1,871 matches
-
curățirea obrazuluicu apă de trandafir, amestecată cu alcool camforat, părți egale, apoi faceți masaj facial ca să activați circulația sângelui. - Cum, domnule Weissmann? întrebă avidă Aurica. - Uite așa, stimată domnișoară! Weissmann netezi de zece ori gâtul Aurichii cu partea laterală a arătătoarelor, apoi îi frecă de câteva ori bărbia cu G. Călinescu dosul palmei, îi ciupi de câteva ori gușa, îi masă obrajii de la nas spre gura, de la nas spre tâmple, sub ureche, și apoi îi frecă cu degetele porțiunea dintre sprâncene
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lor imbecilizate de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu latul palmei, îl dădu la o parte pe Genel. Străinul cuprinse, cu două degete, palma stângă, inertă, a leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă mumificate, ale arătătorului său inelarului cucoanei, făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor frisoane scurte, iar întregul Cabinet să sfârâie de un miros aproape sexual, deși de piele arsă. - E reglementar! Gol marcat după regulament
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sugerez pentru apariția ei, printr-un termen cât mai impropriu, că n-o mai văzusem deloc. Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt... Bravo, domnule Floyd! Intuiția dumitale genială, atât de bine protejată până acum, a ieșit la iveală. Știi că-mi placi?! Îngăduitor, pe jumătate flatat, Floyd le privi, pentru prima dată, copilăros și ghiduș, ca și cum și-ar fi ținut degetul arătător înfipt într-o nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca de jumătate de oră să fi schimbat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îți propun să trecem sub tăcere această chestiune." - Vai de mine, nechibzuitul, ce putea să-i treacă prin minte, șopti, împurpurîndu-se toată, sub masca ei ca de făină, Cocondy. Iar aviatoarea, plasîndu-și, ca pe un pistolet, unul dintre interminabilele ei arătătoare la tâmplă, clănțăni șmecherește din buze, ca pentru a celebra că favoritul său rămăsese, și în fața morții, același șarmant țăcănit. - "Terțio: O ultimă dădăceală. Grija comună a testamentarilor de-a strica primele bucurii ale supraviețuitorilor. E o dădăceală neplăcută și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca un caniș. Repezindu-se ață deasupra Uliței Vergului. În jurul căreia execută 17 cercuri armonioase, de la stânga spre dreapta. Iar când se plictisi de atâta învîrtit, vârful de alamă ciocăni, într-un anumit punct, de trei ori, hârtia, ca un arătător. 323 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O mai ambeta promițîndu-i că o să scrie despre ea o povestire de un milion de dolari. Eu cred că n-a scris-o, iar dacă a scris-o, nu i-a ieșit o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înmîloșită și împuțicită de muci, da' ce era nebun să scrie cu degetul ăla?!... Pe cinstea noastră! Are dreptate Doru! scuturau din căpățâni oamenii aceia, înfometați și cumsecade. Nu se cuvine să înșiri lucruri atât de însemnate, cu un deget arătător așa de plin de funingine. Și chiar din acea dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dis-dimineață de joi, 21 aprilie, se trezi cu patul plin de grămăjoare de degete retezate, aparținând vecinilor simpli de pe străzile Aluniș, Cărămidari, Militaru, gospodari ce nu se temeau de sacrificii când devenea cazul de a-și ajuta aproapele. Erau degete arătătoare de toată mîna: curate și însîngerate, sparte de negi sau de bătături și netede, subțiratice sau butucănoase. Păi, da, dar puteai să-ți însemni simțurile cele mai fierbinți ale sufletului și tainele ce ți s-ar fi întîmplat să-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un unghi de 2° (un grad de fiecare parte a centrului fixat); câmpul este foarte redus - practic, constituie mai mult sau mai puțin lungimea unui cuvânt. Faceți chiar dumneavoastră acest experiment... Rugați un prieten să fixeze cu privirea degetul dumneavoastră arătător; apoi arătați-i o carte într-o parte. Cereți-i să-i citească titlul fără să-și deplaseze privirea de la indexul dumneavoastră. Apropiați cartea de deget și veți constata că prietenul dumneavoastră nu va putea citi titlul decât atunci când cartea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
după care prezintă amănunțit, cu ironie fină, efectele disconfortului provocat de „gâlci” și remediile terapeutice aferente: Cu mălai la gât am stat și eu, Când aveam gâlci, mai mult de frică să nu-mi dea mama-n gât, Cu degetul arătător înmuiat în sare. La sare gâlcile dădeau înapoi, dar și la mălaiul înmuiat Câteodată. Stăteam cu cârpa udă-n jurul gâtului, Parcă eram lord, cum am văzut mai târziu că se purtau englezii Țepeni și cu bărbia-n sus din cauza
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
motivul ezitării. De mai multe ori Regele îi ceruse lui Tommaso să consulte zodiile în privința fiului său care se pregătea să vină pe lume, dar călugărul schimbase mereu vorba, ca și cum n-ar fi știut ce să-i răspundă. Ducându-și arătătorul mâinii drepte la sprâncene, spuse: Am întrebat zodiile ce anume surpriză vor face ele viitorului suveran, fiu al domniei tale. Mi-au răspuns într-un cor de entuziasm. Nu vă faceți griji, dimpotrivă, pare-se că va purta o coroană
