2,449 matches
-
rezumă doar la sunete și vorbe, ci apelează la un câmp întreg de elemente, de fapte și imagini, de obiecte, instituții și obișnuințe, adică la tot ceea ce este sau ce ar putea ca să devină semnul a ceva. Limbajul este considerat, antropologic, „cea mai distinctă trăsătură a speciei umane”. Acesta l-ar diferenția pe om de animale sau de alte specii de viețuitoare, în sensul că l-ar așeza pe o poziție superioară în comparație cu ele, deși, la rândul lor, acestea au, un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este o cauză reală a crizei sacramentului reconcilierii, preoții fiind ocupați cu alte activități și mai puțin disponibili în a celebra reconcilierea. Unii însă afirmă că criza în care se găsește sacramentul reconcilierii astăzi este în strânsă conexiune cu „categoriile antropologice ale universului simbolic, prin care experiența religioasă este mediată”. Faptul că există o dublă terminologie folosită pentru acest sacrament - „reconciliere” și „penitență” - poate crea o oarecare confuzie: accentuarea termenului de „reconciliere” face ca ușor să se piardă ideea de „penitență
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și lasă un semn în existența noastră. Odată acceptată ca atare, celebrarea reconcilierii este trăită cu o atitudine rodnică. Valorizarea raportului dialogic dintre confesor și penitent este un aspect necesar. Acest raport este un act care, „din punct de vedere antropologic, are cu adevărat valoarea unei manifestări a iertării, a primirii”. Aceasta se fondează pe faptul că creștinismul nu este doar un sistem etic, ci este o relație, un raport intim, prin credință, cu Dumnezeu, care valorizează întreaga persoană umană în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
supusă judecății; el nu-și mărturisește meritele, ci păcatele. În ceea ce privește mărturisirea păcatelor împotriva Poruncii a VI-a, aceasta trebuie să aibă un caracter pudic. Deși mărturisirea ar putea fi privită ca o nevoie de ordin psihologic sau ca o caracteristică antropologică, ea este totuși ceva mult mai profund: îi cere penitentului o schimbare radicală, o convertire și o întoarcere la Dumnezeu. Iar el împlinește acest lucru printr-o deschidere totală și umilă înaintea lui Dumnezeu, prin recunoașterea păcatelor, convins fiind că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și procesul dialogic Întâlnirea cu Dumnezeu în cadrul reconcilierii sacramentale (și nu numai) este percepută în mod distinct, de la persoană la persoană, în funcție de personalitatea proprie, de deschiderea acesteia și de gradul său de maturitate. Acest lucru se fundamentează pe însăși concepția antropologică creștină, care privește ființa umană în manieră holistică: trup, suflet și spirit (cf. 1Tes 5, 23). Acest fapt însă nu permite ca omul să fie privit divizat în trei componente și nici limitat doar la unul din ele, ci doar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în Biserică și este ajutat să se dezvolte și să crească, datorită acestei comuniuni ecleziale. Din acest motiv, este valabilă și considerația că „misticul creștin se naște în Biserică, se dezvoltă într-însa și trăiește pentru dânsa”; d) o dimensiune antropologică a misticii. Aceasta reiese din însăși întâlnirea penitentului cu Dumnezeu în spațiul sacramental, în mod intim și personal. În acest moment de referință, el primește o „conștiință a harului” care îl ajută în realizarea și în îndeplinirea propriei misiuni pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să îi pregătească pe copii la o „practică autentică a sacramentelor”. Itinerariile catehetice alcătuite de păstorii Bisericii și aplicate de cateheții acesteia, abordează teme concrete și necesare celebrării reconcilierii sacramentale. De exemplu, cateheza poate aprofunda dimensiunile teologică, cristologică, ecleziologică și antropologică ale sacramentului reconcilierii, urmărind o anumită structură pedagogică și ținând cont de următoarele aspecte: a) eclezialitatea - în sensul că le este prezentat copiilor faptul că locul specific reconcilierii este Biserica. Aici, credinciosul găsește cadrul și contextul potrivit în care el
