1,159 matches
-
recunoaștere formală a existenței partidelor politice europene a fost urmată rapid de transformarea federaților în "partide politice", schimbare vizibilă la nivelul titulaturii acestora: partidele socialiste se reunesc de atunci înainte sub numele de Partidul Socialiștilor Europeni, iar cele liberale sub apelativul de Partid European al Liberalilor, Democraților și Reformatorilor. Destul de rapid s-a observat însă că modul în care a fost formulat articolul "partidelor politice" nu permite cu ușurință instituționalizarea acestora ca actori ai procesului decizional european, căci nu se specifică
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
lui Iosif/Ioset. Luca păstrează notația generală: „femeile care-l însoțiseră din Galileea”. Ajungem la episodul mulieres ad sepulchrum! Matei păstrează, alături de Maria Magdalena, un personaj numit „altă Marie”. Cele două nu duc nici o aromată; prin urmare, în cazul lor, apelativul „mironosițe”/„mirofore” este impropriu. Ele vin pur și simplu ca să vadă mormântul. Acesta e deschis de un înger care le spune că Isus nu se mai află acolo. Marcu descrie alt grup de „mironosițe”, alcătuit din Maria Magdalena, Maria, mama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates of an Individual Church in New Testament Times, apărută la New York în 1979. După R. Brown, autorul celei de-a patra evanghelii este un discipol anonim al lui Ioan, ascuns sub apelativul „ucenicul pe care Isus l-a iubit”. Există trei faze în constituirea evangheliei: o pre-evanghelie datorată „ucenicului iubit”; o pre-evanghelie produsă de autorul principal, evanghelistul ca atare; versiunea finală, scrisă de un redactor după moartea „ucenicului iubit”: trei autori în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumii așa cum o știm. Șoc și groază în capitala României. Haos de nedescris în București, scapă cine poate. Totul a plecat de la o gafă monumentală a președintelui suspendat, care, în urmă cu o lună, s-a adresat unei reporterițe cu apelativul „țigancă împuțită“. Această declarație abdominabilă a generat o situație de criză, creînd un precedent pentru toate luptele violente și manifestațiile de stradă care au urmat. După protestele firești ale etniei rrome, următorii care s-au folosit de această situație pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
manifestațiile de stradă care au urmat. După protestele firești ale etniei rrome, următorii care s-au folosit de această situație pentru a-și face dreptate au fost ciobanii. Nemaiputând suporta faptul că Gigi Becali este încontinuu luat în râs cu apelativul de cioban, au coborât din munți la șes, venind în capitală înarmați cu bâte și ciomege și devastând locația din Băneasa unde se filma „Cronica Cârcotașilor“, apoi bătând cu bestialitate în Piața Universității pe toți cei care aveau o față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu necazuri, ce bine că ne Întîlnim aici“. Ceilalți, În schimb, au mormăit ceva despre acordul lor cu mine, micșorarea ușoară a notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știut de ce aveam eu nevoie și de ce eram În stare!... Niște țărani proști, habar n-aveau pe ce lume trăiesc, credeau că se află tot la 1900... Ba, se prostiseră rău față de ăia de atunci! Bunicule, am reluat cu un apelativ pe care nu-l foloseam de obicei și cu obrajii arzînd de indignare, ascultă, bunicule, astăzi, noi... — Bine, bine, m-a expediat bătrînul. Îi trecuse. Ba tocmai atunci se Întorcea și moșu’ Ștefan cu niște pere din grădină, iar taclaua
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a golit de conținut și apoi l-a demontat spre o atentă și amănunțită verificare. Și iarăși, aceeași dezamăgire... Ghițescule, ai înnebunit de-a binelea, omule! Distrugi apartamentul și tulburi liniștea vecinilor! i s-a adresat nevasta, apărută instantaneu, cu apelativul de la birou, despre care el nu i-a vorbit niciodată. A fost unicul lucru ce i-a reținut atenția pe moment și a rămas mut contemplându-și isprava și regretând că este nevoit să-și întrerupă lucrarea înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
