1,353 matches
-
mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i răspunde și m-am hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cum ți-a mers ieri cu profesorul Velázquez, a fost bine? Întrebă el, dornic să schimbe subiectul. Da. A fost mulțumit de cărți. Mi-a zis că tocmai caută o carte de scrisori de-ale lui Franco. — Matamoros. Dar e apocrifă... o glumă de-a lui Madariaga. Și tu ce i-ai spus? — Că ne ocupăm deja de asta și că urmează să-i dăm un răspuns În cel mult două săptămîni. — Ai făcut bine. O să-l punem pe Fermím să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă vadă! M-a căutat și din nou m-a găsit când scormoneam la rândul meu pe poteci singuratice din parcuri, unde pașii noștri se pierdeau în zări, pe sub mări, peste văi înverzite și nu-mi păsa că iubirile mele apocrife și sentimentele mele pestrițe vărsau lacrimi vinovate, însă noapte ca aceea, când luna se încăpățâna să lumineze dragostea noastră limitrofă, nu s-a mai repetat! Profilul ei acum avea ceva bizar, dispăruse atracția, acel parfum care face dorința să te
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
este al lui, într-o situație în care atracția exercitată de un personaj feminin și iminența amenințării obscure din partea unor dușmani îl implică fără scăpare. În fond, acest nucleu narativ de bază se află în cartea mea sub forma povestirii apocrife din O mie și una de nopți, dar mi se pare că nici un critic (deși mulți au subliniat unitatea tematică a cărții) nu l-a relevat. Aceeași situație poate fi recunoscută în capitolele-cadru (în acest caz, criza de identitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aud numele, înțepenesc. Nou-veniți în organizație, nu putuseră să mă fi cunoscut personal, dar mă știau prin denigrările puse în circulație după expulzarea mea: agent dublu, triplu, sau cvadruplu, în serviciul cine știe cui sau ce. Nimeni nu știe că Organizația Puterii Apocrife, fondată de mine, a avut un sens atâta vreme cât ascendentul meu a împiedicat-o să cadă sub influența unor guru nedemni de luat în seamă... - Ne-ai luat drept membri ai organizației Wing of Light, spune drept... zic ei. - Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sufere un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați, discipoli ai Arhanghelului Luminii, și o sectă de nihiliști, discipoli ai Arhontelui Umbrei. Primii sunt convinși că în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dubiu: ea nu te citește pe tine, unul și întreg așa cum ești, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, își construiește un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconștientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, și nu tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-a identificat cu acea construcție de cuvinte? Dintotdeauna, pentru că gustul și talentul îl împingeau în acest sens, dar mai mult ca niciodată de când relația lui cu Ludmila intrase în criză, Ermes Marana voia o literatură compusă doar din cărți apocrife, false atribuiri, imitații, contrafaceri și pastișe. Dacă această idee ar fi reușit să se impună, dacă o nesiguranță sistematică asupra identității celui care scrie ar fi împiedicat cititorul să se abandoneze cu încredere - încredere nu atât în ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
las să înțeleagă asta. Spune că se interesează de mine mai ales din două motive: primul, pentru că sunt un autor falsificabil; al doilea, pentru că își închipuie că am însușirile necesare pentru a fi un mare falsificator, pentru a crea lucrări apocrife perfecte. În viziunea lui, aș putea fi încarnarea autorului ideal, adică a autorului care se dizolvă în norul gros de ficțiuni care acoperă lumea. Și cum, pentru el, artificiul este adevărata substanță a întregului, autorul care ar imagina un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alarmată? — Liniștită. — Atunci citește cărți alarmante. I-am povestit Ludmilei ideile stranii pe care le am despre manuscrisele mele: că dispar, reapar, nu mai sunt la fel ca înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte. Mi-a spus să fiu foarte atent: există un complot al apocrifilor care-și întinde pretutindeni ramificațiile. Am întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri ale termenului: a scrie înseamnă întotdeauna a ascunde ceva ce va fi descoperit mai