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitentul. Morala îl ajută în realizarea unui discernământ asupra mărturisirii penitentului, în timp ce dogmatica îi este utilă în vederea păstrării coordonatelor adevăratei învățături pe care o poate transmite penitentului prin dialogul sacramental. Alături de acestea, sunt utile și cunoștințele filozofice, psihologice, sociale și antropologice, nu pentru a face psihoterapie sau psihanaliză în confesional, ci pentru a putea ajuta penitenții să își mărturisească mai ușor păcatele, mai ales cei timizi, dar și pentru a apăra slujirea sa, fiind capabil să recunoască și diferite boli psihice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se referă fie la aspecte umane, spirituale, fie la cele juridice, morale, liturgice sau chiar doctrinare, legate de celebrarea reconcilierii sacramentale. Prin profunzimea pe care și-o îngăduie, cursurile de formare permanentă pot cuprinde chiar și aprofundări psihologice, sociologice sau antropologice, care să ajute confesorul să devină el însuși mai eficient, trăind și celebrând sacramentul reconcilierii într-un mod profund și oferind, în același timp, un ajutor eficient penitentului, pe care are șansa să îl cunoască mai bine prin apelul la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
despre al căror album Lemn. Biserici din Nordul Olteniei am scris recent în cuprinsul acestei rubrici. Ei nu vor cu nici un preț să blameze preoțimea ortodoxă vâlceano-gorjeană, căreia îi acordă toate circumstanțele atenuante pentru cvasitotala inapetență la propriile valori religios-arhitectural antropologice, dar, în același timp, acceptă că, fără o campanie multimedia susținută, se va alege praful de toate frumusețile încorporate în albumul cu pricina. Or, eu nu visez decât o, cel puțin, emisiune ca „România, te iubesc“, în care minunățiile oltenești
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un Hinterland, cum îi zice același Nicolae Manolescu în opera citată mai sus, stând sub zodia curgerii (panta rei) și a stărilor conflictuale, ori cel puțin un început cauzal și o permanentă trecere spre un final înscris pe o orbită antropologică. Și totuși, FILIGRAN este un roman în care nu se întâmplă nimic, pentru că protagonistul, Paul Alexandrescu, profesor de matematică și poet, precum altădată celebrul Ion Barbu, este un insomniac, stare provocată de inadaptare la universul în care a căzut din
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții contrare din anumite contexte ascetice radicale, susțin cântecul liturgic, acesta fiind motivat prin exemplificarea unor pasaje scripturistice. Lectura și interpretarea lor biblică nu este exclusiv spiritualistă, dar acceptă și înglobează și valențele antropologice sau efectele psihologice ale muzicii, precum bucuria sufletului, sănătatea fizică sau psihică. Sunt subliniate îndeosebi aspectele simbolice și celebrative ale coralității în diferitele sale forme: muzica este în „serviciul cuvântului”, este un mijloc de a reuni comunitatea („semn de unitate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au prezentat la cercetarea acestuia. Totuși în cercetarea acestuia nu se poate afirma că s-a pornit de la zero. Urma să se exploateze tot ce se mai putea exploata prin examinarea componentelor corpului uman din punct de vedere medicolegal și antropologic. Specialșitii de medicină legală de la ConstanțAșalături de care a acționat și colonel doctor Gheorghe Asanache din Institutul de Criminalistică al Ministerului de Interne, uzitând de toate metodele științifice și cunoștințele profeșionale au răspuns la unele din multiplele de întrebări ce
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Tintin este Shangri-la, spațiul din care este alungat chinul faustic. În Tibetul de bandă desenată, Hergé caută și găsește seninătatea pierdută. Povestea pentru oameni mari descrie un parcurs inițiatic ce anticipează nu doar o vogă culturală, ci și o mutație antropologică. Orientul este refugiul din care iradiază, în numai câțiva ani, energia contestatară ce subminează cărămizile raționalității occidentale. Martor și actor al secolului, Tintin caută, la rândul său, cărarea pierdută. Căci, închis în albumele sale ca într-o carte poștală citită
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
său salvator de lumi, Alex Raymond traduce fricile omenirii în același mod spectaculos în care Orson Welles o va face adaptând pentru radio textul lui Wells. Familiaritatea cu noi forme de viață nu este neapărat liniștitoare, iar din această ambiguitate antropologică se hrănește suspansul planetar pe care îl vor exploata paraliteratura și proza grafică. Este ca și cum argonauții ar fi continuați de acești trimiși ai speciei umane, navigând, temerar, pe o mare dominată de cețuri și primejdii. Pe acest drum ce duce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa complicată, ce îl așază în categoria excentricilor, Pratt este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