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
totuși cu aproape o jumătate de oră în urmă adormise cu capul pe masa hangiului în timp ce îmbuca dumicate de pâine și brânză aduse de-acasă. Maică-sa pusese în traistă și nuci pe care Geronimo le spărgea strivindu-le între arătător și degetul mare. În zori fusese sculat de taică-său. Târgul era deja plin de oameni care arvuneau animale, pluguri sau piei de animale. Geronimo a cumpărat bucăți de piele, pachete de cuie, un cupon de stofă pentru Catarinella. Înainte de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oboseală... O închipuire, dar caldă, comodă, din care de-atâtea ori a prins puteri să îndure mojicii fără motiv și groaznice nedreptăți. La flăcăruia candelei cu ulei îl citea pe sf. Alberto, din când în când se oprea trecându-și arătătorul de la mâna dreapta peste sprâncene, asculta ecoul amintirilor de-acasă și dădea frâu liber închipuirii. Era bună alegerea pe care o făcuse?. Ar fi vrut să vorbească cu Dumnezeu ochi în ochi, avea atâtea să-l întrebe, dar mai cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
strălucirea trupului ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare să meargă mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
n-o ia nimeni... Era un subiect pe care Petrache nu știa cum să-l ducă mai departe. Așa încât porni iar, cu Aurica pe urmele lui. Se opri în dreptul unui felinar. — Cu care ochi vezi mai bine ? întrebă, ridicându-și arătătorul în lumină. Ea ridică din umeri, apoi închise câte un ochi, uitându-se la deget. — Nu știu, zise. Da’ când închid ochii pe rând, degetul parcă se mișcă de la un ochi la altul... — Lucrurile nu sunt la fel când le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca lampa lui Aladin, adăugă. Frec moneda între degete și destinul vine. Eu gândesc ce vreau să-l întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în semn de tăcere. Buzele bolnavului se mișcau, încercând să articuleze. Ținea ochii închiși, dar pupilele erau treze. Pantelimon se aplecă peste umărul ei. Nu-l întreba, șopti. El răspunde acum unor întrebări mai vechi. — Știai că are un văr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de vârsta ta, câte puțin fiecăruia. Rupi, tot rupi din tine, până se termină. Pantelimon mai morfoli țigara între buze, o mirosi și o băgă, resemnat, în buzunarul de la piept. Rămase gânditor, cu ochii pe fereastră. — Vino, șopti Cosmina, cu arătătorul din nou ridicat. De data asta cu ochii întredeschiși, bolnavul se căznea să spună ceva. Chiar reuși, căci buzele nu doar se deschiseră, ci se și închiseră la loc, pe mutește, la sfârșitul cuvintelor. Cosmina se aplecă până când îi simți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crezi ce e scris. Uneori mă gândesc că tataia are dreptate, că și oamenii sunt ca literele. Doar vocea îi trădează, uneori. Iacob îi puse degetul pe buze și vocea se retrase în unghere. Îi mângâie colțurile gurii, apoi coborî arătătorul, încet, spre gât, simți artera și apăsă ușor, până când pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape, o mângâie de-a lungul gâtului arcuit, până la claviculă. Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai zice. Și vezi c-am adus niște saci, pune-i bine. O să facă rost băieții de marfă, s-o ținem două-trei zile în magazie, până îi fac vânt. Trase o linie rapidă cu arătătorul de-a latul gâtului : Nicio vorbă, ai înțeles ? — De ce iei cartea cu tine ? — Citesc și eu, ce, n-am voie ? Și pe urmă să le arăt la băieți ce citește pocitania de cumnatu-meu, că doar mi-e un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avădanei, care nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă LEGIONARI ! CĂRAȚIVĂ UNDE VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie, ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori. Aruncau în noi cu pietre. — Erau oameni cumsecade, încercă bărbatul. — Doamna Gavrilescu, spuse Rada. Și cu bărbată-su. I-a văzut un băiat de vizavi, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș rămase cu gura căscată, privind în jur, după ajutor. — Să moară mama... șopti, pierdut. — Și tac-tu ! hotărî Bunelu și, brusc, pupilele îi căzură înapoi între pleoape, precum prunele- perechi câștigătoare la jocurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păpușile lui. — Poți să-i pozezi o singură dată, dacă insistă. Nu pot exista două păpuși cu același nume. Când începi să produci în serie, nu mai faci păpuși. Faci niște roboți, la fel ca oamenii. Uite, vezi ? spuse, ridicând arătătorul. Ce-ți spuneam ? Tăcu o clipă, apoi adăugă, satisfăcut : Tăcerea asta nu exista înainte. Chiar și noaptea, când tăceau câinii și vântul, se auzea un murmur, ca o apă care curge. De la fabrici. Acum, de când fabricile s-au închis și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]