26,366 matches
-
rămase și conservate grijuliu de la poet. Și, apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd apucă. În acest fel cade distincția dintre antume și postume și, mai ales, radicalismul lui Ibrăileanu că postumele nu trebuie măcar publicate, acest act fiind un sacrilegiu față de operă poetului. N-am cum aici și nici nu e rostul unei cronici
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
sărut./ Lemnu^lor poros și ros de cârii/ câri cu-evlavie de oleumurile lor s-or îmbătat.// Nimic nu-i, Doamne, bag sama,/ că beția de oloiu^de-mpărtăsanie./ Betâia de oloi curat./ Betâia care-ți bătaie picioarele de evlavie./ Te-apucă rău cu tremurat." (Betâia de candeli) Chiar și poemele atitudinilor lubrice se salvează de la vulgaritate, devin altceva atunci cand poetul își amintește cine este și pune în mișcare caruselul amețitoarei sale imaginații lingvistice: "Îmi tăiai capul și-mi puneai altul la
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
Haut Médoc, abătuta de la șosea, fără nici o localitate împrejur. Hipermodern. Că într-un film de anticipație, locul pare mort. Înși spectrali trec printr-un hol unde un dispecer le spune un nume de cod. Îl aflu pe al meu, o apuc pe un coridor, țipenie de om. În sala mă așteaptă față de la Iași. În școlile pe unde a trecut de cînd e aici a fost cu atît de mult mai bună decît ceilalți elevi, încît părinții, muzicieni din orchestră lui
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
a lui Maurice Blanchot, se dezice de sine, nu moral, ci scriptural: "ain felul acesta te ferești de uitare și de disperarea de a nu avea nimic de spusă. De uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
despre fenomenul Caritas). Ultima parte a cărții cuprinde jurnalul de după întoarcerea în țară. Stilul nu se schimbă; autorul consemnează cu un umor caracteristic cât de prost se vinde Paradisul derizoriu, citește cronici la propriile cărți și într-un târziu:"Mă apuc să bat la mașină, în formă definitivă, ne varietur, jurnalul de față, început în ^93, încheiat aici". Este unul din puținele momente în care aflăm câte ceva despre datarea exactă a jurnalului; explicația o aflăm într-un pasaj-cheie: "Mă întreb dacă
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
încă din clipă în care a fost desemnat premier, lui Radu Vasile i se pronostica un asemenea accident care să-i facă pe țărăniști să piardă, la un moment dat, postul cel mai important în guvern, fiindcă președintele Constantinescu a apucat să declare undeva, cîndva, ca în cazul eșecului guvernului condus de Radu Vasile, nu va mai desemna un țărănist ca premier. La Timișoara, a titrat o parte a presei cotidiane de la începutul săptămînii trecute, a fost ars steagul american. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
bunicul meu, inginer constructor de cale ferată. În fine, tată, tînăr medic, a sosit la Chișinău ca asistent al profesorului Hortolomei, de la Iași, care luase direcția spitalului Principesa Maria. Așa s-au cunoscut părinții mei, s-au căsătorit și au apucat să mă nască acolo. După care am revenit cu toții la Iași, unde era baștina noastră. Ce oraș, ce oameni, de o inteligență sclipitoare! Trăiam o viață în care generațiile nu erau separate. Conviețuiau. Zi de zi, în vacanțele la Mînăstiri
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
la înțelesul disputei. Pe ea nu o interesează decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc și eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau mai mulți
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
stins ciosvîrta de Honduras care se crăpase deodată că prost înfășurata ce era, si si-a aprins-o cu o brichetă laterală, de argint, pe semne, ca lucea blînd; o brichetă specială pentru pipe și trabucuri și pe care scria, apucasem să văd cerînd-o s-o cercetez, scria cu litere aurii: VICTORY. Era, probabil, un semn că insul se împăcase cu ideea că făceam contrabandă cu trabucele interzise. Peter se îndesa și mai ceru și el una, uitînd că la începerea
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
și aia ridică din umeri. - Fredi, ia hai încoace! Fredi vine, maică-sa îl mîngîie pe cap și am auzit-o cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Că el părea cel răpus, nu ea! Îl dovedise. Am avut numaidecît un respect îngrozitor pentru mușchii ei... Și aș fi contemplat-o așa pînă dimineață, că tot n-aveam ce face și așteptăm Iepurașul, daca nu s-ar fi apucat să ofteze. Știți cum ofta? Ofta așa, rar, îmbunata și tihnit, ca atunci cînd mă apucăm să-mi fac gamele la vioară, fără să mă cheme nimeni și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
mușchii ei... Și aș fi contemplat-o așa pînă dimineață, că tot n-aveam ce face și așteptăm Iepurașul, daca nu s-ar fi apucat să ofteze. Știți cum ofta? Ofta așa, rar, îmbunata și tihnit, ca atunci cînd mă apucăm să-mi fac gamele la vioară, fără să mă cheme nimeni și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu^ Cretu. Cînd îmi era lumea mai dragă și alții băteau hapucu^, atunci venea el cu scripca
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
-l trage de limbă pe bătrânul Matei eșuează lamentabil: ("- Burghezia a săpat aici adânc, a fost bulevardul ei: anii ^30, ce să ne mai dăm noi cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în care până și acest
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
