1,208 matches
-
canapeaua de piele pentru că patul nostru dublu e greu de mutat și acum e acoperit, și peste el stau lucruri unele peste altele, ca într-o pictură suprarealistă. Vorbesc la telefon în limbi străine, lucru care trezește și mai mult antipatia lucrătorilor. Unul a început să-mi facă un fel de curte, interpretând greșit amabilitatea mea de a-i da un pahar de apă minerală când se simțea rău din cauza prafului de la demolarea unui zid. Arătăm cu toții obosiți, iritați de inhalarea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sărac și îngreunat de grijile unei familii. Am aflat că Eugen Ionescu a murit pe 29 martie, la Paris. La radio, o prezentare mediocră - Ionescu n-a fost niciodată înțeles sau luat în serios aici, în Suedia. Există chiar o antipatie pentru el, pentru opțiunile lui politice, considerate de dreapta. E nedrept, eu și cu Andrei (Bart) și alți colegi italieni și francezi de la Centrul de Presă am comentat mult acest resentiment în jurul unui scriitor extrem de original și care a înnoit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
același, cu aceleași preocupări ca și mine. Doi conservatori întârziați, dar întârziați într-o târzie tinerețe. Ne-am legat, în școala primară, după ce, o perioadă de vreo doi ani (ceea ce înseamnă o perioadă lungă, în copilărie) ne-a "unit" o antipatie reciprocă, fără nici o explicație. Într-o zi însă, am aflat că lipsește de la școală pentru că i-a murit mama. Pentru copilul care eram aceasta însemna cea mai mare nenorocire, cum era în realitate. Când s-a întors la școală, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Etică publică sau monopol pe morală? Fac parte dintre persoanele mulțumite că în spațiul public românesc trecem de la dezbateri despre politicieni și macropolitică, la cazuri omenești și la relația între etică și politică, dintre morală și lege. Dincolo de simpatii și antipatii, Adriana Iliescu, mama vârstnică fertilizată in vitro, intră în istoria dezbaterii publice românești drept autoare morală a saltului benefic de la cutuma „oameni pentru morală și politică”, la o provocare nouă: „morală și politică pentru oameni”. Tradiția românească și, mai larg
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bine. Dar de ce atâta înverșunare? Nu e înverșunare, dar eu sunt jucător de șah și joc ca să câștig partida, nu-mi plac remizele, cu atât mai puțin cele de salon. NR: Cum nu ținem să facem ordine în simpatiile și antipatiile nimănui, nu ne-am permis să cenzurăm opiniile colaboratorului nostru despre dl Nicolae Manolescu. Sperăm că nu ne-o va lua în nume de rău, însă, dacă noi avem cu totul alte păreri. Între altele, socotim că s-a glumit
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de foștii securiști! Pe urmă, văd că ziaristul român indică și sursa: The Sydney Morning Herald. O fi adevărat! îmi zic, și antiamericanul din mine se țânțoșează și se înveselește. E vorba de Pastenague, care nu și-a ascuns niciodată antipatia pentru această supraputere arogantă, injustă și care mai dă lecții de moralitate întregii planete. Nu e Pastenague mai antiamerican decât Goma, care (nu știu de ce!?) a reînceput să scrie în Cotidianul și nici nu trebuie să-și ascundă sentimentele ca
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în politica externă și calitățile de negociator. Îl cam persecuți, zice alter-egoul meu pe un ton șăgalnic. Nu pot să cred că vorbește serios. Eu nu sunt în stare să-l persecut nici măcar pe Nicolae Manolescu, pentru care am o antipatie crescândă. Se pare că acest fost critic literar, ridicat în slăvi pentru rațiuni care mie îmi scapă cu desăvârșire, ar fi afirmat că Securitatea ne-a salvat de comunism. Mă rog... Pe el nimeni, nici KGB-ul, nici FBI-ul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
supărat, să deschid versurile sale și să le gust cu emoție. Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din cărți și din documente, nu din experiența directă. Când cineva insinuează că judec după "simpatii" și "antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic și că subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
