12,966 matches
-
constată fie atunci cînd principatul a fost obținut pe o cale criminală și nelegiuită, fie atunci cînd un particular devine principe în propria lui țară prin favoarea concetățenilor lui. În ce privește primul mod, el va fi ilustrat prin două exemple, unul antic și unul modern, fără a analiza de altfel mai adînc valoarea lui, deoarece cred că pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar fi de ajuns să urmeze aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd luptă pentru ele înseși, dar sînt aproape întotdeauna păgubitoare pentru acela care le cheamă, căci, dacă pierzi lupta, rămîi învins, iar dacă învingi, devii prizonierul lor. Și cu toate că exemple de felul acesta se găsesc în mare număr în istoria antică, vreau să menționez neapărat exemplul recent al papei luliu II, al cărui procedeu nu putea să fie mai puțin înțelept decît s-a dovedit, deoarece, pentru ca să cucerească Ferrara, s-a dat cu totul pe mîna unui străin. Dar norocul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va fi foarte greu, și doar cu multă trudă va reuși să păstreze prietenia lor, deoarece îi va fi cu neputință să-i mulțumească. Dacă analizăm, deci, cu atenție cauza acestui fapt, folosind exemplele pe care ni le oferă istoria antică și modernă, vom vedea că-i este mult mai ușor unui principe să-și cîștige prietenia acelor oameni care erau mulțumiți de guvernarea trecută, și care, prin urmare, îi erau dușmani, decît prietenia acelora care i-au devenit prieteni și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care încep toate faptele mari și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea contra furiei Va prinde armele; și lupta va fi scurtă Căci antica valoare Nu e încă moartă în italicele inimi. Niccolò Machiavelli DISCURSURI ASUPRA PRIMEI DECADE A LUI TITUS LIVIUS Texte alese și traduse de Lăcrămioara PETRESCU "În orice republică există două partide: partida celor puternici și cea a poporului; toate legile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la Principele, după ediția: Machiavel, Le Prince, Hellen et Sergent Editeurs, Paris, 1928. Prefața, care fusese inițial o conferință, vorbește, din perspectivă italiană, despre actualitatea doctrinei secretarului florentin. Lăcrămioara PETRESCU În colecția CIVITAS a apărut: Benjamin Constant, Despre libertate la antici și moderni În pregătire: Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice Jean-William Lapierre, Viață fără stat? Friederich A. von Hayek, Constituția libertății Lectori: Anton CARPINSCHI și Lucian DIRDALĂ Coperta: Robert MOLLNER Tehnoredactor: Nadia MOLLNER Bun de tipar: 1996 • Apărut: 1996 Format
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Între noi aceeași distanță. Fusese o vacanță fără griji, cu adevărat confortabilă, cu plajă la Popasul Mamaia, dincolo de Hanul Piraților, loc aflat pe atunci În deplină libertate, puteai să intri cu mașina pe nisip. Trecuserăm Într-o zi pe la vestigiile antice din Con stan ța și parcă la Mozaic, Nicole a zărit o piatră tombală cu un epitaf curios În elină, tradus alături. Mi l-a citit și l-am Înregistrat pe o casetă. Întors la București, În dimineața de luni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști în gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau de Pseudo-Evanghelia lui Matei, două produse ale creștinismului popular, „curate” din punct de vedere dogmatic. Se impune așadar o decantare a corpusului apocrif în funcție de procentul de „învățătură eretică” pe care-l conține fiecare text în parte. Toate mărturiile creștinismului antic, de orice culoare și de orice nuanță (gnostic, iudeo-ebionit, popular), sunt importante, întrucât toate ajută la conturarea unei lumi altfel inexistentă pentru noi. Legitimitatea științifică nu rimează însă cu aprobarea teologică. Un creștin își poate satisface curiozitatea științifică studiind un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrebăm cu toată sinceritatea: nu pierdem oare ceva important ignorând asemenea texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic în afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am îngrozit, dar, în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
