2,777 matches
-
DINU D / Dinu D. Nica. Iași: Institutul European, 2011 ISBN 978-973-611-795-4 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA DINU D. NICA APOCALIPSA DUPĂ SILE INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Au pied d'un crucifix, un tête de mort, Ou de morte plutôt, lui déclare son sort, Y voyant, sur son front, ces paroles écrites, Qu'avec elle, lecteur, il faut que tu médites: "Dans
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bloc-notes. Semnalmente, ceva? Se poate spune și că sunt porecle. Ce știu eu? Sunt doar un poet..., se înmoaie Dănuț, cedându-i ștafeta Avocatului. Antichristul trebuia creștinat, ca să nu distrugă lumea! À propos, vă închipuiți dumneavoastră că sfârșitul lumii noastre, Apocalipsa din Biblie, este pe cale să se înfăptuiască, chiar în această noapte? Din cauza răutății, lăcomiei și a stricăciunii oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care îi călăuzește pe Cavalerii Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ro www.cartedesucces.ro Bun de tipar: 2011 • Apărut: 2011 • Format 11 × 18 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro DINU D. NICA Apocalipsa după Sile 6 1
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate transforma Într-un anonim nesărat, poate chiar un mizantrop? Cine ar fi putut crede atunci că anul 2000, adică foarte aproape de anul către care se Îndrepta interogația ta, va aduce În mințile supertehnologizate ale sfîrșitului de mileniu perspectiva unei apocalipse informatice, care ar fi trebuit să ne arunce cu o mie de ani În urmă, Într-un nou Ev Mediu fără comerț online și fără știri scandaloase pe cîteva posturi de televiziune la ora 8 seara? Cine ar fi putut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aceea nici nu Încerc să-l imit), cum avea de gînd să scrie romanul, dezvoltînd apoi o teorie abracadabrantă despre ceea ce susținea a fi Conjurația Mondială a Savanților, care pregătesc pe insula Roland nici mai mult nici mai puțin decît Apocalipsa. — Ești sigur că există o asemenea insulă? am Întrebat. — Bineînțeles că există, de vreme ce tocmai despre ea vorbim! Ascultă, bătrîne, degeaba ești inginer, dacă nu ai auzit de Efectul Comoroșan. A fost descoperit În anii șaizeci de un savant român și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita filă cuvinte parcă nu de mintea mea strunite. Eu le priveam doar și-o Îndoită simțire din adâncuri Îmi răscoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
codru bătrân, atunci când În locul vechiului drum de căruțe fusese tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia, În nopțile senine și fără lună, i se zăreau luminile Îndepărtate. Directorul Își amintea cum, copil fiind, nu numai că zărea lumini de apocalipsă către oraș, dar și auzea bubuitul și vuietul bombelor azvârlite de avioanele americane Împotriva gării pline de oameni care nu aveau nici În clin, nici În mânecă cu Înfruntarea sângeroasă a mai-marilor lumii. Mama de-a doua a Directorului fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
submarinului legionar, București, 1998. Repere bibliografice: Emil Mladin, Despre un maraton, RL, 1994, 41; Tania Radu, Postcitadinismul, LAI, 1996, 7; Dan C. Mihăilescu, Hora impostorilor, „22”, 1998, 19; Gabriel Avram, Oare cum tresare un submarin?, RL, 1998, 21; Ioan Stanomir, Apocalipsa după Petre Barbu, LCF, 1998, 27. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
Omul în sine, fără ,,ceilalți" în jurul său, este lipsit de valoare. ,,Ei" ne sunt oglinda și tot ,,ei" ne sunt sistemul de raportare, referențialul existențial. Le datorăm totul, din prima clipă a nașterii până în ultima secundă a dispariției. Egoismul este Apocalipsa și cooperarea este amânarea sfârșitului nostru ca specie pe pământ. Nu avem de ales, cooperăm sau dispărem. Am învins prin cooperare și putem fi învinși de egoism. Suntem într-un impas și reconstrucția socială, sau capacitatea de a ne reinventa
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
după cum, în poemul eminescian, omul și cosmosul sunt sondate plecând de la un spațiu familiar și securizant. Rămânând la elementele de construcție ale celor două capodopere, să remarcăm finalul lor comun: ambele lucrări sunt ireversibil orientate către extincția solară, care premerge Apocalipsei. Articolul Soarele care moare e o transpunere savantă a versurilor eminesciene: "Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși." Structura simetrică se dezvoltă, în continuare, prin conotația thanatică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concepție privind unele evenimente singulare: o tragedie umană de proporții trebuie să aibă o explicație de aceleași dimensiuni - sau, altfel spus, cu cât un eveniment este mai nefericit, cu atât mai mult el trebuie să fie opera „lor”. Spre deosebire de profeții apocalipsei, teoreticienii conspirațiilor mondiale își desfășoară amocul explicativ post factum. În contrast cu explicațiile raționale sau științifice, care lasă, de regulă, loc liber îndoielilor, accidentelor și unor rezultate contradictorii, chiar paradoxale, aceste teorii oferă demonstrații justificative ce exclud întâmplarea, variantele probabile și relativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Avatar de