48,939 matches
-
din casă, era la curent cu ce se întîmplă în lume și nu își schimbase modul de a vedea lucrurile. Cele cîteva replici pe care mi le-a dat dovedeau aceeași finețe de gîndire și chiar același umor care mă apropiase cîndva de el. Ce m-a surprins a fost faptul că, de cînd trăia cu sabia deasupra capului, începuse să fie dependent de doamna Sonia Larian, cu care, de altfel, întotdeauna a comunicat mai bine decît cu oricine. Și nu
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
țăndări dar nimic nu mă poate împiedica să alerg mai departe prin dezastrul psihic al unei vieți răvășite de la optișpe ani poate că gura asta hâdă care mă înghite este salvarea mea ce cauți tu aici soldat trecut prin grodek apropie-te fii ceea ce înțeleg cel mai bine și fără cuvinte strivește-mi buzele scrie. Incizie Depinzi de doza zilnică sau de sentimentul că ți-ai făcut bine treaba și faci zilnic aceleași drumuri, deși te-ai săturat de toate astea
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n locul ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-acuma ferecată îndepărtează lacătul, zăvorul Și lasă toate ușile deschise, Să prindă nevăzutul din auz. Dor de rai Coboară Doamne Ca ninsoarea Și șterge calea De cuvinte Care m-a dus Până la Tine
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
altă parte sunt frunze care-mi arată drumul cîțiva copii își iau șotronul în spinare numerele de pe case cad de la sine ca niște coji de pe rana vindecată cîteva vieți mai încolo trăia un om care iubea pereții ei despart și apropie-n același timp zicea lăsîndu-și pălăria lîngă gura canalului mîncat de molii calendarul are zile lipsă și viețile noastre șchioapătă nu-i nimic chiar soarele are pete zicea același om care iubea pereții și care-și lăsa pălăria lîngă gura
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin aer săgetau veverițe virgine soarele se izbea de un zid înalt
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
nu o mai saluta, iar comunicarea dintre mine și ea nu mai avea firescul de pînă atunci. La București drumurile noastre nu se întîlneau și multă vreme nu ne-am mai văzut. Într-o zi, la Casa Scriitorilor, s-a apropiat de masa lui Eugen Jebeleanu (despre care aflu din cartea sa că ar fi fost cît pe ce să o violeze cîndva) și - după ce l-a îmbrățișat cu căldură - l-a sărutat, spunînd că nu l-a văzut de multă
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-a aruncat cu capul înainte și, pe sub gheață, a ieșit în copca a doua. Pe sub cerul apei părea dispărut, ori mort, deși el se lupta cu întunericul până la primul ochi de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
puternic dacă aș tăia mai mult ar dispărea cu totul dacă aș tăia mai mult aș rămîne întotdeauna tînără ca o fotografie între neoane nu sînt eu singură și ce dacă nu sînt singura toate sînt cuminți doar eu mă apropii de foc rochia mea de plastic explodează apoi arde încet Tu esti Oana Sîrbu și eu tocesc noaptea la matematică și șah pentru tine. Tu esti Daniela Bucur, dintr-a VI - D și eu sar de la etajul doi, ca să mă
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face foarte aproape de mine și-și ridică mâna de lângă corp și ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine culcă-te te dezbracă mama corpul tău
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
aprinse flacările lumânărilor și vorbeau în șoaptă: unul din ei, cu sufletul încă neviciat de raționamentele urbane, le spusese (îl auzisem) - și-l crezuseră - să vorbească-ncet, pentru că trei zile aude tot ce se spune-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte stătea ridicat peste podul mâinii lui stângi, am întins mâna mea dreaptă, apăsându-i
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
în continuare că poetul român întrebuințează aceste imagini spre a crea o structură oarecum personală. Comparația între "model" și "copie" era însă desigur în detrimentul celei de a doua "căci dacă dșomnuțl Blaga a utilizat vocabularul și metafora nu s-a apropiat niciodată de înălțimea concepției poeților cehi și n-a dat, în poezie, decît mărunțișuri, sfărâmături din piatra scumpă a străinilor, în jurul căror sfărâmături, rar a reușit să înflorească un gând, ca în cutremurătoarea atmosferă a maeștrilor care "ușor ca din
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic spiritualismului, el "se oprește la mijloc, între cer și pământ, pipăie concretul lăsându-se doar nostalgizat de spirit" (G. Călinescu). Desigur, aceasta nu înseamnă că poetul
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
chiar într-o relație de complicitate cu el. Într-o țară civilizată, un personaj care ține astfel sub teroare o femeie, încălcând flagrant drepturile omului, ar fi condamnat în mod implacabil. Prin sentință judecătorească i s-ar interzice să se apropie la o distanță mai mică de 100 de metri de ,iubita"lui (iar dacă ar folosi un binoclu, s-ar ajunge fără dificultate la stabilirea unei limite de 10.000 de metri). În România, iată, nu s-a întâmplat așa