zaț, reîncălzita, era servită în cupe de metal, cu zahărul cubic alături și, obligatoriu, paharul cu apă rece. Cel mai bun șvarț, mersese buhul, se servea nu la Capșa (unde, atunci, se introdusese și cafeaua filtru, pe care am mai apucat-o și eu), ci la cafeneaua Corso, ținută de un papă Finkelstein (avea și restaurant), frecventata de Eftimiu, Vinea, Cocea, Vianu, Al. Rosetti. Dar și de foarte tînărul Emil Cioran. Acesta, încă din studenție și, apoi, după absolvire, locuia la
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
decenii ale lui Vinea, umilit și prigonit, fără drept de semnătură ("vină ar fi fost faptul că în anii războiului, spre sfîrșit, a girat un ziar, filiala a Curentului lui Pamfil Șeicaru, scriind acolo și editoriale"), răpus de un cancer, apucînd să-și vadă, cu două zile înainte de a închide ochii, volumul de versuri Oră fîntînilor. Sînt adevărate toate aceste tragedii. Dar întîrzierea apariției plachetei fundamentale de versuri și a celor două române (publicate postum) se datorește și delăsării scriitorului, care
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
de turism. George este timid, stîngaci, virgin după toate semnele - un fel de Woody Allen tăcut și "soft" - pînă în clipa în care întîlnește, în metrou, și-apoi revede, la birou, o stagiara hispanica - semă-nînd cu Elaine din "Seinfeld"-. Se-apucă să-nvete spaniolă după telenovele (că în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
și, fatalitate, la tipărire Ibrăileanu constată, îngrozit, că volumul e înțesat de erori de tipar. Cartea a fost, deci, topită cu întregul ei tiraj. I s-a recules volumul în 1916. Dar ghinionul se ținea scai de autor. Nici n-apucase să intre cartea în librarii și un incendiu mistuie întregul tiraj. De-abia postum (scriitorul a murit în 1917 la 68 de ani), în 1921, Sadoveanu face să i se publice opera în volum. Narațiunile sale de călătorie într-o
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
studiile strălucite și debutul eclatant, cu studii despre scriitori francezi, într-o bună revista germană. Dl Alexandru Săndulescu are dreptate. De nu ar fi venit războiul, care i-a distrus întreaga avere, rămînînd, deodată, om sărac nu s-ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau nevoia coșniței au născut pe unul dintre cei mai importanți eseiști români, cu opțiuni clare pentru occidentalism, ridicîndu-se, deschis, împotriva autohtonismului păgubitor. Mai sînt, vezi bine, si hazarduri nefericite aducătoare de mari împliniri creatoare. Repet, cartea
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
cu tata, pe care îl chema tot Barbu Brezianu și era consilier la Curtea de Casație, un rang juridic înalt. Colegii lui îl tachinau, rîdeau de el: "Bine, Barbule, ce-ai vrut să spui cu poezia aia, ce te-a apucat, te știam om serios", și el se necăjea, așa că am început să semnez Barbu B. Brezianu, ca să evit confuziile. Uitați, de exemplu aici, un număr din Ultima oră, din 2 martie 1929. Vedeți? Semnătură mea cu B. la mijloc. Inițiativa
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
instaurarea unui regim de tranziție - nesincer în primii săi șapte ani, cu privirile îndreptate spre fosta centrală, dar silit să procedeze la minimale măsuri de spargere a monopolului etatist - iar din noiembrie 1996 partizan al Reformei, pe cât de indecis să apuce taurul de coarne. Nu se știe cum s-ar fi petrecut lucrurile când Reformă ar fi succedat unui stadiu de violență socială, cănd iarăși este neclar cine ar fi fost învingătorul. Oroarea de violență a unei societăți pe care comunismul
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-a apucat de lectură neîncrezător și, la interogațiile telefonice ale autorului, dădea răspunsuri istovite ("Merge greu, Rebrene") pentru că, deodată, să realizeze răsturnarea colosală realizată în proza și românul românesc prin Ion, comunicîndu-i el autorului că a scris o capodoperă. Zăgazul s-a
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
cărțile lui Zigu Ornea i se par "profund necinstite": Spre finalul opului său [Glose despre altădată, n.n.] Z. Ornea scrie, duios: "Sîntem o generație înșelată de timpuri și oameni și mă mîngîi cu ideea că măcar unii dintre noi am apucat să facem cîte ceva, scriind, în condiții potrivnice, cărți (și altele) care vor rămîne". Regret să o spun, dar poate doar "altele" (denunțuri?) vor "rămîne" de la Z. Ornea. Cărțile nu. Pentru că sîn O posibilă relație a lui Ceaușescu Armistițiul tacit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
emite în astfel de cazuri. Autoritățile o ținuseră pe-a lor, să tragă un ceas măcar, înțelegînd în cele din urmă riscul unei acțiuni atît de puternice. Cît se zbătuse Brenner, nu izbutise să-i convingă, și, înainte de a se apuca să pună în mișcare scripeții enormi precum și toată infrastructura greoaie a gigantului cu gura sa de bronz sfințită, le atrăsese atenția ce se va întîmpla, punîndu-le în vedere că în acest caz, parohia catolică de care depindeau va cere despăgubiri
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
știe, acest final de raspuns explică dramă tăcută a marelui critic: refuzul de a i se acordă o carieră universitară și laurii Academiei. Arghezi răspunde spiritual: "Enormă ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria asta, după ce m-am lăsat de altele, o grămadă, si de ce mă țin că scaiul de ea. Atât timp cât voi mai putea mișca dintr-un deget și se va găsi o scânteie de lumină și o dioptrie pentru nasul
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]