istorice, atât cât se poate face în stadiul actual al documentației, a fost realizată strălucit de Rémi Gounelle, în volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut în Collection des Études augustiniennes în 2000. Toate mărturiile antice sunt repertoriate și comentate de Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conl. 8,21.) Odată admis faptul că nu poate fi posibilă o interpretare literală a pasajului respectiv, Serenus propune o soluție de compromis, care constă în amintirea câtorva antiquae traditiones 147 privind originea și perpetuarea răului în istorie. Aceste „tradiții antice” se referă la următoarele fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată de toutes pièces, care nu merită decât un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, ci sunt și serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după plecarea lui Grigore, Virgil răsuflă ușurat și îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece și el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiu mai presus de circumstanțe și de orice manipulare, să-mi păstrez eul absolut independent de realitatea în care trăiesc. Doar de tine ai nevoie ca să atingi absolutul. Se spune că vrăjitorii vin din India. Nu, din practicile și ritualurile antice cei ce lucrau cu material și obțineau rezultate spirituale. Vrăjile există, dar ele pot lucra doar cu obiecte, căci ele sunt materiale și le pot influența. Însă, dacă faci ceea ce trebuie fiind împăcat cu tine, nu va mai conta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vitamine, urzicile conțin fier, leurda este cel mai bun detoxifiant. Cum arată leurda?se întrebau toți. Seamănă cu usturoiul. Are frunze tot așa lungi și gustul și mirosul asemănător, le explică Georgeta. Am citit într-o revistă că în Roma antică se folosea leurda proaspătă, motiv pentru care, ulterior, preparatele proaspete cu leurdă au fost denumite salată romană. — Are dreptate Georgeta că nu știm să mâncăm, e de părere Camelia Dinu. De pildă, când am fost la mătușa mea în Germania
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
umanitate, fusesem în măsură să formulez destul de repede următoarea diferență elementară între bine și rău ca normă fundamentală pentru o moralitate umană autonomă: binele nu este doar ceea ce are valoare oricând și oriunde, cum susțin tradiționaliștii și integraliștii: buna tradiție antică adesea se dovidește mizantropică. Binele totuși nu este uneori nici măcar noul, cum susțin revoluționarii și extremiștii: noua mare revoluție se dovedește și ea puțin filantropică. În schimb, spus în cuvinte simple, pentru om binele este ceea ce îl ajută să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
instituțiile și structurile umane. Acestea din urmă trebuie să fie în serviciul oamenilor, trebuie să promoveze persoana, umanizarea societății, nu trebuie să le cauzeze prejudicii, dar să acționeze pentru binele său în totalitate. Exigența fundamentală a umanității vine precizată în antica regulă de aur care este principiul reciprocității. O cunosc bine încă de când eram copil sub forma "nu face altora ceea ce vrei ca alții să nu îți facă ție", însă doar în contextul eticii mondiale am înțeles semnificația sa fundamentală și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un mod mult mai amplu în Declarația pentru o etică mondială 7. Fiecare persoană și fiecare instituție trebuie să-și asume o responsabilitate cvadruplă: • responsabilitatea unei culturi a non-violenței și a respectului pentru fiecare viață: aveți respect pentru viață! Conform anticei norme: "să nu ucizi", să nu torturezi, să nu rănești, să nu creezi suferință; • responsabilitatea unei culturi a solidarității și a ordinii economice drepte: acționează corect și echitabil! Conform anticei norme: "să nu furi", să nu exploatezi, să nu jefuiești
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a respectului pentru fiecare viață: aveți respect pentru viață! Conform anticei norme: "să nu ucizi", să nu torturezi, să nu rănești, să nu creezi suferință; • responsabilitatea unei culturi a solidarității și a ordinii economice drepte: acționează corect și echitabil! Conform anticei norme: "să nu furi", să nu exploatezi, să nu jefuiești, să nu corupi; • responsabilitatea unei culturi a toleranței și a vieții în sinceritate: vorbește și acționează sincer! Conform anticei formulări: "să nu minți", să nu înșeli, să nu falsifici, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
solidarității și a ordinii economice drepte: acționează corect și echitabil! Conform anticei norme: "să nu furi", să nu exploatezi, să nu jefuiești, să nu corupi; • responsabilitatea unei culturi a toleranței și a vieții în sinceritate: vorbește și acționează sincer! Conform anticei formulări: "să nu minți", să nu înșeli, să nu falsifici, să nu manipulezi; • responsabilitatea unei culturi a egalității drepturilor și a solidarității între bărbat și femeie: respectați-vă și iubiți-vă unii pe alții! Conform anticei formulări: "să nu comiți
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și acționează sincer! Conform anticei formulări: "să nu minți", să nu înșeli, să nu falsifici, să nu manipulezi; • responsabilitatea unei culturi a egalității drepturilor și a solidarității între bărbat și femeie: respectați-vă și iubiți-vă unii pe alții! Conform anticei formulări: "să nu comiți acte impure, să nu te folosești rău de sexualitate", să nu trădezi, să nu umilești, să nu înjosești. Liniile principale ale Declarației pentru o etică mondială a Parlamentului religiilor mondiale se regăsesc, identice din punct de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]