2,077 matches
-
8; 31, 1; 32, 1; 49, 2; 110, 2; 121, 3; Irineu, Adu. haer., IV 33, 1; Hipolit, Com. Dn., IV 18, 6; IV 23, 3; Chiril al Ierusalimului, Cat. XV etc. . „Milenarismul lui Iustin pare mai mult tributar viziunii apocaliptice a iudeilor decât Apocalipsei lui Ioan”, scrie E. Pietrella, în C. Mazzucco‑E. Pietrella, „Il rapporto tra la concezione del millenio dei primi autori cristiani e l’Apocalisse di Giovanni”, Augustinianum, 18, 1978, p. 41. Raportul dintre milenarism și mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Policarp îi are drept țintă pe docetiști. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 206‑220 și mai ales schema de la p. 211, pe care o folosim în această concluzie. . Despre influența Cărții lui Daniel, cf. G.K. Beale, Use of Daniel in Jewish Apocalyptic Literature and in the Revelation of St. John, Lanham, 1984. . Cf. tabelele recapitulative de la sfârșitul acestui capitol. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 218‑219. . Am reluat, cu mici modificări, tabelul prezentat de L. Peerbolte, Antecedents..., p. 211. . Am utilizat ediția A
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavolului, este de la sine înțeles că nici diavolul însuși nu putea să descopere așa ceva”. Trecând peste ironia ușor „diabolică” a lui Antonio Orbe, să spunem pur și simplu că această chestiune rămâne complet străină iudaismului oficial, apărând numai în curentele apocaliptice. . Într‑un fragment al cărții a III‑a din Adu. haer. (25, 3 sq.) Irineu scrie: „Prin urmare, Marcion, care desparte în doi, care distinge un Dumnezeu bun de un Dumnezeu drept, îl suprimă pe Dumnezeu în ambele situații. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care va „trece prin foc templul Solymes”, „va masacra mulțime de oameni și va preface în ruine ținutul iudeilor” (IV, vv. 125‑127). . Is. 41,2‑4.25; 44,28; 45,1. El este menționat cu discreție în anumite scrieri apocaliptice iudaice, cum ar fi, Or. sib. (III, vv. 286‑287). . Un singur martor eshatologic apare, de asemenea, la Victorin, Com. Ap., cap. 7. Cf. cele spuse mai sus. . Eusebiu al Cezareii, H.E., text grec, trad. fr. și note de G.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Paris, 1967, pp. 47‑60; J. Ford, „The Physical Features of the Antichrist”, în Journal for the Studies of the Pseudepigrapha 14, 1996, pp. 23‑41; B. McGinn, op. cit, pp. 92‑93. . J.H. Charlesworth, The Old Testament Pseudepigrapha, I, Apocalyptic Literature and Testaments, Londra, 1983, pp. 721‑753, intr., trad. și note de O.S. Winterlmute; Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, pp. 1797‑1824, intr., trad. și note de J.‑M. Rosenstiehl. Cf. D. Frankfurter, Elijah in Upper Egypt, Minneapolis, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
naivă. Romanul 2000 (1982) exploatează tema colapsului milenarist, provocat de un experiment științific necugetat. Colateral sunt atinse teme precum aceea a culoarelor temporale prin care secvențe ale trecutului pătrund în prezent și invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
e destul de naiv preluată. Această etapă este neconcludentă pentru evoluția scriitorului, iar curba ascendentă a dramaturgiei sale poate fi pusă în evidență prin prezentarea cronologic răsturnată a pieselor. Astfel, cele mai reușite se dovedesc acelea incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate, în același timp „Călăul lui Satan”, înzestrat însă cu conștiință, ajunge, înspăimântat, să își negocieze propria sinucidere, pedeapsă și expiere totodată. În Don Juan apocalipticul, „comedie neagră cu balet, măști și cântecele”, destinul lui Hitler apare ca bufonadă tragică a simulacrului, nebuniei și morții. Hitler joacă aici rolul „îngerului slut”, iar un bizar personaj proteic, cu numele de Joker, pe acela al lui Mephiticus. Parabolă
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Astfel, Îngerul bătrân sau Comedia nebunilor (publicată în „Teatrul”, 7/1976, reluată în volum în 1982) și Noaptea e parohia mea (1982) sunt, de asemenea, mostre despre personalitatea lui Hitler și sistemul opresiv, variante, aproximări tematice ale piesei Don Juan apocalipticul. Și Îngerul bătrân este o parabolă a ororilor totalitarismului, drapată în metaforele derutante ale speranței decapitate. La Auschwitz bântuie fantoma unui înger, simbol cu semnificații multiple, de la aceea de produs al halucinației colective până la cea de păzitor al memoriei (încarnat