scriitor, ST, 1995, 7-8; Adrian Popescu, Între apostazie și căutare, ST, 1995, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Cioran, „antipatriotul”, F, 1995, 7-8; Papahagi, Interpretări, 59-65; Ungureanu, La vest, I, 89-102; Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți. E.M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; George Bălan, În dialog cu Emil Cioran, București, 1996; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 170-174; Ion Paler, Introducere în opera lui Cioran, Pitești, 1997; Stelian Tănase, Anatomia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică să propăvăduiască sinuciderea. Doar că, numai aparent necioranian, el crede în extaz, acel moment al libertății absolute, identic Apocalipsei, când timpul nu va mai fi („Timpul nu este un obiect sau lucru, ci un concept. Se va stinge în intelect”, spune el) și omul, “în integritatea lui, va atinge fericirea”. Mai mult, se va și sinucide, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cei de-acasă află că Parisul e un coșmar. Că este coșmarul din care Cioran se hrănește e deja o altă poveste. Dincolo de ea, ce-i opune Cioran coșmarului fără de care el însuși ar fi altul? Ce opune el acestei apocalipse, Infernului care a luat locul visului?! Aparent, proiectul, iluzoriu, al unei reveniri la matcă, la origini, în miezul propriei ființe. De fapt, cu nostalgia extazului, în miezul ființei. În realitate, proiect irealizabil, suplinit însă de evocarea locurilor prin care a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran, prin conștiința inconsistenței. Știm bine: hohotul său ironic (stins uneori) e provocat de faptul că materia din jur, corpurile care-l înconjoară, Dumnezeu chiar sunt aparențe. De aici, demonismul: certitudinea ființei nu i-o oferă prezența, ci, mai exact, Apocalipsa sau numai posibilitatea ei. Iată de ce a fi înseamnă pentru Cioran mai degrabă a nu fi Ă sau a fi sub o permanentă amenințare. Or, ce prilej mai bun pentru întemeierea sinelui decât sentimentul că propria identitate ține de iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lui Cioran. Mai ales când carnea lui e întruchiparea însăși a bolii. Or, Cioran nu se poate închipui fără șubreda-i sănătate. „Sunt prizonierul organelor mele” (III, 40), spune într-un loc. Anterior, vorbind despre alegerea sa între Utopie și Apocalipsă, recunoaște: „temperamentul meu a ales. Toate opțiunile mele, înainte de a fi intelectuale, elaborate, conștiente, sunt organice, viscerale” (idem). „Trupul îmi e stăpân” (II, 114), spune Cioran, sau „Trupul nostru ne inspiră doctrinele noastre” (II, 189). Chinuit de plictis, găsește o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toată duritatea realității care „vâră pumnii în gura Istoriei”, dar și în ciuda anxietății care îl asaltează, poetul încă mai „ară iluzii”. SCRIERI: Timpul ierbilor, Ujgorod, 1977; Navigator în septembrie, Chișinău, 1983; Crinul îngândurat, Chișinău, 1986; Oglindă retrovizoare, Chișinău, 1991; Singurătatea Apocalipsei, București, 1998. Repere bibliografice: George Muntean, Un poet bucovinean, ALA, 1992, 106; Mihai Iordache, „Oglindă retrovizoare”, „Bucovina literară”, 1995, 3-4; Rachieru, Poeți Bucovina, 536-542; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290727_a_292056]
-
reper, ba chiar de a-și centra discursurile Într-un arhetip bine cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoscut nouă, transparent. La Cărtărescu, În Orbitor, În volumul doi, e vorba de paginile care rescriu cu trimitere cât se poate de explicită și de transparentă versete din Apocalipsa, În care cele patru personaje cărtăresciene sunt În corespondență cu figurile Apocalipsei. Este o rescriere care te obligă să citești „versetele” din cele două cărți Împreună, pe două coloane. La Mona Chirilă, În UBUcurești, din nou mi s-a părut evident tot un arhetip creștin, răstignirea. În viziunea regizoarei, personajul ubuesc, „descreierisitul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o carte citită, cei mai mulți români ai anului 1989 aveau (unii obscur, alții mai clar și mai febril) o speranță atât de patetică, Încât astăzi, văzând-o Înveșmântată În haina cenușie și zdrențuită a acelor zile, ne poate părea ridicolă: că Apocalipsa va veni la timp. Nepregătită de ei Înșiși, nesperată și negândită de cei mai mulți, căderea regimului În 1989 a primit spontan numele de miracol și a fost trăită ca o experiență (aproape) religioasă. Pe durata câtorva (puține) zile, marșul triumfalei istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu ce interesa curiozitatea filosofică. La cealaltă extremitate a preocupării lor găsim mersul și destinul lumii: încotro se îndreaptă ea? Spre propria-i pierzanie? Cât va dura? Va dispărea oare? își va găsi mântuirea? Regenerescența? Mania proprie timpurilor acelea pentru apocalipse găsește în utilizarea cifrelor un anumit fel de justificare serioasă: reducerea lumii la formule matematice îi tentează de multă vreme pe filosofi, de la Pitagora până la Spinoza sau Leibniz, ideea unei mathesis universalis persistă vreme îndelungată. Amestecul neologismelor, al cifrelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă. Climatul apasă asupra lor într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]