1,068 matches
-
a întâmplat în acele timpuri. Stupii egipteni folosiți cu câteva mii de ani în urmă erau cilindrici și nu difereau foarte mult de cei găsiți în ținuturi mai izolate ale țării, în zilele noastre. Cele mai recente dovezi scrise despre apicultura cu stupi datează din perioada 1500 î. Hr., iar câteva dintre ele au fost ilustrate de Neufeld, E. (1979) în lucrarea "Apiculture in ancient Palestine (early and middle Iron Age) within the framework of the ancient Near East". Ele formează o
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
amenzile care trebuiau plătite de un hoț care fura stupi goi sau ocupați. Stupii tradiționali utilizați în prezent în Anatolia sunt încă cilindri orizontali. După ce imperiul egiptean a intrat în declin, imperiul grecesc a devenit o mare putere. Pentru egipteni apicultura reprezenta o artă importantă și sofisticată, iar grecii i-au adus puține schimbări. Stupii erau orizontali, alungiți și aproximativ cilindrici. Erau făcuți din lut, lemn, nuiele și arbore de plută. Aristotel (384 -322 î. Hr.), unul din cei mai importanți filosofi
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
dacă există prea mulți sau prea puțini conducători. Scriitorii romani Cato, Varro, Columella și Palladius cunoșteau "partea comercială a afacerii." Romanii erau cei care supravegheau stupine comerciale în Spania. Din scrierile Romei Antice s-au păstrat mai multe dovezi despre apicultura de pe acele meleaguri. Există descrieri clare ale celor nouă materiale din care erau făcuți stupii: lut, cărămizi, bălegar, bușteni, scânduri din lemn, tulpini de fenicul, nuiele împletite, arbore de plută, sau mică transparentă. Stupii erau orizontali și aveau dimensiunile de
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
stupii: lut, cărămizi, bălegar, bușteni, scânduri din lemn, tulpini de fenicul, nuiele împletite, arbore de plută, sau mică transparentă. Stupii erau orizontali și aveau dimensiunile de 30 X 30 X 90 cm. În America Centrală, populația maya practica în mod tradițional apicultura, în stupi orizontali, cu albine care nu înțepau, din specia Melipona beecheii. Săpăturile arheologice din 1970 au scos la iveală stupi folosiți în urmă cu câteva secole care se aseamănă foarte mult cu cei folosiți în prezent. În nordul munților
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
sau dedesubtul stupului se utiliza o extensie în care albinele adunau mierea sau în timpul culesului albinele erau dirijate înspre un alt stup în care colectau mierea. În perioada anilor 1600 - 1700 științele au cunoscut o dezvoltare considerabilă, iar în domeniul apiculturii progresele au fost făcute între anii 1568 și 1792, în special în domeniul biologiei. În 1800 se cunoșteau deja realități de bază despre comportamenul, anatomia și fiziologia albinei europene, Apis mellifera. Substanțele produse de albine erau diferențiate de cele colectate
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
cunoștințele nu erau răspândite în afara Europei sau în afara locului unde erau descoperite, de aceea se întâmpla ca aceeași descoperire să fie făcută mai târziu într-o altă parte a lumii. În general noile cunoștințe erau teoretice, iar dezvoltarea majoră în apicultura practică a început în jurul anului 1850 în America de Nord. În cadrul apiculturii tradiționale erau utilizați stupii ficși în care albinele construiau fagurii de sus în jos și îi fixau cu ceară și pe părțile laterale. Astfel, un fagure putea fi scos, doar
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
erau descoperite, de aceea se întâmpla ca aceeași descoperire să fie făcută mai târziu într-o altă parte a lumii. În general noile cunoștințe erau teoretice, iar dezvoltarea majoră în apicultura practică a început în jurul anului 1850 în America de Nord. În cadrul apiculturii tradiționale erau utilizați stupii ficși în care albinele construiau fagurii de sus în jos și îi fixau cu ceară și pe părțile laterale. Astfel, un fagure putea fi scos, doar dacă era tăiat. În cazul stupilor orizontali accesul se putea
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
lui Anton și Rosine Mendel și a avut o soră mai mare și una mai mică. Trăiau și lucrau la o fermă aflată de circa 130 ani în posesia familiei Mendel. De mic, Gregor își ajuta părinții la grădinărit și apicultură. Înclinațiile pentru cercetare au fost remarcate de preotul satului, care l-a încurajat să urmeze studiile superioare. Astfel, după absolvirea, în 1840, a gimnaziului din Troppau, Mendel este înmatriculat la Institutul de Filozofie din Olmütz (Olomouc). La recomandarea profesorului de
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
se găseau următoarele: «A se cerceta proprietățile apelor, solurilor, modurile de prelucrare a terenurilor agricole, situația în care se află agricultura, bolile răspândite printre oameni și animale și a se căuta metode pentru tratarea și profilaxia lor; a se cerceta apicultura, sericicultura, creșterea vitelor și, mai ales, a oilor.După aceasta, a se concentra atenția pe bogățiile minerale și pe calitatea apei minerale, pe cultura, meșteșugurile fiecărei provincii, pe flora, fauna, forma și structura munților și, în sfârșit, pe toate ramurile
