1,520 matches
-
antropologie, așa că datele acumulate nu mai puteau intra într-o prelegere, chiar dacă ajunsese la patru ore. După 1995 am propus introducerea unui curs de Antropologie, la disciplinele opționale. La Facultatea de Biologie a predat Antropologie unul dintre cei mai mari antropologi români din toate timpurile, acad. prof.dr. Olga Necrasov. A și publicat cursul Originea și evoluția omului. Pe baza datelor acumulate și a literaturii de specialitate, am reușit să redactez cursul de Antropologie și să public, în două ediții, Originea și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
evidențiază astfel faptul că orice obicei, orice credință sau tradiție, „oricît de bizară, șocantă sau chiar revoltătoare ar părea”, se poate explica doar în propriul ei context. Cu prilejul celui de-al patrulea centenar al morții lui Montaigne, în 1992, antropologul reînsuflețește o dezbatere filozofică mereu actuală : . Asemenea întregii opere a lui Claude Lévi-Strauss, acest volum, care își datorează titlul unuia dintre capitolele lui, subliniază legăturile indisociabile dintre „gîndirea mitică și cea științifică”, fără să o reducă totuși pe a doua
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pentru Les Temps Modernes -, publicat în deschiderea prezentului volum. În acest text, Claude Lévi-Strauss scrie despre un ritual recent în Occident : . Prudent, el adaugă imediat că . În aceste cronici, care poartă pecetea ultimilor ani ai secolului XX, regăsim luciditatea marelui antropolog și pesimismul său tonic. Tradusă în circa treizeci de limbi, opera lui marchează de acum începutul secolului XXI. Maurice Olender Supliciul lui Moș Crăciun 1952 Sărbătorile Crăciunului din 1951 au fost marcate în Franța de o polemică la care presa
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în una și aceeași imagine nostalgia zadarnică a nimfei, neînțelegerea fatală a lui Narcis, neputința și atotputernicia ecoului. Sexualitatea feminină și originea societății în secolul al XIX-lea și chiar și la începutul secolului XX, o teorie în vogă printre antropologi afirma că în vremurile de început ale omenirii femeile aveau controlul asupra chestiunilor familiale și sociale. Se aduceau multiple dovezi în favoarea acestui pretins matriarhat primitiv : sculpturile în principal feminine și reprezentarea frecventă a unor simboluri feminine în artele din preistorie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mai extinsă, cu intenția de a genera o psihologie "universală", validă într-o arie culturală cît mai largă. 1.4. Natura socioculturală a comportamentului uman. O definiție preliminară a culturii Cea mai cuprinzătoare definiție a culturii a fost propusă de antropologul american M.J. Herskovits (1948), care o descria ca partea mediului realizată de om (the man made part of the environment). Din acest punct de vedere, un produs cultural este și camera în care locuim, reflectînd idei arhitecturale implicite (de exemplu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nu sîntem receptori pasivi, ci reconstruim mediul în funcție de interesele și valorile noastre (Shweder, Sullivan, 1990). E.T. Hall (1984) privește cultura ca pe o achiziție precumpănitor inconștientă, comparînd-o cu un mecanism de control invizibil care operează în gîndurile noastre. în opinia antropologului american, devenim conștienți de acest mecanism de control doar atunci cînd "este pus la încercare", de exemplu, prin expunerea la o cultură diferită. De altfel, activînd reperele furnizate de către cultură, membrii unei societăți internalizează componentele acesteia și acționează în limitele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
aceasta are trei trăsături importante: este dobîndită, și nu înnăscută, diversele sale componente se articulează într-un sistem și trăsătura sa definitorie este disponibilitatea de a fi împărtășită. Deși definițiile sînt diverse și nu acoperă întotdeauna aceeași arie semantică, astăzi antropologii, psihologii, sociologii și pedagogii sînt de acord cu faptul că termenul cultură desemnează "un ansamblu moștenit social și transmis de conduite și simboluri purtătoare de semnificații, un sistem de reprezentări și un sistem de limbaj care se exprimă sub forme
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
primul rînd una socioculturală, fapt dovedit de capacitatea sa de a-și însuși abilități, de a-și formula interese și de a promova valori sociale. Cele mai cunoscute procese de învățare culturală sînt enculturația și aculturația. Definită întîia oară de antropologul american Herskovitz (1945), enculturația era explicată ca suma achizițiilor directe, care nu presupun o învățare deliberată (de exemplu, ceea ce comunitatea în care se integrează subiectul desemnează a fi muzică sau "zgomot"), articulînd o sensibilitate a intelectului asumată social. Enculturația devine
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
