2,537 matches
-
tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
21 lui 1927. Era evident că și judicioase la această vârstă fragedă. Se apropiase de literatura orientală, în special de piesele japoneze no. Michel îi citea cu voce tare trilogiile romancierului rus mistic Dmitri Sergheevici Merejkovski și operele scriitorului francez antisemit și ultranaționalist Michel Barrès, amândoi în vogă pe atunci, mai ales cel de-al doilea. I-a evitat pe Balzac și Flaubert în mare măsură, deoarece nu erau favoriții lui Michel. Când Marguerite cerea să fie incluși și ei, Michel
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în vreme ce de la 23 august 1944 până la 9 mai 1945, în aproape opt luni și jumătate de lupte, pierderile au fost de 169 822 din care 111 379 morți și răniți), Mareșalul Ion Antonescu a fost considerat naționalist, fascist (dimensiunea lui antisemită o privesc unii drept relevantă în definirea fascismului care, totuși, este mai degrabă o concepție totalitară asupra societății) și criminal de război. Etichetările legate de personalitatea și regimul său sunt mai degrabă polemice, „decât rezultatul unei analize aplicate”. Regimul antonescian
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
necatolică, cea care a crezut, la început, în idealul comunist cel mai cunoscut este istoricul Bronislaw Geremek, membru al PZPR din 1950 pînă în 1968 și care s-a rupt de partid cînd a descoperit adevărata natură a acestuia. Măsurile antisemite luate sub acoperirea antisionismului, ca și participarea Poloniei la invazia Cehoslovaciei din 1968, reprezintă motivele puternice de ruptură între PZPR și intelectualii săi. Fondarea KOR, de către Adam Michnick și Jacek Kuron în 1976, a cristalizat acest curent. Cînd ei încă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
drepturi. În noul cabinet nu existau membri loiali ai Partidului Național-Țărănesc și Național-Liberal. Nu toți membrii erau, însă, comuniști. Printre ei se afla și Gheorghe Tătărescu, fost premier și lider al unei grupări liberale disidente. Oricum, implicarea lui în mișcările antisemite și faptul că în război fusese de partea germanilor îl compromiteau atît de mult încît nu mai putea fi decît o marionetă docilă pentru cei de stînga. Mai existau și alți disidenți, membri ai Partidului Liberal și ai celui țărănesc
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ale facțiunilor implicate. Aceste lupte au scos la iveală dovezi privind asocierea, în trecut, a lui Trifa cu Garda de Fier, o organizație fascistă din România. Ca lider al studenților din Garda de Fier, se pare că el condusese revolta antisemită de la București, din 21-24 ianuarie 1941. În 1941 a fost judecat în absență de către un tribunal român și condamnat la închisoare pe viață. Conform documentelor Departamentului de Stat, Trifa a negat că ar fi participat la revoltă și nu s-
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
noul secretar fiind Alcide de Gasperi apoi a fost exilat din ordinul Vaticanului în 1924, pentru ca în 1926 PPI să fie dizolvat. Partidele de inspirație creștină din Europa de Est s-au remarcat în general prin populism, naționalism și, uneori, prin accente antisemite. Situația din Cehoslovacia era mai îmbucurătoare, Partidul Popular Ceh fiind singurul cu adevărat creștin-democrat. După al doilea război mondial începe perioada de maximă dezvoltare a democrației creștine, când la guvernarea multor țări se aflau membrii acestor partide, fie pentru o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a încercat unirea forțelor creștin-democrate în vederea alegerilor din 189811. Dar această tentativă de unificare a eșuat: înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea la politica anticlericală odată cu guvernul Waldeck-Rousseau și prin acțiunile antisemite și naționaliste odată cu afacerea Dreyfus. Ea s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a eșuat: înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea la politica anticlericală odată cu guvernul Waldeck-Rousseau și prin acțiunile antisemite și naționaliste odată cu afacerea Dreyfus. Ea s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert de Mun și a lui Henri Bazire
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Aynard și Auguste Isaac se găseau în Federația Republicană, iar alții în Grupul celor de Dreapta, de orientare conservatoare, condus de Denys Cochin. La începutul secolului, democrația creștină politică părea epuizată. Totuși, o gîndire și o acțiune eliberate de accentele antisemite și știind să evite capcanele afacerii Dreyfus au cunoscut, odată cu Sillon, o mare amploare. Inițial, a fost un grup de studenți de la Colegiul Stanislas din Paris, grupați în jurul lui Marc Sangnier (1873-1950): Cercul Catolic " la Crypte" căuta, între anii 1893-1896
