3,340 matches
-
oare, capul lui Mihai Viteazul, de la Mânăstirea Dealu?) înainte de a-și scoate noua carte de identitate, pe suport electronic și de plastic, în iarna anului 1993. Combatanții erau plini de vervă, scânteietori în replici, stârnind totdeauna hohote de râs și aplauze vijelioase în finalul spectacolelor. Spiritul de descătușare și de luare în răspăr - cu, aproape, inconștiență juvenilă, afirm acum, pentru că atunci îi lăudam din alte considerente și cu alte argumente, tocmai pentru a nu stârni bănuieli, neliniști ochiului necruțător al cenzurii
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
cea care este acum titulară pe această paritură. Fiecare a dăruit personajului nuanțe diferite și, mai ales, fiecare dintre cele două a avut înțelepciunea și bunătatea de a-l lăsa pe Piersic să strălucească, cu un carat mai mult, la aplauzele din final, înțelegând, probabil, cât de mult înseamnă pentru domnia sa fiecare întâlnire cu publicul. Piesa a fost regizată, în România, de maestrul Radu Beligan, inspirat fiind de o călătorie la Paris, unde a văzut acest titlu cu Alain Delon și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93007_a_94299]
-
cine m-o chemat acolo?” - ne întreabă dânsul retoric. „În pământul de la Cotul Donului zace un sfânt român... Și el ne cheamă! 800 de suflete încăpeau acolo, într-o simplă groapă - și cu preot... și cu slujbă... dar, cei mai mulți - fără!!!”. Aplauzele nu mai contenesc. Lecția de patriotism s-a terminat. Intervine Alecu Reniță, cu glasul tremurat de emoție: „Noi - întotdeauna - am fost coonvinși că țara o să se reîntregească... Casa noastră... azi se cheamă Basarabia, mâine o să se cheme România!” Text: conf.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
tot ce privește cetățeanul român care ni se adresează cu încredere și legitime așteptări. Rezolvăm, în medie, 60-70 solicitări de servicii consulare zilnic. E un efort tenace și anonim, pe care ni l-am asumat și pentru care nu așteptăm aplauze. Cei mai mulți români din Grecia se plâng de costul ridicat al serviciilor consulare și astfel motivează și neintrarea în legalitate a lor și a copiilor lor care de multe ori nu au certificate de naștere și/ori nici pașapoarte. Mai mult
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
recunoștință și au punctat elemente fundamentale din viața, cariera și opera lor. Toți au apreciat efortul organizatoric și au mulțumit colegului lor, prof. Dr. Dumitru V Marin, cel care a făcut posibilă frumoasa întâmplare și toți au fost răsplătiți cu aplauze. Un moment de reculegere, regrete și frumoase cuvinte au fost rostite și pentru cei trecuți în neființă. Foștii elevi, ajunși mari personalități, în cea mai mare parte, a unei clase de excepție, oamenii care știu să să adreseze mulțimilor de
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
fi obligați să scriem ceea ce nu le va plăcea știm că vom fi înjurați, știm că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar ne asumăm aceste riscuri. Majoritatea nu scriem de mult, dar suntem obișnuiți cu huiduielile, cu aplauzele , de aceea acum când ieșim pe scena publicistică acestea nu ne interesează, ci mesajul pe care vream să-l transmitem cititorului ”. Despre VORBA Muguraș Maria Petrescu (Colaborator permanent al săptămânalului Vorba, Jurnalist cultural, Membru UZPR) a scris: ZIARUL VORBA LA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93484_a_94776]
-
gemenelor“ din ciclul de șapte romane “Insula Viscolului “. O surpriză plăcută, în cadrul acestui context, a fost când actorul Claudiu Pintican de la teatru Ararat din Baia Mare a susținut un impresionant recital poetic cu versurile poetei Titina Nica Țene, răsplătit cu vii aplauze, iar autoarea a vorbit, apoi, despre volumele sale. Și-au mai lansat cărți: Ioan Radu Văcărescu, Silviu Guga Virgil Șerbu Cisteianu, Victor Știr, Andrei Moldovan Sorin Lucaci, Ștefan Veșcari, În cadrul acestui moment un grup numeros de colidători din Mureș, în
SCRIITORI CLUJENI LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383216_a_384545]
-
vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate. Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc: --Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate.Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și-l taxă pe loc:--Ia uitați-vă la Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