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
a căror departajare pe genuri este practic imposibilă, în corpul construcțiilor romanești fiind incluse, în Cercul, ca și în Impostorul (1977), piese de teatru și comentarii critice ale textului epic. Cartea morților își dezvăluie semnificația filosofică prin intermediul piesei Don Juan apocalipticul, „comedia neagră” cuprinsă în spațiul epic al acestui roman - „unul dintre cele mai interesante și mai profunde ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
București, 1957; Regele, spionul și actorul, București, 1957; Uciderea pruncilor, București, 1966; Cercul, București, 1968; Noaptea speranțelor, București, 1973; Impostorul, București, 1977; Descăpățânarea sau Pragul de taină. Menajera. București, 1979; Eseuri critice, București, 1982; Îngerul bătrân, București, 1982; Don Juan apocalipticul, pref. Ion Ianoși, București, 1984; Memoria durerii, București, 1985; Iraclide, București, 1988; Cartea morților, Tel Aviv, 1995; ed. București, 1997; Inventarul obsesiilor circulare, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999; Insomniacii, I-II, București, 2000; Ordine și dezordine, București, 2002. Traduceri: Henrik
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
an după Pădurea spânzuraților și înaintea romanelor Întunecare de Cezar Petrescu și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Hârdăul lui Satan prefigurează o serie de modalități ale tratării temei. Realitatea coșmarescă dobândește dimensiunile unei viziuni apocaliptice. Marin Oprea, ordonanța lui Dinu Bordea, un „pocăit” (adventist), profetizează venirea lumii celor drepți. Așa cum Marin Oprea prefigurează personajele lui Cezar Petrescu, Dinu Bordea traversează stări de îndoială și gelozie asemănătoare celor ale lui Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice, istorice și etnografice pe structuri de melodramă. SCRIERI
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil, imaginat ca „o necontenită uitare de sine,/ o contopire continuă cu floarea/ de măr, cu izvorul, cu fuga/ mieilor în luncă, cu zumzetul/ dulce al țărânii fecunde...”( Et in Arcadia fui). Poetul dă asigurări
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3; Emilian Galaicu-Păun, Cămașa de transpirație, „Basarabia”, 1996, 3-4; Vitalie Ciobanu, Întoarcerea celui risipitor, „Contrafort”, 1996, 4; Nicolae Leahu, Poezia tragicului mesianic și apocaliptic, parabola mitico-biblică, „Contrafort”, 1996, 5; Iulian Ciocan, „Bunul simț”, „Basarabia”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 254, 275-276; Alexandru Burlacu, Proza basarabeană, Chișinău, 1999, 131-133; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Chișinău, 1999, 71-77; Popa, Ist. lit., II, 1198
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
În Inocenții și blidul Satanei autorul romanțează fantezist ultima perioadă a existenței unui poet, Eugen Zimbreanu, în care este identificabil A. E. Baconsky. Ț. apelează uneori la ficțiune și în cărțile de speculație. De pildă, prevestirile spăimoase din Șapte ani apocaliptici (1992), prima parte a unei „trilogii escatologice”, sunt prezentate ca „dezvăluiri” ale unui aventurier al cunoașterii, contele Incapucciato, care ar fi avut privilegiul de a trăi câteva luni în mitologica Shambala. SCRIERI: Versuri, București, 1967; Lava intermediară, București, 1970; Cânturile
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
București, 1976; Inițiere și elogiu, București, 1978; Călător în zările de acasă, București, 1979; Solemnitățile supușilor, București, 1980; Exerciții de existență, București, 1982; Solemnitățile fericiților, București, 1983; Din tot sufletul pentru fericire, Iași, 1987; Solemnitățile umiliților, București, 1991; Șapte ani apocaliptici (Dezvăluirile contelui Incapucciato), București, 1992; Viața și priveliști din Infern, București, 1993; Apocalipsa de fiecare zi sau Lumea în care trăim, București, 1994; Iad contra Rai sau Frontul cosmic (Confesiunile contelui Incapucciato), București, 1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
solemnitate la dezinvoltură, RL, 1988, 7; Eugen Istodor, Spulberarea solemnităților, RL, 1991, 44; Dan Perșa, Apocalipsa domnului Țugui, TMS, 1993, 4; Bogdan Ghiu, Există un specific al best-seller-ului românesc? (interviu cu Ion Țugui), „Dilema”, 1993, 38; Constantin Cubleșan, „Șapte ani apocaliptici”, ST, 1993, 11; Popa, Ist. lit., II, 875-877. D. Mc.