considerat ca pe un om al lor, care nu de puține ori le-a rezolvat unele mici probleme de existența zilnică și-am fost pentru mulți dintre ei „nașe ofițir”, adică pe românește „ofițerul nostru”. Ca o rezonanță a acestui apelativ al populației ruse din locurile în care mi-am desfășurat activitatea de militar și familia lui Mihai a adoptat acest apelativ, despre care am aflat abia după război. În a doua zi de Paști, pe la ora 13, după ce toată noaptea
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și-am fost pentru mulți dintre ei „nașe ofițir”, adică pe românește „ofițerul nostru”. Ca o rezonanță a acestui apelativ al populației ruse din locurile în care mi-am desfășurat activitatea de militar și familia lui Mihai a adoptat acest apelativ, despre care am aflat abia după război. În a doua zi de Paști, pe la ora 13, după ce toată noaptea muncisem pentru consolidarea poziției în noul dispozitiv de apărare, primesc inspectarea poziției de către maiorul B., care-mi reproșează că n-am
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
îmbibându-și hainele lui cu sângele meu, care încă mai curgea din abundență. Prin anii 1996, în timp ce mă aflam la Vatra Dornei, m-am găsit cu oameni din Bărgăuanii lui Mihai, care-mi spuneau că familia lui Mihai folosea același apelativ la adresa mea „ofițerul nostru”. Fiind cu patru ani mai în vârstă, știu că s-a pierdut Mihai al meu. Am intenționat să-i fac o ultimă vizită la mormânt cu acea „floare rară a recunoștinței”, pentru că mi-a fost prieten
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să se întâmple astăzi. Am râs despre manifestările negative din parlamentul de odinioară și despre alegerile de atunci, biciuite sarcastic de Caragiale, dar am rămas consternat de atitudinea lui Vadim, care s-a adresat scriitorilor Patapievici, Liiceanu și Paler cu apelative de curată mahala, precum: limbricule, boule, vierme, însoțite de zgomotoase huiduieli și fluierături. La noi, ca la nimeni! Aceste două partide s-au demascat ca adepte ale vechiului sistem politic incriminat de președinte. Miercuri, 20 decembrie 2006. În parlament are
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
era peste putință să nu-i asculți prelegerile cu toată atenția. George Drăgănescu de Filozofie și Drept, un bătrâior foarte cumsecade, puțin bâlbâit, dar bun profesor, era poreclit pur și simplu Tânărul, pentru că obișnuia să se adreseze elevilor cu acest apelativ: "Ă, ă, ă, tinere... tinere..."; iar când noi, păcătoșii, îl imitam în clasă, chiar în fața lui, ce e drept, în surdină, dar destul de tare, ca să audă cât trebuie: "Tinere, tinere!", el se scuza: ― Vă spun așa, ă, ă, pentru că nu știu cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
eului propriu. "Ești prost" înseamnă în același timp "eu nu sunt ca tine", "eu sunt deștept", "sunt atât de deștept încât îmi dau seama de prostia ta" etc. Poate că principalul indiciu pentru prostie îl constituie tocmai frecventul recurs la apelativul "ești prost" la adresa altora. Legile la noi au aceeași structură cu ceea ce am numit sensul lui a face la români. O rugăciune reprezintă o re-centrare a conștiinței. Existența Sine-lui ca zgomot: este sunetul scos de bătăile inimii. Ne naștem cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