conștiința sfârșitului apropiat al unei lumi. Ann de la Jungle este publicată în italiană în 1959, atunci când deja saga imperială era un obiect al nostalgiei. Kenya în care Pratt își plasează personajele se apropia de independență și un ciclu istoric și antropologic se apropia de final. Simetria cronologică nu este întâmplătoare - textul african al lui Pratt debutează în preajma unui mare război care avea să schimbe Africa pentru totdeauna. Ann de la jungle duce mai departe moștenirea benzilor desenate americane pe care tânărul Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
circulație efigia unei națiuni în care se concentrează prejudecățile imagologice ale Occidentului cu privire la Europa Centrală. Aici, departe de Anglia, ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și balcanice (gustul pentru răzbunare, violență și intrigă). De aici, atracția pe care o exercită Ruritania, expresia unui exotism bine temperat. În Ruritania lui Milani și Micheluzzi, Molly Manderling este chemată să îndeplinească același rol justițiar pe care Hope i-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Dalilă ce aspiră să răpească lumii libere pe cel mai incoruptibil dintre paladinii săi. Domnul Ming este ipostaza ficțională ce face trecerea către domeniul neverosimilului cinematografic. Emisar al aceleiași umanități nedomesticite ce visează la cucerirea lumii, Ming este expresia saltului antropologic ce anunță venirea supraomului virtualmente invulnerabil. Înconjurat de mașinăriile sale feroce, „Umbra galbenă” sfidează gramatica omenescului, reconstituindu-se, biologic, după fiecare moment în care anihilarea sa pare definitivă. În cazul lui Ming, câmpul de luptă nu mai este doar Pământul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și literatură: Degenerații nu sunt întodeauna criminali, prostituate, anarhiști sau nebuni declarați; de multe ori ei pot să fie scriitori sau artiști. Dar aceștia din urmă prezintă aceleași trăsături intelectuale - de cele mai multe ori la fel de somatice - ca și membrii aceleiași familii antropologice care își satisfac instinctele rău intenționate ale unui asasin sau a unui terorist în loc să le satisfacă cu stiloul și pensonul. Unii dintre acești degenerați ai literaturii, ai muzicii și ai picturii au obținut, în ultimii ani o faimă extraordinară și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Student la Filozofie, viitorul mentor al „tinerei generații” interbelice fusese și preparatorul liceanului Ion Eugen Iovanache, care-l va portretiza în romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul rhetorului căutînd succese de «galerie» (...) Nae Ionescu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr tematic notabil al „Contimporanului“ este cel consacrat arhitecturii moderne. Competența în domeniu a lui Marcel Iancu își spune, o dată în plus, cuvîntul. Pe prima copertă - schița unui „atelier la țară pentru I. Vinea” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a făcut - oral - cel dintîi o apropiere între Urmuz și Procesul lui Kafka, potrivit unei mărturii a lui Sașa Pană din volumul memorialistic Născut în ’02... Cunoscător al suprarealismului european, eseistul are — față de critica „de autoritate” — o percepție extraestetică, „antropologică” asupra operei de artă, rezultat, probabil, al formației sale de psihiatru. Prezenta promovare pariziană (Biberi era și cronicar literar la revista Le Moment) nu e totuși prima încercare de a-l face cunoscut străinătății pe Urmuz. Prin intermediul „uniștilor”, Leopold Kosch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
enigmaticul concept de „scădere tendențială a ratei profitului”, am fi tentați să postulăm, În centrul sistemului libertin În care intraseră Bruno și Christiane, existența unui principiu de scădere tendențială a ratei plăcerii; ar fi și superficial și inexact. Fenomene culturale, antropologice, secunde, dorința și plăcerea nu explică În fond aproape nimic din sexualitate; departe de a fi un factor determinant, ele sunt dimpotrivă, din punct de vedere sociologic, pe de-a Întregul determinate. Într-un sistem monogam, romantic și bazat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere de cocioabe (în portugheză, în orig.). Așezările bune, în portugheză în original. Numele unei Misiuni de studii antropologice din Brazilia (n. tr.). Râu în Brazilia, în Mato Grosso, lung de 1980 km, cel mai mare afluent al Amazonului. Pe cursul superior al acestui râu, din inițiativa antropologilor de la Vilas Boas, în 1961, s-a înființat Parcul Național Xingú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]