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Merișor joacă rolul de agent dublu: erou fără voie al unui șir de întâmplări care debutează cu excluderea sa din partid și se va încheia cu întemnițarea urmată de sinucidere; martor al unui timp ieșit din țâțâni, însoțit de conotații apocaliptice, care va fi consemnat în „jurnalul de bord” - declanșatorul pierzaniei lui Chiril și, totodată, „periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cadru imaginar, caracterizat printr-o concepție clară a articulării, un rol semnificativ în structura de ansamblu avându-l recurența metaforelor și a simbolurilor. Întreg parcursul liricii sale este jalonat de predilecția pentru contraste vizuale puternice în proiecția scenelor de haos apocaliptic, însoțite de violența exprimării, de nostalgii paseiste ce acutizează dezamăgirile prezentului și crizele de identitate ale eului liric. Ca prim context de transpunere a apocalipselor personale, acordate perfect celor ce bulversează lumea, Patinoar trasează direcțiile pe care le va urma
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
renascentiste (Scrisoare din intermundii - pledoarie pentru libertatea imaginației, rezultat al desprinderii de rațional și convenționalism), al psalmilor (Psalm) ori al artelor poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o „istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară, București, 2000. Repere bibliografice: Alexandru Condeescu, Textul și sexul, ALA, 1996, 306; Dan Silviu Boerescu, Cântecul de dragoste al politehnocantropului, LCF, 1996, 31; Munteanu, Jurnal, VII, 257-262; Cistelecan, Top ten, 79-81; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 176-182; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 265-267; Vasile, Poezia, 293-296. M. I.
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
limbă germană, Târgu Mureș, 1999; Christian W. Schenk, Vorbe sugrumate-n aer. Exegeza înființării, îngr. Ioan Țepelea, introd. trad., Oradea, 1999; Ingrid Bacher, Să stăpânești umbra păsării, Pitești, 2000; Reiner Kunze, O zi pe acest pământ, Pitești, 2000; Richard Reschika, Apocaliptica în creația lui Paul Celan, postfața trad., Pitești, 2000; Dieter Schlesak, Poeme, introd. trad., București, 2000, Există o viață după moarte, introd. trad., Pitești, 2001; Richard Wagner, Cretă neagră, Pitești, 2001; Irmela Bender, Joc tăcut cu bilele de sticlă, Pitești
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
instalarea la Cotroceni a „Domnului Tudor”, el e fascinat de personalitatea aceluia pe care „cărbunele ce-l avea ascuns în inimă” îl ridicase împotriva tiraniei, realizând un portret bine intuit psihologic. Anul 1821 este, în viziunea cronicarului, însoțit de devastări apocaliptice provocate de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, ce jefuiesc țara, distrug bibliotecile boierilor, răspândesc diversiunea și îl ucid „cu ficleșug” pe Tudor Vladimirescu. O alegorie politică, compusă înainte de 1821, este Dăslușire, „tragodie” versificată, inspirată și de Dimitrie Cantemir, în care personajele
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]