1,153 matches
-
au un domeniu de aplicare foarte variat. În majoritatea statelor membre, activitățile din domeniul arhitecturii se exercită, de jure sau de facto, de către persoane care posedă fie doar titlul oficial de calificare ca arhitect, fie acest titlul însoțit de alt apelativ, fără ca aceste persoane să beneficieze de un monopol asupra exercitării activităților respective, cu excepția cazurilor în care există dispoziții legale contrare. Aceste activități menționate anterior sau numai unele dintre ele pot fi exercitate și de către membri ai altor profesii, în special
32005L0036-ro () [Corola-website/Law/293962_a_295291]
-
caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele. Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-a format din "zalaj", din limba rusă, care are sensul de depresiune între două movile. A doua ipoteză arată că toponimul s-a format din "zola", întâlnit în
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia. După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată și de acțiuni similare ale altor domnitori, denumirea
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
hotărât ca vârful XV să fie botezat după George Everest, predecesorul său în funcția Geodez General al Indiei. El scria: Am fost învățat de respectatul meu șef și predecesor, Colonel Sir George Everest, să acord fiecărui obiect geografic numele sau apelativul său local. Dar avem un munte, foarte probabil cel mai înalt din lume, fără vreun nume local pe care să-l putem descoperi, al cărui apelativ local, dacă există, foarte probabil nu va fi descoperit înainte să ni se dea
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
șef și predecesor, Colonel Sir George Everest, să acord fiecărui obiect geografic numele sau apelativul său local. Dar avem un munte, foarte probabil cel mai înalt din lume, fără vreun nume local pe care să-l putem descoperi, al cărui apelativ local, dacă există, foarte probabil nu va fi descoperit înainte să ni se dea voie să pătrundem în Nepal. Între timp, îmi revine datoria și privilegiul...să dau un nume prin care să fie cunoscut cetățenilor și geografilor și să
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
numit de cuceritorii turci Istanbul, dar pe plan internațional a păstrat numele de Constantinopol. Abia începând cu 28 martie 1930, numele oficial al orașului a devenit "Istanbul". Până în 1930, aglomerația urbană a orașului s-a numit oficial Constantinopol, iar cu apelativul "Stanbul" era desemnat numai "Orașul Vechi", adică peninsula istorică. Numele modern Istanbul a fost extins în urma reformei de limbă și scriere turcă întreprinse de către Mustafa Kemal Ataturk în 1928, numită și Revoluția semnelor. Cu numele de Constantinopol orașul a servit
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Strâmbu-Băiuț (în ) este un sat în comuna Băiuț din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: din hidron. Strâmbu (< s. adj. strâmb < adj. strâmb „curbat, încovoiat, răsucit" < lat. strambus, forma vulgara pentru strabus), inițial, determinantul unui apelativ + Băiuț (din subst. baie „mină” + suf. dim. -ut). La recensământul din 2011, populația era de 587 locuitori. Strâmbu-Băiuț este situat pe râul Lăpuș, la o distanță de 1 km de localitatea minieră Băiuț. În amonte de localitate se află pasul
Strâmbu-Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301593_a_302922]
-
care își permiteau să servească țara fără salariu. Washington a participat cu mare atenție la pompa și ceremonia postului, având grijă ca titlurile și vestimentația să fie republicane și nu a imitat niciodată curțile regale europene. Până la sfârșit a preferat apelativul de , Domnule Președinte" altor denumiri pompoase care i-au fost sugerate. Washington nu era membru al niciunui partid politic și spera că acestea nu se vor forma, fiind de părere că duc la conflict și stagnare. SUA nu s-au
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
au luat un cârlig cu care încercau să scoată Luna din apă și opintindu-se au căzut pe spate, iar atunci au văzut Luna pe cer și au strigat din nou ,Ni mă uite Luna”. Deși se știa că acest apelativ era o ironie adresată livedenilor, acestă strigătură fiind folosită în special de pasagerii din tren, totuși utilizarea ei ,deranja” localnicii. În anii comunismului au dispărut și aceste porecle din sate. Toate aceste obiceiuri și altele mai vechi s-au dus