modificări durabile și profunde asupra personalității individuale și colective (Rudmin, 2008). Asimilarea patternurilor culturilor acaparatoare se realizează de bunăvoie sau nu, fiind însoțită de modalitățile distincte de aculturație: integrare, asimilare, sincretism, disjuncție (Wachtel, 1974). Termenul aculturație a fost sugerat de antropologul american G.W. Powel încă din 1880 pentru a descrie transformarea modurilor de viață și de gîndire ale emigranților în procesul interacțiunii cu societatea americană de inserție. În situații de degenerescență și criză identitară a mediului integrator, din cauza condițiilor sociale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la un nivel mai profund decît cel comportamental, pătrunzînd dincolo de suprafața stratului "cepei culturale" (Dahl, 2005). De asemenea, se impune a fi articulată o paradigmă de cercetare susținută prin date empirice accesibile. De aceea, dincolo de intuițiile și tendințele euristice ale antropologilor, cercetările care lucrează cu probe standardizate și validate temeinic pe populații diferite tipologic sînt cele care au produs cele mai însemnate repere aplicative ale psihologiei interculturale. Dintre acestea, se individualizează deopotrivă cronologic, dar și prin amploarea și miza abordării studiul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
capitolul de față vom parcurge toate aceste modele integrative. 6.2. Descrierea operațională a culturilor naționale Parcurgînd definițiile culturii studiate la începutul acestui volum, s-ar cuveni să privim specificul identitar într-o manieră plurală, căci așa cum subliniau doi importanți antropologi americani, "every man is in certain aspects: a) like all other men; b) like some other man; c) like no other man" (Kluckhohn, Murray, 1948) Combinînd definiția culturii propusă de M. Segall și colaboratorii săi (1999) ca the man-made part
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Există căi prin care evaluăm raportul de "cauzalitate" cultură-comportament (cultură națională versus comportament social)? 3. Ne oferă valorile sociale o bază mai temeinică pentru clasificarea culturilor naționale? Evaluînd impactul unor asemenea dileme, J. Looner și M. Malpass (1984) afirmau că antropologii sociali caută să identifice "universalul" (ceea ce e general uman, dincolo de determinările sociale, culturale și istorice), prin studierea sistematică a diferitului cultural, articulat tocmai ca urmare a influenței reunite a acestor determinări. Totodată, psihologii se bizuie frecvent pe presupoziția care afirmă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cu ele (evidențiind independența de cîmp). O asemenea rezolvare perceptivă implicită a sarcinilor se pliază pe un pattern vizual achiziționat în socializarea primară și a fost semnalat și în studii etno-psihologice, precum cele coordonate de Vintilă Mihăilescu (1999). Psihosociologul și antropologul român a observat în cercetările sale din zona Gorjului, derulate asupra "ungurenilor" (din zonele colinare), precum și asupra "pămîntenilor" (din zonele de cîmpie), înclinații perceptive diferite: "pămîntenii" fiind mai "holiști", iar "ungurenii" mai independenți de cîmp. Berry și Witkin (1975) au
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
conceptele principale apar sub formă de perechi: sine/celălalt; individ/grup; lider/subordonat; mediu/ereditate; și, desigur, individualism/colectivism. Pînă și demersul metodologic se elaborează prin procedee care delimitează între poli opuși, pentru a extrage "adevărul psihologic", precum diferențiatorul semantic. Antropologul american C. Geertz (1973/2001, p. 93) descria structurarea sinelui modern, prin care "persoana devine limitată, unică, mai mult sau mai puțin integrată motivațional și cognitiv, centru dinamic al conștiinței, emoției, judecății și acțiunii, și se organizează într-un întreg
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
11.7. Self-ul în contextul său fizic distanța proxemică întregi corpuri de cercetări asupra distanței proxemice, înțeleasă ca distanța fizică interpersonală care asigură o securitate psihologică în relația cu "celălalt", s-au articulat în ultimii ani, pornind de la intuițiile antropologului și sociologului american E.T. Hall (1966/2006), precum cele sistematizate de Little (1968), Smith și Bond (1998), Floyd și Voloudaki (1999) ori Littlejohn și Foss (2005). în figura 1 prezentăm distribuția spațială a distanței proxemice pentru cultura nord-americană. Vom descrie
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este dependentă atît de cultură, cît și de cuvintele care aparțin vocabularului culturii respective. în acest sens, putem afirma că emoțiile fundamentale sînt experimentate chiar și în culturile în care nu există cuvinte pentru a le defini, aspect confirmat de antropologi (Ekman, 1992). Argumente în acest sens au fost aduse și de către Levy (1973, 1984, 1998), care a constatat că subiecții investigați din Tahiti nu au cuvinte în vocabularul limbii proprii pentru a exprima verbal "tristețea", în schimb, exteriorizează expresii ce
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
nu a evidențiat diferențele anticipate între Marea Britanie și Sudan luate ca întreg. în fond, este foarte important și "ce se înțelege prin ajutorare", căci, așa cum remarca S. Fiske (1991), comportamentul prosocial poate fi identificat practic în orice cultură studiată de antropologi, dar înțelesul atribuit acestui gen de comportament variază considerabil. De exemplu, Grecia era proverbială pentru generozitatea manifestată față de străini, cel puțin pînă la invazia turiștilor din prezent. R. Feldman (1967) semnala că străinii care cer o favoare în Atena primesc