judec după "simpatii" și "antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic și că subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o creație puternică, grandioasă. În antipatia bătrânului pentru creștini se repetă disprețul Marei pentru sași. Amândouă operele reiau dealtfel ideea din Romeo și Julieta, înlocuind conflictul de familii cu ura de rasă. De reținut și figura lui Zelig Șor, evreu cu familie grea, cam bețiv, adaptabil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea. Observația morală obiectivă nu-i din cele mai acute. Totuși figura lui Tănase Vasilescu Lumînăraru, omul care nu știe să scrie și care poartă ochelari ca să evite infirmitatea de a nu înțelege
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
E o deosebire în atitudinea lui C. Negruzzi. El nu dă atât de mare importanță la ceea ce se numește "deprindere", uz. Să nu se vorbească de deprindere, zice el: "N-am schimbat papucii?" (Scrisoarea XIV-a1) Și are mai cu seamă antipatie pentru "slavonisme", declarîndu-se partizan al înlăturării lor. Să se compare această atitudine cu aceea a lui A. Russo, care zice că o limbă se naște "pe decompoziția altor limbi", că cuvintele, de orice origine, se împămîntenesc și că gramaticii trebuie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
învățați, mai era și o întrebuințare exagerată, nevinovată: invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lângă cele trebuitoare, intrarea și fără bilet de legitimație, grație îmbulzelii. Oricum, Alecsandri a avut meritul de a face prin opera sa critică un mare serviciu limbii românești. Dar antipatia lui este mai mare față de latiniști, pe care îi zugrăvește cu mai mult umor. Acestui boier fin, care nu s-a putut niciodată disciplina, care, cum mărturisește însuși, n-a putut studia nici o ramură a științei, i se părea, îmi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dea o formă conform cu o sumedenie de legi fonetice. Alecsandri s-a răzbunat, cum am văzut, în Ianus Galuscus. Citiți declarația de iubire a acestuia către o țărancă, în jargonul lui Laurian, sau care vrea să fie al lui Laurian. Antipatia lui pentru latiniști nu slăbește un moment. În Scrisorile sale1 nu contenește cu sarcasmele împotriva lor, tratîndu-i aproape ca pe niște dușmani personali. Rar a avut momente de comprehensiune, ca într-o scrisoare din 18722, în care recunoaște că la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Domnul Goe și prin Vizită, Caragiale satirizează o clasă socială, dacă n-am ști că aceste două bucăți sunt tot literatură socială (și nu psihologică), atunci faptul că, de câte ori Caragiale a zugrăvit în schițele sale copii, i-a zugrăvit cu antipatie, ne-ar îndritui să credem că marele nostru scriitor nu numai că nu e om bun, dar că e chiar un om foarte rău, că în aceste schițe se răzbună de neplăcerile ce le-o fi avut de la copii, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
antipatici, când nu-i iubești. Dar nu, încă o dată: în aceste două schițe e vorba tot de clasa mizerabilă, pe care el o urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca dl Brătescu-Voinești, acel "grăunte de aur" în exemplarele din acele clase, când e vorba de tărănime, și numai atunci, îl vedem într-o atitudine de simpatie pentru tipurile sale. În Dăomnulî Goe, în Vizită etc. se știe cu câtă antipatie zugrăvește Caragiale pe copii, pe mame, raporturile dintre copii și mame - din clasele ce formează "mahalaua". Acum iată începutul nuvelei Păcat: " Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciula de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
33. 2 Să se compare acest preot, preotul de sat, cu popa Pripici din O scrisoare pierdută, cu popa Petcu din Art. 214, preoți de oraș. infamia celor de sus față cu cei de jos, își mai arată încă o dată antipatia față cu unii și simpatia față cu ceilalți. Și, în adevăr, pe când Popa Niță face o faptă bună și morală, strângând băietul de pe drumuri, "societatea bună" din oraș, privată de o "plăcere", găsește în procuror, privat și el de această