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care se varsă tot în Râul Șieu; pe de altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
Catolică sau clădirilor mari și fastuoase, cunoscute ca palazzi. Palazzo (la plural Palazzi) este termenul general folosit pentru a desemna o clădire masivă fie administrativă, aparținând unui oraș, stat și/sau provincie, fie o reședință particulară. Deși cuvântul palazzo este apelativul corect al denumirii clădirii, întrucât până și adresa poștală conține termenul în sine, totuși nici un aristocrat sicilian nu ar utiliza acest termen, preferând apelativul mult mai cald și lipsit de grandoare, casa. Oricum, cel mai adesea în Sicilia, cuvântul Palazzo
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
administrativă, aparținând unui oraș, stat și/sau provincie, fie o reședință particulară. Deși cuvântul palazzo este apelativul corect al denumirii clădirii, întrucât până și adresa poștală conține termenul în sine, totuși nici un aristocrat sicilian nu ar utiliza acest termen, preferând apelativul mult mai cald și lipsit de grandoare, casa. Oricum, cel mai adesea în Sicilia, cuvântul Palazzo, urmat de numele de familie era și a rămas termenul utilizat de oficiali, oameni de afaceri și furnizori pentru a desemna unic o reședință
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
Orodelului și să se mute la o depărtare de 3 km spre nord-vest, pe locul actualei vetre. Împreună cu locuitorii veniți din Valea Orodelului s-au așezat și locuitorii satului (cătunului) Ulmuleț, formând o singură așezare. Denumirea satului Călugărei vine de la apelativul «călugărei». Pentru că aici erau foarte multe păduri de tei, calugării de la mănăstirea Tismana își aduceau stupii vara. Întrucât îngrijirea acestora și extracția mierii necesitau un anume efort fizic, călugării trimiși erau, de obicei, călugări tineri (calugărei). Un alt sat component
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
aproviziona cu apă, soldații au săpat o fântână. La nord de satul Cornu se găsește satul Teiu. Acesta este format din locuitorii veniți din localitățile Călugărei, Cornu, Gubaucea și Orodel să muncească pe moșia boierului Gabroveanu. Numele satului vine de la apelativul tei. La răsărit de satul Călugărei, se găsește cătunul Bechet. În prezent, comuna Orodel din județul Dolj are o populație de cca 5000 de locuitori. Îndeletnicirea de bază o constituie agricultura (creșterea animalelor si cultivarea plantelor). Prima școală de pe teritoriul
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
multe bătălii victorioase. De asemenea, el a informat în secret guvernul britanic în toamna anului 1914 că Legiunile sale nu se vor lupta cu Franța sau cu Marea Britanie, ci doar cu Rusia. Piłsudski a decretat că personalul Legiunilor să folosească apelativul de „cetățean” ("Obywatel") inspirat din Revoluția Franceză, și el însuși era numit „Comandantul” („"Komendant"”). Piłsudski se bucura de un respect și de o loialitate extreme din partea oamenilor lui, situație care avea să se mențină în anii ce aveau să vină
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Piłsudski credea însă că, în calitate de șef de stat, el trebuie să se ridice deasupra politicii partizane. A doua zi după sosirea sa la Varșovia, el s-a întâlnit cu vechii colegi perioada activismului clandestin, care i s-au adresat cu apelativul socialist „tovarășe” („"Towarzysz"”) și i-au cerut sprijinul pentru politicile lor revoluționare; el a refuzat și a răspuns: „Tovarăși, am mers cu tramvaiul roșu al socialismului până la stația numită Independența, și aici am coborât. Dacă doriți, puteți să mergeți până la
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a fost o familie boierească română, care a dat domni în Țara Românească și Moldova. Având origini bizantine, Cantacuzinii pretindeau a descinde din împărații Bizanțului. Familia a fost cunoscută și sub apelativul depreciativ Șeitărești (var. Săitărești și Șăitănești, de la "șăitan", "șeitan", sin. "diavol"). În Țara Românească, Cantacuzinii și-au atins apogeul în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, când domnia lui Șerban Cantacuzino a marcat victoria lor în dauna rivalilor
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