târziu. Adevărul, ce poate ieși de sub pana mea, e ca o așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așchie sărită dintr-o stâncă, aruncată printr-o izbire violentă și proiectată departe, căci nu există certitudine în afara falsificării. Aș vrea să-l găsesc pe Ermes Marana și să-i propun să ne unim și să inundăm lumea cu lucrări apocrife. Oare unde este Marana acum? S-a întors în Japonia? Încerc s-o fac să vorbească pe Ludmila despre el, sperând să-mi spună ceva precis. După părerea ei, pentru a-și desfășura activitatea, falsificatorul trebuie să se ascundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am pus într-un plic, ca să nu fie tentat să-l răsfoiască și să-și dea imediat seama că nu avea nimic comun cu Într-o rețea de linii ce se intersectează și nici cu vreun alt roman al meu, apocrif sau autentic. — Știam că circulă false scrieri Flannery - a spus Cititorul - și eram convins că măcar unul din cele două era fals. Dar ce-mi puteți spune despre celălalt? Poate nu era prudent să-l pun la curent cu problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ivit ocazia să fac o călătorie de serviciu prin părțile unde se află el, în America de Sud, și voi profita să-l caut. Nu aveam de ce să-l informez că, după câte știu, Ermes Marana lucrează pentru japonezi și are centrala apocrifelor sale în Japonia. Important pentru mine e ca acest inoportun să se îndepărteze cât mai repede cu putință de Ludmila: l-am încurajat, așadar, să întreprindă călătoria și să facă cercetări minuțioase până ce-l va găsi pe traducătorul fantomă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Capitolul al doisprezecelea .......................................................................250 Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe ținute la Institutul Italian de Cultură de la Buenos Aires, Calvino și-a amintit aceste cuvinte într-o definire și descriere a cărții: „Încercarea de a scrie romane «apocrife», pe care le imaginez scrise de un autor care nu sunt eu și care nu există, am dus-o până la capăt în cartea mea Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Este un roman despre plăcerea de a citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ele și cea a cărții vieții, cea a istoriei pe care o trăiesc, și cea a cărții naturii, în toate punctele vitale. A patra Evanghelie (Ioan, 8, 6-9) povestește, și tocmai de aceea sar acum ideologii zicând că pasajul e apocrif, că atunci când cărturarii și fariseii au adus-o la Isus pe femeia adulteră, El, plecându-se în jos, a scris cu degetul pe pământ, fără trestie sau cerneală, cu degetul gol, și-n timp ce-l întrebau, El iarăși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni care-și pipăiau destinul. «Ești gata, Învățătorule», I-a șoptit Iuda (posteritatea, revizuind istoria, a reprimat, mai târziu, această mențiune din textele oficiale, dar o găsești în evangheliile apocrife). Iisus s-a uitat încă o dată la el cu iubire nesfârșită, știind că memoria lui va fi damnată, deși el, Iuda, era singurul care, de fapt, cunoștea adevărul. Și vorbele s-au rostogolit grele din gura lui: Ceea ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apărea din când în când la știri ca un exemplu de depravare și violență. în Dublin erau omorâți cam doi oameni pe an, iar de cele mai multe ori asta se întâmpla chiar pe strada cu pricina. Circulau tot felul de povești apocrife despre cetățeni din clasa de mijloc, provenind din zone suburbane, care se rătăciseră pe strada aia din greșeală și cărora li se oferiseră droguri de o sută optzeci și patru de ori pe o distanță de zece metri. Bingo! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mielușea. După acest act solemn căsnicia zdruncinată își reluă mersul, bărbatul se liniști. Dar nu pentru multă vreme. Îndoiala scoase din nou colții: dacă a jurat strîmb? Și într-o zi, prefăcîndu-se că pleacă în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Arghezi (...) Omul scria bine și avea intuiții de critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un „dialog mimat ca dintre un prepus al comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și ai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească, o calamitate care sufocă și ucide totul. Frumoasele stoluri de sturzi negri și lucioși, cu straniul lor fluierat, fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]