390,674 matches
-
rezumă aspectele esențiale ale romanului L’homme de sable de Jean Joubert, bine fixat în spațiul literaturii contemporane, prin raportări la Proust, Jean Giono, François Mauriac, Alphonse Daudet. Înzestrată cu o sensibilitate marcată, Cornelia Ștefănescu descoperă la André Gide poezia apei, a nisipului, a pereților de argilă, a vazelor, a timpului oprit, precum în excelentul articol A. Gide despre singurătățile de la El Kantare. Familiarizată cu tehnicile moderne ale romanului (menționam studiile ei proustiene), autoarea Traiectoriilor depistează cu acuitate nebănuite anticipări ale
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
mai acceptă, ce se mai recunoaște doar cu greu în condițiile unei scindări care nu e decît o augmentare a suferinței de-a fi. O suferință globală, cu ireparabile consecințe. „noaptea nu e noapte ziua nu e/ zi pentru mine apele nu sînt/ despărțite de uscate și-și nici-nici/ partea mea stîngă stă în arșiță/ iar partea mea dreaptă tremură în viscol/ brațele mele înoată în mare/ iar picioarele mele aleargă pe uscat/ ca un munte cu iarbă verde la poale
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
perioadă, sub amenințarea unui pistol artizanal marca Beretta, Domnul Președinte Ion Iliescu, vizitând vitejește municipiul Arad, din motive necunoscute (răutăcioșii spun că din cauza spaimei), a declarat că, din punct de vedere hidrotehnic, statuia celor 13 generali poate fi amplasată pe apa Mureșului în amonte de reședința județului. Amplasarea urmând să se facă pe un suport special care să permită deplasarea acesteia pe ruta Mureș-Dunăre-Rin-Marea Nordului, cu vizibilitate dinspre Strasbourg și Bruxelles. 1(bis). Revin și rectific: de fapt, din reportajul tv
Știri din vremea Ignatului... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13290_a_14615]
-
s-ar putea să moară. I-au dat o cîrpă cenușie și un lighenaș să-și spele singur rana. În acele prime zile, cînd a devenit destul de conștient încît să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata lui a hotărît să se vindece. Dar de-a lungul săptămînilor cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o carte ca să citească, Inman l-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Inman se trezea, încă mahmur după beție, și cobora cu Swimmer într-o grotă dintre stînci de unde pescuiau un ceas sau două înainte de a se întoarce la joc. Swimmer vorbea neîntrerupt, cu un glas molcom care se topea în clipocitul apei. Istorisea povești despre animale și despre felul cum ajunseseră să arate așa cum arătau acum. Oposumul cu coadă golașă, veverița cu coadă stufoasă. Berbecul cu coarne. Pantera cu dinți și gheare. Uktena cu inele de șarpe și colți. Îi povestea despre
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Or, dacă e să identificăm un scriitor care sintetizează exemplar în epocă o asemenea mișcare curajoasă printre rupturi și (re)sudări de atitudini și programe literare, acesta este în primul rând Voronca. La douăzeci de ani, el vâslea încă în apele simbolismului târziu, cu versurile sentimental-elegiace din Restriști (1923), mimetice în bună măsură - cu un reper în Bacovia și peisajele sale în descompunere ori în mai apropiatul ca vârstă Camil Baltazar -, într-un discurs al lamentației de elev singuratic pălind nu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
grupării “unu”, despărțirea de constructivismul prea “utilitarist” al “Contimporanului” lui Ion Vinea și declara decis că revista “își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvit în arhitectură și care clatină în havuzele visurilor apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie” (Coliva lui Moș Vinea). Parcurgând în febre aceste metamorfoze care-l fac să nege adeziuni ce păruseră până nu de mult definitive și să îmbrățișeze tocmai
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
unii au spus că o lansare a unui anonim care nu interesează riguros pe nimeni e un bruiaj sonor inutil. Îmi place să cred totuși că o lansare e ca sticla de șampanie spartă de vas înainte de primul drum pe apă. Cărțile trebuie să aibă șanse de pornire egale și merită, toate, măcar o cupă de șampanie sonoră. Un alt punct spinos și frecvent pus în discuție este prețul cărților. Există părerea bizară că o carte trebuie să fie dată aproape
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
rămăseseră aceleași, șunca de Praga se transformase într-un produs imposibil de identificat, iar cașcavalul într-o jalnică brînză topită. Poate că au pus și vînzătorii un ban deoparte pentru cărți. Cafeaua era și ea subțire pînă la transparență, iar apa minerală insuficientă, astfel încît, sîmbătă, cum am zis, zi de vîrf, pe la ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie să bei bere (călduță) fie să mori de sete. Un al doilea bufet și mai mic, tot la parter și un
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
loialitate înfocată în rîndul concesionarilor. În aceeași perioadă, Ministerul pentru Monumentele Naționale i-a remis regelui o factură în valoare de trei sute de mii de franci - suma cheltuită cînd prințesa Clotilde nu numai că a pus în funcțiune jocurile de apă ale fîntînilor de la Versailles, dar a folosit și reflectoarele timp de două nopți la rînd. În ce-o privește, prințesa refuzase să onoreze polița cu un gest regesc. Oricît ar fi de complexă restaurarea monarhiei, încoronarea propriu-zisă a regelui la
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