animale În stagiunea caldă și prin cunoscuta impetuozitate amoroasă care caracterizează popoarele negre din Libia. Tânărul rostise ultimele cuvinte pe un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un ton Înțelegător, de parcă ar fi vrut să ierte eroarea adversarului, pe care o demonstrase cu malițiozitate. Un ropot de aplauze Îi Însoți replica. Se părea că tocmai teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celălalt se mărginea să se joace cu gâtul său de parcă nu s-ar fi grăbit să pună capăt Înfruntării. Poate că, asemenea unui mare actor, nu voia să părăsească scena fără un ultim gest de bravură, fără un ropot de aplauze la adresa ingeniozității lui. — Și nimeni din Cerul al Treilea nu te-a bănuit vreodată. Și nici pe Antilia, ascunsă Între zidurile Paradisului precum ultima prostituată. Dar de ce Teofilo? Cum a fost prins spițerul În plasa morții? Întrebă Dante. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de griji și răspunderi, pe cei ce poartă pe umeri destinul grandios al națiunii. Prin statutul lor social artiștii nu pot fi decît niște slugi leneșe, adesea impertinente și imorale, cărora le dai firește ceea ce li se cuvine - flori și aplauze - pentru că descrețesc frunțile, dar e mai sănătos să-i ții la distanță. Poate că de aici, de la această inechitate, pe care am simțit-o Încă din copilărie, mi s-a născut revolta Împotriva oricărui tip de discriminare, ajungînd În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale. „Eh, acum că sîntem cu toții să Închinăm un pahar În cinstea sărbătoritului.“ Niki Bârsan dispare conspirativ În vestibul și se Întoarce cu o sticlă de whyski Balantine. Umple paharele cu picior negru pînă la jumătate, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țo delegație de șapte tineri purtînd cocarde la rever se apropie, mă Încercuiesc căpitanul e chiar În fața mea mă Îmbăloșează cu ritul lui Îi văd ochișorii vicleni sub genele albe Îmi oferă cheia atelierului pe o pernă de catifea roșie aplauze furtunoase mă calcă pe picioare are copite mici despicate sub ciorapii verzi veniți să toastăm În cinstea sărbătoritului crengi de măslin coboară peste mine bice bice spinarea mea valurile bălții albe spinarea mea valurile mării moarte părul roșu al Wandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala și așteptînd Încă aplauzele măcar un zîmbet de politețe o apreciere cît de mică pentru vorba ei de duh ...doar e bărbat, ce pizda mă-sii! o fi gîndit ea acum În sinea ei) — E minunată, doamnă Oprișan, să trăiești! Și-ți mulțumim. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde vocea lui Elvis țîșnită din casetofon calcă pe creștetele cîtorva bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber. Însăși ideea de pact sau de angajare, chiar atunci cînd consfințește un ideal sacru, poate părea unor astfel de spirite o maculare, o trădare a propriilor convingeri. Geniul nu este adaptabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trei picioare și leul poate avea trei picioare, dar eu am o pisică fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul acestuia. - X, X! se auzi deodată vocea lui Bobby Giordano din depărtare, repetând ceea ce spunea atunci când intrasem, moment în care întreaga sală izbucni în aplauze furtunoase. Singur, Euripide rămăsese cu capul întors spre locul pe unde ieșise Bobby, fără a se mai puta mișca, în vreme ce Maro și cu mine ne prăbușiserăm pe podea, într-un hohot de râs cutremurător, cum mie cel puțin nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asemenea mândrie este expresia nu atât a puterii și sănătății lui Ivan Țâbulkin, cât a neputinței și a bolii națiunii? Dacă Ivan Țâbulkin repurtează un succes, este clar că cel care îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu atât este mai previzibilă modificarea opiniei publice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
crupierului și nu voia ca acesta să rămână fără bani și să se vadă silit să închidă casa. Godunov, făcu un semn scurt din cap și unul dintre băieții lui ieși tăcut din încăpere. Omul de ordine fusese întâmpinat cu aplauze în momentul în care apăruse la masa de joc. Fiecare fișic de jetoane pe care îl așeza în cutie era salutat cu urale, iar picolițele se grăbiră să umple cu șampanie cupele jucătorilor ca să acopere perioada cât jocul era întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă. Urmărea și el plin de curiozitate jocul, nerăbdător să vadă rezultatul. Un oftat de ușurare urmat din nou de aplauze furtunoase răzbătu din nou de la masa numărul trei când bila se oprise pe doisprezece roșu. Grămada din fața bărbatului cu părul grizonat se dublase. Acesta sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe același doisprezece roșu. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]