(n. 14 aprilie 1929, Iași — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist și scenarist român, un important autor de literatură pentru copii în anii 1950-1960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”. Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București, oraș unde se stabilește. Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
Principesa Ana de Bourbon-Parma (cunoscută și sub apelativul "Regina Ana", prenume complet "Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite"; ) a fost soția regelui Mihai I al României și fiica prințului René de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei. A fost strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei
Ana, Principesă de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/299211_a_300540]
-
în 1301-1303 a orașului Eskișehir (turcă: „orașul vechi”), deși Osman declarase independența micului său stat, "Principatul Otoman", față de statul selgiucid. Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, iar turcii din acest imperiu au fost supranumiți "osmanlâi" () până la dizolvarea imperiului, fiind singurul apelativ național recunoscut de aceștia. Ertugrul, tatăl lui Osman, fusese vasal și locotenent al sultanului din Iconium, însă Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie și a acaparat teritorii ca un stăpânitor independent. Devenise bei sau stăpân al
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
cu cele ale unui fidel al său. Datorită faptului că Basarab I a creat un stat independent în urma victoriei „de la Posada” (denumirea s-a încetățenit abia în secolul al XX-lea, sub influența operei lui Nicolae Iorga), a primit și apelativul de "Basarab Întemeietorul". În jurul anului 1343, Basarab I l-a asociat la domnie pe fiul său Nicolae Alexandru. Acesta din urmă a plecat la curtea regelui Ludovic I al Ungariei pentru a mijloci reluarea relațiilor dintre Ungaria și Țara Românească
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclusă post-mortem din această instituție. Ca soție a președintelui statului, Elena Ceaușescu a fost la rându-i beneficiară a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. Apelativul corect politic al Elenei Ceaușescu era "„Tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu”", la care se adăuga deseori "„savantă de renume mondial”". Cu licență poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Țării". Alte surse susțin că Ceaușeștii nu
Elena Ceaușescu () [Corola-website/Science/299354_a_300683]
-
2016. Echipa juca pe Stadionul Oțelul, care are o capacitate de circa 13.500 de locuri, toate pe scaune. La sfârșitul anilor '90 ai secolului XX, Oțelul a fost una dintre cele mai bune echipe din România, fiind cunoscută sub apelativul de "campioana provinciei", în condițiile în care campionatul era dominat de marile echipe din București. Culorile clubului au fost roșu - alb - albastru. După mulți ani, în urma reorganizării fotbalului gălățean, în 1964 apare echipa Oțelul, formație care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic
FC Oțelul Galați () [Corola-website/Science/299439_a_300768]
-
Dumnezeu (El) îi spune lui Moise că nu s-a revelat Patriarhilor sub numele lui propriu). Conform acestei relatări Iahve își comunică pentru prima oară numele adevărat unor oameni în episodul dialogului cu Moise, Patriarhii deci necunoscându-l decât sub apelativul "El(ohim)" sau "El-Șadai". Totuși tradiția pune scrierea Pentaeucului pe seama lui Moise, care dacă e să credem Ieșire 3, cunoștea numele propriu al zeității cu care se întâlnise. Pe de altă parte, în ciuda relatării din Ieșire 3, este foarte probabil
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cu 8 am până la apusul soarelui. Totuși, există 3 excepții de la această regulă: Johan Julius Christian Sibelius, cunoscut sub numele de , s-a născut într-o familie vorbitoare de suedeză în Hämeenlinna, Marele Principat al Finlandei din cadrul Imperiul Rus. Deși apelativul în cadrul familiei era "Janne", pe timpul studenției, acesta începe să folosească versiunea franceză a numelui său. Cu acest nume, devine cunoscut lumii întregi. Datorită apariției mișcării "Fennomania" ca expresie a naționalismului romantic, familia sa decide să-l trimită la o școală
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]