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
prefectului. Dacă din punct de vedere artistic această îngrămădire de infamii poate e un defect - și o lipsă de realism -, apoi din punctul de vedere al concepției sociale a lui Caragiale ea e foarte interesantă, foarte caracteristică și foarte elocventă. Antipatia pentru clasele de sus și simpatia pentru țărănime Caragiale le-a exprimat și direct, o singură dată, în unicul său articol politico-social, din care am mai citat, Politică și cultură. "...această lume de strânsură ă clasele de sus î mișună
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
se vor respecta trei condiții: 1. Din grup vor face parte doar persoanele care vor să participe la ședința de brainstorming. Deci dorința persoanei de a participa de bună voie este suverană. 2. Între membrii grupului nu trebuie să existe antipatii, ci dimpotrivă - dacă se poate legături de simpatie sau de prietenie. În nici un caz ostilități. 3. Din grup să nu facă parte șefi ierarhici și subalterni. Șefii au tendința de a critica, iar subalternii introduc o cenzură în emiterea soluțiilor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
anumite caracteristici ale acestuia, între care se numără: capacitățile sale, încrederea și coeziunea internă ale statelor, capacitățile celorlalte state din sistem (mai ales ale statului revizionist), pozițiile adoptate de celelalte mari puteri ale sistemului în raport cu statul revizionist, de simpatiile sau antipatiile politice personale etc. În funcție de aceste caracteristici, în situația unei balanțe de putere, statele pot alege dintre trei strategii majore de acțiune în sistemul internațional: a. Balansarea (balancing) se referă în principal la două tipuri specifice de acțiune: Alianța sau coaliția
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
au făcut, prin numărul mare de deportări care s-au făcut... Și, pân’ la urmă, prin presiunea asupra fiecăruia aproape, că chiar liber dac-ai fost, presiunea a persistat. Aveați simpatii politice pe vremea aceea? Nu aveam simpatii politice, dar antipatii aveam mai multe... Îndeosebi că, În timpul războiului, am avut niște verișori și rudenii care au luptat În Rusia. Și ei mi-au spus de niște treburi despre comunismu’ de acolo, care s-au dovedit la urmă că sunt adevărate... În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Opt oameni“ să recunoască faptul că „un sentiment de ostilitate reciprocă ne despărțea“ („Aflasem că «Grecu», care mă întâlnea foarte des prin localurile publice, mă zeflemisea pentru ideile ce proferam și pentru că purtam părul mare. De aici un fel de antipatie“55). Este însă, din fericire, singurul portret alcătuit din firimituri de amintiri răutăcioase, izvorât din invidie și neînțelegere, căci valoarea documentară și de evocare a Bucureștilor de altădată constă tocmai, printre altele în portretele colorate, pline de viață care se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
geniul rău al lui Ion Brătianu, iar, pe de altă parte, era datorită înfățișării sale. Căci, pe când Brătianu avea o figură simpatică, deschisă, frumoasă, Rosetti dimpotrivă, cu ochii lui bolbocați, cu privirea lui tăioasă, cu urâțenia ce-l caracteriza, făcea antipatii 334. Pe la 1871, 1872, 1873 și 1874, curentul liberal creștea mereu și cucerea conștiințele. Tineretul, în proporție de 90 la sută, mergea către liberali, dar, cu toate acestea, pe cât era de iubit Brătianu, pe atât nu era iubit Rosetti. Una
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Maiorescu și-a dat demisiunea și în locul său a fost numit Petre Carp.10 Petre Carp, luând portofoliul Instrucțiunii, vine la Cameră și declară că va fi în totul continuatorul lui Maiorescu. Această declarație e privită ca o sfidare.11 Antipatia împotriva a ceea ce se numea atunci „aroganța junimistă“ crește și mai mult. În lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]