1,630 matches
-
nici brandurile, nici artileria noastră... -Dacă se dezlănțuie curând contraatacul german, făcu Iliescu, ne pomenim cu frontul peste noi într-o zi, două. - Nous sommes foutus! șuieră printre dinți Darie. Foutus pour l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bulgari... încleștându-și palmele fierbinți pe brațele scaunului, Profesorul Mironescu clatină din cap cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs purgatifs dépuratifs, inoffensifs antiseptiques
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine că aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții însângerate să scoată din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să nu mai aibă margine. Nici unul dintre cei care au fost siliți să participe la manifestările dedicate Zilei Naționale nu va uita vreodată cum arătau stadioanele patriei pe data de 23 August a fiecărui an. Mii de oameni asudați din pricina arșiței de sfîrșit de vară, Încercînd să se sincronizeze În lehamite, ca să formeze cu trupurile lor prost hrănite sau cu cartoanele pe care le țineau ridicate deasupra capetelor litere ce compuneau cuvinte sau imagini pline de un patriotism grotesc. Sclavi ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență fără niciun motiv. Către sfârșitul anului școlar, în curte, privea și el din când în când cerul tulbure de arșiță, dar seceta nu părea să-l îngrijoreze, cum de altfel nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a lui Gigi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a ordonat șeful. Toaibă avea experiență la treaba asta din celălalt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prietena ei. Dacă nici asta nu știa unde șade Mihaela, nu răminea decât să mi-o descopere întîmplarea. Mă păștea însă nenorocul. Rița îmi dădu de veste că fiica proprietarului plecase la mare. Ce fel, toată lumea părăsise Capitala ― gonită de arșiță? (Era, într-adevăr, pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine die? Până cînd? N-aveam răbdare, trebuia s-o găsesc cât mai repede chiar dacă s-ar fi refugiat la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pusă. Tata era un fel de arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am înțeles când s-a întîmplat accidentul: la ducere sau la întoarcere?) Aș fi putut s-o întreb dacă dădea vreo importanță acestui basm de adormit copiii, când convingerea mea era deja făcută. În vreme ce Mihaela zăcea consumată până la inerție de arșița pasiunii, m-am îmbrăcat, am așternut lucid scrisoarea prin care consimțeam divorțul (pentru a-i servi la proces, după cum îi făgăduisem), apoi i-am spus Zamfirei: ― Conița pleacă după-amiază. Ajut-o să-și împacheteze lucrurile și să le ducă la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Știam asta, dar am întrebat și eu... pentru sufletul meu. Acum fă bine și du-te în chilioara ta. Poate mai citești ceva. Mai spre seară, ne-om duce pe malul pârâului din vale. I-am ascultat sfatul și când arșița zilei s-a mai domolit, în pragul chiliei s-a oprit bătrânul. În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre agricole, săli de dezmăț, etc, în care a fost și el, cu trupa, cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Făgăraș. Un autobuz prăfuit îi aduce spre seară și îi deșartă în fața primăriei. Ceva mai la vest de mijlocul satului, curge și azi un râuleț strâmb și prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile a două mori și o piuă sau pentru a fi utilizată toamna la cazanele de făcut rachiu. Ulița principală e paralelă cu "valea". Coboară dinspre munți și taie satul în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui. 16. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. 17. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor." $8 1. Cînd a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!" 8. Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de lunga-i povară, porumbul își înalță mândru capul, voind să ajungă sus, cât mai sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând. Că arșița asta nu vrea să spună nimic altceva decât că, cel mai târziu la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a purtat pașii în diminețile senine spre locuri încântătoare. Am străbătut cu barca luciul de ape, am servit gustări delicioase la umbra stufului ce-mi atingea fața la adierea vântului. Pe apa calmă sau agitată, pe ploaie sau furtună, în arșița verii sau pescuind la copcă în zilele geroase, întotdeauna am fost copleșit de tainica frumusețe mirifică. O varietate uimitoare de păsări și animale, plante și flori dădeau imaginea unui loc miraculos. Corul matinal al păsărilor, duetul lor fantastic și zborul
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
lucrări traduse în limba română, înlesnind circulația lor în masa poporului. Sculptura în lemn, pictura icoanelor și lucrul metalelor, au fost făcute cu râvnă de călugării acestei mănăstiri mult timp. O parte se mai continuă, altele s-au pierdut în arșița vremii... Părinții de aici au fost nu numai dascălii poporului, ci și pricepuți meșteșugari și buni gospodari. Alături de tâmplărie, dogărit și altele asemenea, stupăritul era și a rămas o ocupație de seamă a multor călugări din această mănăstire. Ca o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
care, în mijlocul unei explozii de forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile împotriva noastră, pescarii de pe mal care dădeau la pește prea departe, o vagă noțiune de vreme și vînt, mai ales soare și arșiță, arșiță în jurul nostru și arșiță înăuntru, jaloane, o poartă, o fermă pe mal, nenumărate evenimente mărunte care să te distragă. Nu eram doar o mașină încercînd să-și crească puterea. Era vorba despre o barcă ce trebuia păstrată în echilibru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în mijlocul unei explozii de forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile împotriva noastră, pescarii de pe mal care dădeau la pește prea departe, o vagă noțiune de vreme și vînt, mai ales soare și arșiță, arșiță în jurul nostru și arșiță înăuntru, jaloane, o poartă, o fermă pe mal, nenumărate evenimente mărunte care să te distragă. Nu eram doar o mașină încercînd să-și crească puterea. Era vorba despre o barcă ce trebuia păstrată în echilibru și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
forță, chema la ordine, la control. Capul hoch, Anton! David, cîrmește! Aveam valurile împotriva noastră, pescarii de pe mal care dădeau la pește prea departe, o vagă noțiune de vreme și vînt, mai ales soare și arșiță, arșiță în jurul nostru și arșiță înăuntru, jaloane, o poartă, o fermă pe mal, nenumărate evenimente mărunte care să te distragă. Nu eram doar o mașină încercînd să-și crească puterea. Era vorba despre o barcă ce trebuia păstrată în echilibru și în cursă, cu mișcarea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de definit îmi vestea momentul când trebuia să pornesc la drum. Atunci luam primul tren, indiferent de direcție, sau prima cursă auto, iar când ajungeam la zece-cincisprezece kilometri de oraș, mă întorceam acasă pe jos. Vara, când oboseam sau când arșița soarelui devenea de nesuferit, mă culcam prin gări, pe sub salcâmi, în iarbă. De obicei călătoriile mele se încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să intrăm împreună în luminator, dar am renunțat. Cum să mă creadă că văzusem de la etajul opt sau nouă, în beznă, până jos ? Pe stradă, primul întâlnit a fost un covrigar. Se trăsese la umbra unui castan, se ascundea de arșiță. Am cumpărat un covrig. Lângă noi au mai venit doi oameni, un bătrân (abia își târa picioarele) și o femeie încă tânără. Femeia ținea în mână o lingură de lemn nouă-nouță. A cumpărat și ea un covrig, a rupt o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
3. Pe urmă am auzit iar zumzetul orașului, pesemne că pe străzi viii și morții își reluaseră forfota dintotdeauna, după treburile lor exacte. Domnul Sima privea în gol, arăta ca o dărâmătură, ca un câine mort, cred că îl obosise arșița crudă a soarelui. Cu unghiile de la mâna dreaptă smulgea așchii din scândura de sub noi. „Lemn putred“, spunea, „cadavrul unui cadavru...“. Mi se făcuse rușine, dar să lăsăm... (Învățasem singur să gândesc cu mâinile.) „Poate ar fi vremea să recapitulăm“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]