exemplu, folosirea termenilor "fă", "fă muiere" și a altora asemenea de către țăranul român față de nevasta sa, cuvinte care oripilează orice feministă (sau feminist) cu pretenții, trebuie înțelese și prin prisma faptului că nu se grăbește să o părăsească, că aceste apelative survin pe fondul credinței că-i este sortită, ba deseori constituie forma în care știe să-și exprime prețuirea față de ea. În timp ce de prea multe ori apelativele de genul "draga mea", "te rog" etc. folosite de modernul orășean au un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea că cineva vrea să glumească pe socoteala mea. Apoi mi-am spus că poate nu e folosit cu ironie. și alții, care n-au nimic comun cu pohezia, se strigă între ei : „Maestre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
colegi, aflați încă sub influența lui Makarenko, un reputat scriitor al timpurilor cu "Steaguri roșii pe turnuri" și un pedagog care cultiva bătaia muscălească la stroi, îl chemau pe numele cu distorsiune la modă, de "Vladimirovici", fu impresionat plăcut de apelativul înnoitor "Vlady". Îmbunat și binevoitor, se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pe urmă o suspectam că nu era numele ei adevărat. Aveam senzația că-l născocise ca să scape de mine. M-am obișnuit să-i spun "fetițo", deși nu mai era la vârsta când i s-ar fi potrivit acest apelativ. Se apropia de patruzeci de ani. Dealtfel, nici eu nu-i spusesem numele meu. Nu pentru că n-am vrut, ci pentru că eu însumi m-am înstrăinat demult de acest nume. Când îmi aduc aminte câteodată de el mi se pare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
putut spune unul la întîmplare, primul care mi-ar fi trecut prin minte, fără să poată fi sigură că era cel adevărat, cum nici eu nu eram sigur în legătură cu al ei. Așa că fiecare a acceptat tacit identitatea evazivă a unor apelative ad-hoc. Nu era, vă imaginați, nici o primejdie să se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta ei când se adresează unui tânăr, sau dacă înseamnă ceea ce cuvântul înseamnă. Buzele îmi ard de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat mâncarea, de parcă gustul acela ar trebui să conțină toate aromele duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a uitat în mesagerie. Asta era o scăpare mult mai gravă decât descoperirea-cât-pe-ce a faptului că n-am un DVD player. —Frișcă? Futu-i mama mă-sii, îi trimiteai SMS-uri căcăcioasei ăleia în timp ce te futeam? Egoistă e un apelativ chiar prea blând în cazul tău. —Pot să mă îndrept, iubitule, mi-am susținut eu cauza. Știu că sunt groaznic de egoistă, dar pot fi mai bună de-atâta. — Nu, nu poți. Nu știi altceva decât Eu-Eu-Eu. Te gândești vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc că cea mai mare parte din această prefață - metafață -, pe care unii ar putea-o numi autocritică, mi-o va fi sugerat, cristalizându-se din ceața sa, acel don - merită din plin apelativul don - Antolín Sánchez Paparrrigópulos, despre care se dă seama în capitolul XXIII, chiar dacă eu n-am izbutit să aplic în ea tehnica riguroasă a neuitatului și profundului cercetător. Ah, de-aș fi reușit, urmărindu-i intenția, să abordez istoria acelora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simplu ea este rezultatul punerii În pagină a unui mod de a fi? - Să știi că nu-mi propun să-mi dau măsura de ludic În textele mele. Foarte multă lume m-a catalogat drept ludic, adresându-mi-se cu apelative precum Domnul Ludic, Ironistul, Cel Mai Ludic Dintre Serioși, Cel Mai Serios Dintre Ludici. Pur și simplu mă fură condeiul. Pe de altă parte, mi-e frică mereu de penibil, de rizibil. Ca să fiu mai clar, vreau să evoc spusa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Maior Barney, îi dau replica în timp ce ies salutând. Finn nu mai e în birou, mănâncă singur pe undeva și se gândește cu tristețe la ultima măgărie a fratelui său, așa că nu se poate bucura de cuvintele mele. Păcat. Când aude apelativul Maior Barney, zâmbește totdeauna satisfăcut. Cu siguranță că l-ar fi înveselit și de data asta. Traversez Clerkenwell Green cu o pungă plină cu scorțișoară, ciocolată cu migdale și alte delicatese piperate, am bonul - mulțumesc, Maior Barney, că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]