionului 2 au fost trimise imediat pentru a ocupa Dealul 558, Compania Echo din același batalion ocupând Dealul 861A. La 20 ianuarie, La Thanh Ton, un locotenent APV din Compania 14 Antiaeriană din cadrul Diviziei 325, a dezertat la baza americană și a dat în vileag planurile pentru o întreagă serie de atacuri nord-vietnameze. Dealurile 881 Sud, 861, precum și baza principală însăși urmau să fie atacate simultan în aceeași seară. La ora 00
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
împreună cu ei și au efectuat patrulări pe tot parcursul asediului. Acest atac a arătat că Divizia 304 APV tocmai sosise din Vietnamul de Nord cu toate cele trei regimente, 9, 24, 66, împreună cu Regimentul 68B Artilerie și cu Batalionul 14 Antiaerian. Ele erau susținute de Batalionul 24 Artilerie. Divizia a ocupat poziții la sud-vest de bază. Nu se știe, însă, exact care unități de infanterie ale Diviziei 325 au rămas în sectorul Khe Sanh. Un studiu sud-vietnamez efectuat după bătălie a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
prânz. Chiar și atunci, plafonul de nori se ridica rareori la mai sus de , și doar cei mai îndrăzneți aviatori cutezau să se aventureze până la acel aerodrom. Orice aeronavă care înfrunta vremea și încerca să aterizeze era supusă tirului nord-vietnamez antiaerian la coborâre. După ce avionul ateriza, el devenea ținta tirului de mortiere și artilerie al APV. Aceleași probleme le întâmpinau și la plecare. Ca rezultat, 65 la sută din toate proviziile erau parașutate din avioane C-130. Forțele Aeriene au afirmat
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
8.120 tone au fost parașutate). Înregistrările Regimentului de Aviație 1 Marină indică faptul că unitatea a livrat 4.661 tone de încărcătură la KSCB. Aprovizionarea numeroaselor avanposturi izolate pe dealuri a fost supusă acelorași dificultăți și pericole. Tirul unităților antiaeriene ale APV a avariat mai multe elicoptere care au încercat. Pușcașii marini au găsit în conceptul "Super Gaggle" o soluție la această problemă. 12 bombardiere de vânătoare A-4 Skyhawk acopereau zboruri masive de câte 12-16 elicoptere, care aprovizionau mai
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
spre sfârșitul războiului. Diviziile Panzergrenadier aveau de obicei șase batalioane de infanterie motorizată (camioane) organizate în două sau trei regimente, un batalion de tancuri, precum și trupele auxiliare obișnuite ale unei divizii germane: artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și antiaeriană, transmisiuni etc. Toate trupele auxiliare trebuiau să fie la rândul lor mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de artilerie, decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și antiaeriană, transmisiuni etc. Toate trupele auxiliare trebuiau să fie la rândul lor mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de artilerie, decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
O divizie Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari decât regimentele de tancuri în cadrul armatei germane, însă propunerea sa a fost respinsă
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
regiment de tancuri, două regimente motorizate de infanterie (inclusiv un batalion mecanizat), un regiment de artilerie cu tunuri tractate de camioane sau autoșenile (spre sfârșitul războiului au fost folosite și autotunuri) și câteva batalioane de sprijin motorizate: de recunoaștere, antitanc, antiaerian și de pionieri. Teoretic, o divizie Panzer avea 16.000 de soldați și între 135 și 209 tancuri, însă numărul tancurilor a scăzut pe parcursul războiului. Diviziile Panzer nu aparțineau exclusiv de forțele terestre ("das Heer") ale armatei. Au existat divizii
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
era echipată cu un tripod și era alimentată doar cu benzi de cartușe. În practică însă, infanteriștii germani foloseau crăcanul și benzile de cartușe, MG 34 fiind folosită ca o mitralieră medie clasică. Mitraliera putea fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară, folosind tripodul antiaerian "Dreibein". Designul armei a fost adaptat pentru a fi instalată pe vehicule blindate (varianta MG 34 Panzerlauf) și avioane (MG 81). MG 34 este considerată a fi prima mitralieră de uz general din lume, fiind printre
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
tripod și era alimentată doar cu benzi de cartușe. În practică însă, infanteriștii germani foloseau crăcanul și benzile de cartușe, MG 34 fiind folosită ca o mitralieră medie clasică. Mitraliera putea fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară, folosind tripodul antiaerian "Dreibein". Designul armei a fost adaptat pentru a fi instalată pe vehicule blindate (varianta MG 34 Panzerlauf) și avioane (MG 81). MG 34 este considerată a fi prima mitralieră de uz general din lume, fiind printre cele mai reușite mitraliere
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]