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în persoana lui Karl Lueger. Acest tribun al poporului anima Uniunea Creștinilor Sociali, căreia a știut să-i confere o bază muncitorească și populară, dar alcătuindu-și și o clientelă de mici burghezi, meșteșugari, comercianți. Discursul său era antiliberal, anticapitalist, antisemit și ridica în slăvi ordinea medievală și corporațiile, fiind critic la adresa catolicismului conservator și a episcopilor. În această Austrie încă marcată de josephism care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, punea Biserica sub supravegherea foarte atentă a Statului, mișcarea lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un fel de SS local, Garda Hlinka. Destul de asemănătoare a fost evoluția Partidului Popular în Ungaria, urmaș al Partidului Creștin Social fondat în 1905 de părintele Sándor Giesswein, deputat pînă la moartea sa în 1923. Avînd un spirit contra-revoluționar și antisemit, reprezentarea sa parlamentară a rămas slabă, iar regimul conservator autoritar al amiralului Horthy nu i-a lăsat prea mult spațiu de manifestare. În Polonia, experiența creștin-democrată a avut o viață scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai 1926 și instaurarea unui regim dictorial a pus capăt activităților celor două partide de inspirație creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat de dreapta naționalistă și antisemită, și Partidul Național Muncitoresc, rezultat din tradiția sindicală creștină a Poloniei sub dominația prusacă, cu centrul la Poznan în Silezia. În această țară unde catolicismul se identifica cu națiunea, unde erau încă vii faimoasele Cărți ale națiunii poloneze și ale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trei crize economică, dinastică, și politică s-au conjugat, deschizînd o perioadă de instabilitate și de tulburări. Aceasta a fost marcată de mișcarea creată de Corneliu Codreanu, fost șef al Asociației Studenților Creștini, fondatorul, în 1927, al unei mișcări puternic antisemite, Legiunea Arhanghelului Mihai, apoi al Gărzii de Fier, organizație de inspirație fascistă. În februarie 1938, regele Carol al II-lea l-a însărcinat pe Patriarhul Bisericii Române, Miron Cristea, cu constituirea unui nou guvern: el a proclamat dizolvarea partidelor, instaurînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
această țară cu o tradiție catolică foarte puternică, guvernul nu a crezut că poate suprima, ca în Ungaria, orice exprimare a curentelor catolice. Aceasta a suscitat crearea Pax-ului, asociația laicilor progresiști condusă de un fost fascist provenind din tradiția catolică antisemită puternică în Polonia -, Boleslaw Piasecki, atras de orientarea prosovietică a regimului. Pax avea deputați în Dietă, dar în schimb se rupsese de Biserică, fiind condamnat de Sfîntul Oficiu în 1955. Profitîndu-se de relativa liberalizare din 1956, de acel "octombrie polonez
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în fața legii, administrarea justiției, respectarea drepturilor familiei și a religiei creștine, realizarea echității sociale și colaborarea dintre clase, cooperarea internațională între state și afirmarea dreptului internațional al păcii între popoare". Dar regreta cu amărăciune "neimplicarea partidelor noastre în problema persecuției antisemite, apărută în Germania în 1933. Centrul, care exista în acel moment și care se zbătea într-o criză fatală, nu a putut sau nu a știut să ia o atitudine oarecare, pentru a-i apăra pe evrei. Celelalte partide aderente
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
susținătorii săi au reușit să inițieze o epurare a elitelor dependente de sovietici și o "românizare" parțială a conducerii", totul făcut cu diplomație, asimilându-le cu epurările inițiate de Beria împotriva veteranilor Războiului Civil din Spania, "evitându-se tonurile antisovietice, antisemite și antimaghiare"250. Surpriza e că, spre deosebire de Beria, Gheorghiu-Dej atrage de partea aripii naționale tocmai pe veteranii aceluiași război, între fruntași aflându-se Petre Borilă și Valter Roman, dar și aripa ucraineano-basarabeană evreiască. În context, figura enigmatică este Emil Bodnăraș
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