în română a termenului grecesc pentru struț (strouthokamelos) - sînt ilustrate cu citate din secolul al XVII-lea. Despre pasăre se vorbea în Fiziolog și în diverse florilegii ale vremii - „Stratocamilul iaste pasăre mare și când oao oul, îl lasă în apă” (Floarea Darurilor, 1680). Denumirea științifică latină, preluată din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
Bariț, ea nu se mai poate închega. Luându-l în vara anului 1863 la o plimbare în jurul Cetății, ultima întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei, iar cu pălăria bea apă dintr-un izvor 9. Cauza îmbolnăvirii sale o explica Bariț ca și în cazul lui Avram Iancu, cu care un destin crud l-a așezat într-o paralelă biografică, prin „morbul nostru național, carele este ilusiuni pierdute, ilusiuni nobile, sublime
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
grozav. Ușa s-a deschis, dar au intrat numai câteva femei, nici urmă de bărbat, așa că ne-am putut bucura de o oarecare liniște. Femeile se dezbrăcau râzând. Erau un grup de musulmane înstărite, își puneau pentru a intra în apă niște rochii luxoase și foarte lungi, trupurile li se conturau sub duș prin voalurile translucide. Acele femei s-au strâns în jurul meu și m-au admirat cât eram de frumoasă, mi-au oferit un eșantion de parfum foarte șic și
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
de frumoasă, mi-au oferit un eșantion de parfum foarte șic și câțiva bănuți. Mă simțeam în siguranță cu ele. Aqualand este un loc de destindere, dar trebuie, oricum, să ai grijă. De aceea, atunci când Honoré m-a abordat, în apă, am întins-o în primă instanță, băgând un crawl viguros, și poate că asta i-a plăcut la mine cel mai mult (pe vremea aia înotam foarte bine). După aceea, însă, când mi-a oferit un pahar la barul tropical
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
o muzică din insule, dintr-o dată eram undeva, foarte departe. Era momentul valurilor uriașe. Honoré îmi povestea că pentru anumite recepții private se băgau câțiva rechini în piscină și că rechinii aveau la dispoziție cinci minute, înainte de a muri în apa dulce, pentru a-i ronțăi pe invitații prea înceți. Se pare că asta dădea o ambianță unică petrecerilor. Apoi, toți ceilalți se bălăceau în apa roșie până noaptea târziu. Honoré era profesor la un colegiu de la periferie. Petrecerile private îl
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
rechini în piscină și că rechinii aveau la dispoziție cinci minute, înainte de a muri în apa dulce, pentru a-i ronțăi pe invitații prea înceți. Se pare că asta dădea o ambianță unică petrecerilor. Apoi, toți ceilalți se bălăceau în apa roșie până noaptea târziu. Honoré era profesor la un colegiu de la periferie. Petrecerile private îl dezgustau. Nu se ducea nici măcar la banchetele studenților. Mi-ar fi plăcut și mie să studiez, i-am spus, iar el mi-a zis că
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
să ajung ofițer de marină// acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet/ sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă/ sînt victima parcelor// orătăniile dorm de mult/ amintirea se spulberă și apa îngheață// în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur/ ce șuieră fraze de basm/ Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm/ despre Roland Barthes și despre viitoarea noastră/ crescătorie de melci” (Jurnal șIVȚ). Dar retragerea cea mai
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
care cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
decât acelea ale cantorului care dă cu tămâie în biserică. Sunt oameni care n-au respectat nici o regulă în viața publică și n-o respectă nici când folosesc arma: "Ei nu se comportă normal la vânătoare. Ei vânează rața pe apă, iepurele în țarc", spunea maestrul de vânătoare Șelaru, martor al masacrului de la Balc. Vânătoarea e, așadar, pentru oamenii despre care vorbesc, prelungirea unui stil de existență care a abolit orice moralitate, orice regulă și orice milă. Într-o țară în
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
prelungirea unui stil de existență care a abolit orice moralitate, orice regulă și orice milă. Într-o țară în care oameni precum }iriac și Năstase fac legea (financiară, politică) n-avem nici un motiv să ne simțim la adăpost. Nici pe apă, nici în țarc.
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
Rufele mele? O cămașă de noapte pe săptămînă. Pe noptieră ar putea să stea o vază cu flori. Și la ce bun? Nu pot să-mi întorc capul într-o parte. Pe noptieră ar putea să stea un pahar cu apă. Și, de ce-ar sta? Nu pot să-mi mișc mîinile. Zac pe spate și privesc tavanul. Mîinile mele întinse pe cearceaf. Tavanul nu e neinteresant. E alb și neted. Cuvintele: ieri, azi, mîine, le folosesc pentru că îmi amintesc de
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
înainte mi le tundeam după ras. Știu că urechile mele sînt și mai urîte cu firele alea de păr la vedere. Din urechile femeii nu crește păr. Multe mai îmi spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
spune femeia. Un miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți să vă ușurați intestinul? Nu mă deranjează că nu mai vorbește așa. Dă la o parte pătura, îmi trage în sus cămașa de noapte și-mi ține o sticlă în
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Pizda acestei femei a fost cel mai fin lucru pe care l-am văzut și l-am simțit vreodată. ș...ț Pentru că uneori simt ceva neobișnuit pe spinare, am spus: Ce se întîmplă cu spatele meu? Femeia care-mi aduce apa, mi-a ridicat partea de sus a trupului. A spus: Ești ușor ca un fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]