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
se poate observa, "ajutorul" oferit în versiunea iraniană nu este deloc unul real, căci îndrumîndu-l pe "străin" înspre direcții fictive, "suportul" oferit "încurcă" mai degrabă, deși pare a fi foarte generos. Asemenea constatări se întîlnesc cu alte evaluări critice ale antropologilor la adresa "ospitalității balcanice" (și pe cale firească, a des invocatei "ospitalități românești"), căci această specie de comportament exprimă o "ospitalitate tensionată" (Bogdanov, 1997/1998), a "cuiva" care a trăit frecvent experiența lipsei și care, în pofida comportamentului său cotidian cu cei din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la toate simpozioanele organizate de Catedra de Engleză, publicasem câteva articole în volumele conferințelor și în revista culturală Orizont și cu ceva vreme înainte de decembrie 1989, după o conferință susținută de mult îndrăgitul meu profesor Ivan Evseev, reputat etnolog și antropolog, am avut o lungă conversație în care îi relatam despre un interes constant al meu pentru casă/locuire și nenumăratele ramificații ale temei în cultura universală. La puțină vreme după aceea, în primăvara lui 1990 profesorul Evseev mă anunța că
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în vechime skraeling în țările scandinave și indios de către Cristofor Columb pentru a-i desemna pe locuitorii unui continent pe care el îl credea a fi Indiile. Data acestei prime emigrații către continentul american este foarte controversată. O parte a antropologilor americani susține că America nu a putut fi populată decât acum doisprezece mii de ani, însă cercetări franceze efectuate în 1986 în Brazilia orientală și 1988 în zona meridională a statului Chile de către arheologii Niède Guidon și Georges Delibrias, par
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
modă culinară, o modă în alegerea prenumelor copiilor etc. Chiar și orientarea către anumite subiecte în activitatea academică poate fi considerată tot o modă (U. Șchiopu, 1997, 459). În încercările de teoretizare și de cercetare a fenomenului modei, sociologii, psihosociologii, antropologii și istoricii recurg deopotrivă la exemplul modei vestimentare. Rațiunea acestui fapt provine din simpla observație că vestimentația reprezintă un fapt comun în toate societățile și în toate epocile. Desigur, în toate societățile, indiferent de gradul lor de dezvoltare, îmbrăcămintea este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în anii de debut al unor științe sociale și comportamentale cum ar fi psihologia, antropologia și sociologia. Sub influența celebrei lucrări a lui Charles Darwin, Expression of Emotions in Man and Animals (1872), și în baza observațiilor culese de unii antropologi și etnografi (E. Westermarck, 1891/1922; F. Boas, 1903; E. Grosse, 1897/1914) despre viața unor triburi izolate din Pacific, Caraibe și Noua Guinee, s-au formulat primele ipoteze cu privire la comportamentul oamenilor de înveșmântare, ornamentare și înfrumusețare a corpului. Astfel
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
2.2. Charles R. Darwin și exprimarea emoțiilor Așa cum am precizat la începutul acestui subcapitol, cercetările cu privire la originea și funcțiile vestimentației au debutat la mijlocul secolului al XIX-lea, caracteristica acestora fiind imprimată de interesul unor biologi, filosofi, psihologi, sociologi și antropologi privind conceptul de "evoluție". De aproape un secol și jumătate numele și lucrările lui Charles R. Darwin (1809-1892) Descendent of Man and Selection in Relation to Sex (1871) și Expression of Emotions in Man and Animals (1872) sunt recunoscute ca
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Tocmai de aceea, schimbările rapide ale stilurilor vestimentare nu sunt neapărat manifestări ale unui fenomen de natură psihologică, ci patologică, "un simptom și un rezultat al dorinței noastre nervoase pentru stimuli originali și puternici", consideră Ernst Grosse (ibidem). Un alt antropolog de marcă al epocii, Franz Boas (1858-1942), atrage atenția asupra faptului că nu toate elementele decorative de pe îmbrăcămintea oamenilor au semnificație estetică, unele dintre acestea fiind elemente de identificare ale triburilor sau embleme care separă costumul pentru ritualuri de hainele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Carter, 2003, 85). Totodată, enciclopediile și dicționarele de antropologie ale vremii listau, printre cuvintele intrări, conceptul de "modă". Encyclopedia of Social Science, editată în 1931, conține două articole demne de semnalat în discuția de față: "Fashion" (1931) aparținând lingvistului și antropologului Edward Sapir (1884- 1939) și "Dress" (1931) semnat de Ruth F. Benedict (1887-1848). Tot în această perioadă, antropologul american Alfred Luis Kroeber (1876-1960) inițiază studiul cantitativ al modei, fundamentând distincția conceptuală între "stil" și "modă" printr-o serie de cercetări
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]