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
o masură mult redusă oile, caprele și măgarii. Din cauza că grădinile locuitorilor aflate în vatra satului sunt de mărime relativ mică, pomicultura este prezentă mai ales în livezile particulare din extravilan, viticultura și legumicultura practicându-se de obicei ""pe lângă casă"". Apicultura este puțin uzitată de către racoviceni, ea fiind practicată în mod istoric de către locuitorii din Sebeșu de Sus care au o tradiție bogată în domeniu. Pădurile localnicilor fac parte din Composesoratul Braniște Racovița, care le exploatează. Comerțul s-a desfășurat dintotdeauna
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
care s-au recoltat 48 tone de fructe, cu toată "dijma" luată din ele atât de către localnici cât și de către [[Urs|urși]]... [[Fișier: Punga de bostanarita din Sebesu de Sus, Sibiu.png|150px|right|thumb|"Pungă de boștănăriță", utilizată în apicultură]] [[Viticultura]]. [[Viță de vie|Vița de vie]] se cultivă doar lângă casă și sporadic pe terenurile mai înalte ale satului. Se pare însă că viticultura a cunoscut o răspândire mai largă în trecut dacă se analizează toponimele terenurilor consemnate în
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
viile în speță au fost cultivate pe locurile numite astăzi: ""Dealu Morii"", ""La Pușcărie"", ""Pe Hume"", ""Pe Față"" și ""La Portișoară"", pe soluri mai mult sau mai puțin calaroase cu largi expuneri sudice sau sud-vestice, propice unor astfel de culturi. [[Apicultura]]. Toate conscripțiile cunoscute până în prezent consemnează în sat prezența stupilor de albine. Astfel putem menționa că în conscripția "părții scăunale" din [[1721]] numărul acestora era de 393 de coșnițe, și în [[1765]] localnicul Popa Stan deținea singur 100 de coșnițe
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
modificări asupra mediului. Poate fi practicat în localitățile din apropiere, bogate în fenomene carstice: Turiștii pot exersă, împreună cu localnicii, meseriile tradiționale în domeniul prelucrării lemnului: cioplire, scobire, chiar și construirea de case și cabane de vacanță. În microferme, pot practică: apicultură, creșterea animalelor, pastravaritul, dărăcitul (prelucrarea lânii), morăritul. Aproape toate casele sunt așezate în apropierea unor cursuri de apă, în care se poate practică pescuitul sportiv. În Bistra este înregistrată o pensiune turistică: “Marioara”, neclasificată, cu 6 locuri de cazare. Conform
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
de 500 - 700 mm anual. Flora meliferă de bază o constituie masivele de salcâm, care asigură culesul principal urmat de culturile agricole de leguminoase, bostănoase, plante medicinale și aromatice). Caracterul intensiv al agriculturii din această zonă scoate în evidență importanță apiculturii în principal ca factor polenizator în realizarea de producții sporite la culturile agricole entomofile și secundare pentru producția de miere.
Zona bioapicolă din Câmpia de Vest () [Corola-website/Science/309117_a_310446]
-
afaceri este dată de solul argilos, care poate fi exploatat; se pot amenaja fabrici de materiale de construcții; pomicultura poate aduce venituri semnificative dacă se fac investiții în amenajarea unor centre de prelucrare a fructelor; zona este favorabilă pentru dezvoltarea apiculturii. La alegerile din 2012, Liviu Lazarciuc a fost ales primar. Muzeul Pipaș. În comuna Bocicoiu Mare, situată la câțiva kilometri de Sighetu Marmației, se găsește o interesantă colecție, proprietate a familiei Pipaș. Nicolae Pipaș s-a născut în data de
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
și mai multe persoane. Economia în sat o alcătuiesc agenții economici, exportul mărfurilor agricole și industriale, importul materiei prime, legăturile cu satele vecine, comerțul intern și extern realizat între cetățeni. În sat se dezvoltă proprietatea privată în ramurile: viticultura, pomicultura, apicultura, precum și sectorul zootehnic — creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor ș.a. În ultimii 15 ani populația cultivă legume în sere, roșiile crescute fiind comercializate la piețile din țară, precum și vândute agenților intermediari, ce le exportă în Belarus. Satul se mândrește cu meșterițele populare
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
de dansatori bărbați ai ansamblului folcloric din Jăvreni, al doilea din stînga este Ion Teodor Tatarovici, absolvent a două facultăți (teologie și agricolă) a Universității din Iași. Printre îndeletnicirile gospodarilor satului un loc de cinste îl avea creșterea vitelor, agricultura, apicultura, pescuitul și împletitul loziei. În 1940 au năvălit „eliberatorii”, aducând cu ei pe vârful baionetelor socialismul stalinist sângeros. A început o viață „nouă”: locuitorilor gospodari din Jăvreni le-au confiscat averea și pe o bună parte din „culaci” i-au