imperios. Iar el se hrănește, ca și alte mișcări mistice, din speranța în eliberare, din dorința de izbăvire și restaurație. Într-adevăr, ca mișcare populară, el caută să aducă noi răspunsuri la suferință într-un context dificil de război, decrete antisemite și pogromuri. Capătă amploare în regiunile lovite de o sărăcie extremă. Jumătate din iudaismul polonez și o parte importantă din iudaismul rus aderă la el și, prin mișcările de migrație, ramificații importante se dezvoltă în Europa Occidentală și în America de Nord
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferinței revitalizată de aceste publicații. Erau ele citite de intelectuali ne-evrei, care ar fi putut fi mișcați de ceea ce înduraseră evreii de-a lungul secolelor? Aceste monumente ale suferinței care se înălțau nu erau un fel de replici date antisemiților contemporani? Dar în ce măsură ajungeau ele la cei vizați? Figură fondatoare și eminentă a "științei iudaismului", apropiat de evreii reformați, al căror predicator oficial devine la sinagoga din Berlin începând din 1821, Leopold Zunz, mare expert în poezia liturgică și martirologia
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ți-am pus astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața, ca să trăiești, tu și urmașii tăi"bbbbb. Evreii au fost actori ai istoriei și au participat pozitiv, la nivelul lor, la civilizație. A-i închide în privirea unui Celălalt antisemit și în respingerea lui este un mod de a-i scoate din istorie, de a-i transforma în arhetipuri ale victimei absolute, căreia, ce-i drept, îi revin în societatea noastră mai multe drepturi decât îndatoriri. Este totodată un mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că nu este vorba de fișierul din 1940, care ar fi fost distrus în 1948-1949. Vine apoi decretul lui François Mitterrand din 3 februarie 1993, care instituie data de 16 iulie ca zi națională de comemorare a "persecuțiilor rasiste și antisemite sub autoritatea așa-zisului "guvern al statului francez" (1940-1944)". Pentru prima dată sub Republică, o zi națională este instituită prin decret, deci fără a trece prin dezbaterea și votarea ei în parlament. Urmează ridicarea de către stat a unor stele și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
marchează anumite grupuri arabo-musulmane nu este nici el străin de aceste rele lipsa unei politici eficiente de integrare, mobilitatea socială și profesională încă embrionară și corolarele lor. Între 1 ianuarie și 30 iunie 2004 au fost înregistrate 135 de acte antisemite, față de 127 în 2003. Dominique de Villepin, pe atunci ministru de Interne, declara, pentru primele șapte luni ale anului 2004, 160 de agresiuni sau degradări, față de 75 în aceeași perioadă a anului 2003. Actele antisemite scad totuși cu 48% în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost înregistrate 135 de acte antisemite, față de 127 în 2003. Dominique de Villepin, pe atunci ministru de Interne, declara, pentru primele șapte luni ale anului 2004, 160 de agresiuni sau degradări, față de 75 în aceeași perioadă a anului 2003. Actele antisemite scad totuși cu 48% în primul semestru din 2005 în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent. Iar în 2005 se înregistrează 290 de acte antisemite față de 561 în 2004, descreștere legată probabil de lupta angajată de guvernul francez contra antisemitismului 1
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
anului 2004, 160 de agresiuni sau degradări, față de 75 în aceeași perioadă a anului 2003. Actele antisemite scad totuși cu 48% în primul semestru din 2005 în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent. Iar în 2005 se înregistrează 290 de acte antisemite față de 561 în 2004, descreștere legată probabil de lupta angajată de guvernul francez contra antisemitismului 1. În sfârșit, potrivit cifrelor furnizate de Direcția Generală a Poliției Naționale, primele zece luni ale anului 2006 înregistrează din nou o scădere ușoară, cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
descreștere legată probabil de lupta angajată de guvernul francez contra antisemitismului 1. În sfârșit, potrivit cifrelor furnizate de Direcția Generală a Poliției Naționale, primele zece luni ale anului 2006 înregistrează din nou o scădere ușoară, cu 3,5%, a faptelor antisemite în raport cu 20052. Având în vedere aceste date și evoluția lor și ținând cont de contextul general evocat, teama care a pus stăpânire pe evreii din Franța și modul în care se face ea auzită trebuie oare considerate proporționale cu agresiunile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]