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu se prea raportează la cea antebelică. Celor mai mulți dintre ei "criterioniștii" le rămîn indiferenți: nici ostilitate, nici îmbrățișare. Steinhardt și Paleologu se apropie de Noica, dar numai spre a se distanța de el. La fel Marino de Eliade. Cercul Literar de la Sibiu, nu mai puțin decît grupul Albatros se comportă de parcă "criterioniștii" nici n-ar prea exista. Pentru Negoițescu, Stanca și Doinaș, Schiller
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
Să ne aruncăm o clipă ochii și asupra momentului care se numește acum tot mai des "optzecist". Acesta se raportează (sărind cu două generații în urmă) la perioada 1930 cel puțin prin corifeii săi teoretici dintre care unii se simt apropiați de criterioniști, iar alții par să-i deteste pe aceiași din toată inima. Oricum, ambele tabere au în comun un soi de amestec de ignoranță și ostilitate cînd vine vorba de alte "seri literare" anterioare lor, cu viziuni fie centriste
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
slujită uneori din oportunism și de rafinați scriitori ai deceniilor cinci și șase. La scurt timp după începerea facultății, soarta literară îi dăduse deja un semn proaspătului ucenic asupra căilor viitoare, mijlocindu-i întîlnirea dorită cu modelul poetic cel mai apropiat Ťstructurii lui artisticeť în formare. într-o memorabilă visată după-amiază, Nichita îl cunoaște pe Ion Barbu. Acasă la Sandu Tzigara-Samurcaș, Ion Barbu dă un "spectacol de geniu" în fața celor cîțiva tineri uluiți de paradoxurile năucitoare emise infailibil de fantasticul personaj
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Ion Barbu îi dă lui Nichita Stănescu celebrul sfat, care va marca poetica întregii generații de la '68: "Preferă Oda în metru antic!". Deși întîmplarea, exaltat povestită în aceeași noapte prietenilor, îi va influența atît poezia, îndepîrtîndu-l de "hermetismul formal" și apropiindu-l de cel "de fond", cît și metapoezia, prin întrebările asupra textului poetic modern, Nichita nu va suna niciodată la telefonul lăsat de Ion Barbu. Nimic aproape din ceea ce a reușit tînărul poet să creeze în anii '50 ca adevărată
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
sensibil diferită de cea diafan aurorală a debutului oficial, nu era compatibilă cu epoca, poetul scriind astfel într-o sublimă asceză pentru el însuși (și pentru cei cîțiva apropiați), fără gîndul de a-și vedea tipărite tocmai poemele care îl apropiau cel mai mult de ,,sinele" său autentic, cel pe care-l va urmări himeric o viață întreagă. Ele dau seamă de ,,istoria secretă" a devenirii liricii lui Nichita Stănescu de pînă la 11 elegii.
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
mi orbeau lin ochii Te-am lăsat să umbli cu o cană Grea de apă-n mîinile-ți firave Să-mi pui gura ta cu dinți pe rană Să-mi rupi carnea întru chin și slavă Sufletul de soare să-mi apropii Atîrnîndu-l vraiște de-un sînger Ai venit la mine ca un înger Cu aripile crescute-n rochii Calde de matasă și umflate Sub dantela unde-i bunătate De cur macru-n două buci crăpate A plăcere și-a singurătate...
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. După Goethe Într-o zi de primăvară, Stingheră, pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult După Goetheîntr-o zi de primăvară,Stingheră, pe arătură,Zări băiatul o minune:O floare roz: o răsură.Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios de eași, cuprins de o dorință,Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-o sărutăCu gându-I pur de copilaș,O mângâie și vru s-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
rupte din viața cotidiană în care sunt integrați”. „Pe cărările vieții” este o carte care mărturisește despre problemele actuale ale umanității, despre schimbările în plan literar, cultural, în I.T. ( prin apariția internetului și a site-urilor de socializare care îi apropie pe oameni și le asigură acestora accesul rapid la informații de orice tip); o carte care mărturisește despre schimbările geopolitice, despre globalizare, despre problemele lumii moderne... Structurată în trei părți și însumând aproape trei sute de pagini, „ Pe cărările vieții” impresionează
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
blândă a mamei, când pur și simplu puteai visa continuu, căci viața însăși era un vis, avem doar amintiri plăcute. Așa cum spune și Octavian Paler, „copilăria și inocența sunt descoperiri târzii, când amintirile și greșelile își alungesc umbrele. Ni le apropiem prin regret. Nemaiavându-le, știm ce-am pierdut.” Copilăria este un reper fundamental pentru orice om atunci când acesta devine adult. “Un copil poate să învețe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stai
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]