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
tracțiune: cai, măgari, numărul acestora din urmă fiind mai mare, deoarece necesită o cantitate mai mică de furaje. Prezența unui spectru divers de specii de plante ierboase cu flori bogate în nectare, cît și a climatului favorabil a determinat dezvoltarea apiculturii. Pentru crescătorii de albine această activitate reprezintă atît o plăcere sufletească, cît și un mic business. În prezent în sat există aproximativ 180-200 familii de albine. Pe lîngă faptul că albinele furnizează miere, care este un aliment foarte hrănitor, ele
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Se pescuiește în cantități mai însemnate așa specii de pești: crap, caras, șalău și mai rar somn, știucă. Unii pescari, posedînd licență de permisiune pot pescui în apele lacului natural Manta, care se află lîngă teritoriului satului. Dacă pentru apicultori apicultura reprezintă un mic business, nu putem afirma același lucru și despre pescari, ei de-abia dacă asigură familia. Ca orice sat mare, și Colibașul, are dezvoltată o mică industrie de deservire a populației. Satul dispune de o moară, construită în timpul
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
raionala. La recensământul din 2004, sătul avea o populație de 2,507 locuitori. Prima mențiune a satului datează cu anul 1632. O biserică de lemn a fost contruită aici în anul 1793 și reconstruită mai tarziu, în 1819. Agricultură, vinificația, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi reprezintă sectoarele de bază în dezvoltare comunei. Prima atestare documentara a satului datează cu anul 1632, arheologii însă au descoperit în localitate urmele unei vetre umane cu o vechime de 6000 de ani. Tot aici a
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
Biserică de lemn a fost ridicată în 1793. În 1819 meșterul Chirică a construit o biserică nouă de lemn pe locul celei vechi. Hramul satului se ținea de sărbătoarea Sf. loan Gură de Aur. Sătenii se îndeletniceau cu agricultura, viticultura, apicultură, comercializînd în cantități mari miere pe piața locală. Între anii 1836-1850, 28 de familii din acest sat s-au strămutat în Bugeac, la Carabetovca, unde după strămutarea tătarilor din Bugeac urmau a fi valorificate pămînturile. Recensămîntul din 1859 numără în
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
ucraineni, 0.48% - ruși, 0.08% - bulgari, 0.12% - polonezi. La acelasi recensămînt au fost înregistrate 794 de gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane. În prezent economia localității se bazează pe agricultură, vinificație, apicultură și creșterea porcilor vietnamezi, dar în mare parte și pe transferurile bancare făcute de rudele celor plecați la muncă în străinătate. Biserică ortodoxă contruită în 1903, îmreuna cu parcul școlii reprezintă atracțiile antropice cheie ale localității, la care se alătură
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
meșteri populari, care țes covoare, brodează, prelucrează lemnul, împletesc în lozie, prelucrează tabla. Cămin cultural (renovat): activează șapte grupuri artistice, dintre care patru au titlul Model . Gospodăria țărănească Vasile Turtureanu: crește prepelițe, comercializează ouă de prepelițe și carne de prepeliță. Apicultură. Mai multe familii de prisăcari Soții Iurie și Mariana Turtureanu preconizează construcția unui muzeu al albinăritului. În localitate activează clubul de fotbal FC Spicul Chișcăreni, care din sezonul 2015-2016 evoluează în Divizia „A”, eșalonul secund al fotbalului moldovenesc. Un anumit
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
arhivă ca sat locuit de țărani (categorie socială de agricultori, juridic liberi dar fără pământ în proprietate) și număra 39 gospodării, Șeptelul de animale: 9 cai, 90 boi, 65 vaci, oi - lipsă. Se cultivau în special cereale, pomicultura, viticultura și apicultura nu se practicau. Moșia satului constituia 3800 desetine terenuri agricole, cu productivitate la desetină (1 desetină = 1,09 ha) semănat/cultivat: grâu - 6/60 chile (1 chilă = 4,57 hectolitri), secară - 5/50 chile, orz - 2/180 chile, porumb - 4
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
colective Kineret, fusese instructor al luptătorilor evrei la Țel Hai și unul din întemeietorii kibuțului Ein Harod. Soția lui și mama scriitoarei, Sară, învățătoare, femeie culta, iubitoare de operă, venise din Bulgaria în 1921 și se perfecționase în agricultură inclusiv apicultură la scoala agricolă a lui Hanna Meizels. Amalia și-a petrecut însă copilăria la Țel Aviv. A fost elevă la școlile elementare Salva și Țel Nordau din Țel Aviv, apoi liceul l-a urmat la gimnaziul ebraic Herzliya din oraș
Amalia Kahana-Carmon () [Corola-website/Science/313759_a_315088]