1,217 matches
-
a profitat din plin de avantajele situării lui geografice la întretăierea marilor căi comerciale de la răsărit la apus ș de la nord la sud. Perioada a concretizat elenizarea și orintalizarea imperiului sub domniile succesorilor lui Heraclius I-ul. Intre anii 641-711 arabii au ajuns cu incursiunile până sub zidurile Constantinopol-ului, slavii s-au stabilit în Peninsula Balcanică și cea mai mare parte a Italiei a căzut în mâna lonbarzi-lor. Vechiul principiu roman de separarea puterilor civile de cele militare a dispărut, fiind
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
a căzut în mâna lonbarzi-lor. Vechiul principiu roman de separarea puterilor civile de cele militare a dispărut, fiind înlocuit de regimul theme-lor, diviziuni administrative guvernate de către un strateg cu puteri depline. Pentru prima dată echilibrul economiei bizantine a fost tulburat, arabii începând să controleze fluxul comerțului dinspre Orient, atât pe uscat, cât și pe Marea Roșie. Schimburile nu s-au întrerupt, dar o parte din beneficii au intrat în mâinile arabilor. Dinastia isauriană (716-802) a întărit imperiul, a respins pe arabi și
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
pentru a răspândi religia islamică în vest. Acești arabi ajung din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Musulmanii au recucerit orașul în 646, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
precum și în domeniul arheologiei. Din limba guanșă au rămas destule toponime, nume de familie și câteva expresii care confirmă apartenența sa la limbile berbere. i însă nu au fost niciodată islamizați, ceeace dovedește că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
și puterea politică în Constantinopole, a pus bazele unei Mari Adunări Naționale în Ankara. Mustafa Kemal Pașa a condus până la victorie lupta pentru independența Turciei și a forțat puterile învingătoare în Primul Război Mondial să se reîntoarcă la masa negocierilor. Arabii nu au dorit să accepte de bunăvoie dominația franceză în Siria. Turcii din regiunea Mosul au atacat trupele și funcționarii britanici. Arabii s-au implicat în lupte și împotriva britanicilor din Irak. Au existat mișcări antibritanice și în Egipt. În timpul
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
pentru independența Turciei și a forțat puterile învingătoare în Primul Război Mondial să se reîntoarcă la masa negocierilor. Arabii nu au dorit să accepte de bunăvoie dominația franceză în Siria. Turcii din regiunea Mosul au atacat trupele și funcționarii britanici. Arabii s-au implicat în lupte și împotriva britanicilor din Irak. Au existat mișcări antibritanice și în Egipt. În timpul războiului pentru independența Turciei, turcii au ieșit învingători în războiul cu grecii, armenii și cu francezii, reușind să-și asigure controlul asupra
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
680), care a ajuns conducător al imperiului arab în urma unui război civil, a trimis pe fiul său Yazid I (645 - 683) pentru a asedia Constantinopolul. Imperiul Bizantin era condus în acel moment de Constantin al IV-lea. În această bătălie, arabii, în imposibilitatea de a sparge zidurile Teodosiane, au ridicat o blocadă de-a lungul Bosforului. Apropierea iernii i-a forțat pe asediatori să se retragă pe o insulă la cca. 100 km distanță.
Primul Asediu Arab al Constantinopolului (674-678) () [Corola-website/Science/320204_a_321533]
-
ale legii sacre, a susținut campaniile de cucerire ale teritoriului bizantin și persan. Domnia sa a fost scurtă, doar doi ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman. În timpul celui de-al doilea calif, Umăr ibn al-Khattab (634-644), arabii au cucerit teritorii precum Siria, Palestina, Egipt însă tot în această perioadă au apărut conflictele între sunniți și șiiți. Șiții îl susțineau pe Ali, ginerele lui Mohamed, dar el a fost ucis și s-a format o nouă dinastie, dinastia
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
majoritatea detaliilor provin din surse musulmane mult mai târzii. S-a afirmat că există o singură sursă bizantină care face o posibilă referire la Bătălia de la Mu'tah, bătălie tradițional datată în anul 629, dar acest lucru nu este sigur. Arabii musulmani, după 634, au învins pe gassanizi și au cucerit Levantul, Egiptul și Persia. Generalii cu mari succese au fost Khalid ibn al-Walid și 'Amr ibn al-'As. În Levant, armata Califatului Rashidun a dus lupte cu o armată bizantină
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
este aceasta pentru inamic!"”. Impactul pierderii Siriei de către bizantini este ilustrat și de cuvintele lui Joannes Zonaras: „"[...]Din acel moment [după căderea Siriei] Ismaeliții nu au încetat să ne invadeze și să jefuiască întregul teritoriu al romanilor"”. În aprilie 637, arabii, după un lung asediu, capturează cetatea Ierusalim, care a fost predat de către Patriarhul Sofronie. În vara anului 637, musulmanii au capturat Gaza, și, în aceeași perioadă, autoritățile bizantine din Egipt și Mesopotamia au încheiat un armistițiu scump, care a durat
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și un an pentru Mesopotamia. Antiohia a fost cucerită la sfârșitul anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
anului 637. Apoi musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632. În anul 640, arabii controlau Mesopotamia, au invadat Armenia și au încheiat cucerirea Siriei bizantine. Cetatea Damasc a fost sediul Califatului Umayyad. Până la sfârșitul anului 641 întreg Egiptul a fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă în Kairouan. În primăvara următoare arabii au lansat un asalt pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
pe mare și pe uscat, forțând bizantinii și aliații lor să evacueze Cartagina. Orasul a fost ars din temelii, astfl încât zona a devenit pustie pentru următoarele două secole. O altă bătălie a fost dată în apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
apropiere de Utica și arabii au fost din nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați cu bucurie. Regina Cahina a fost ucisă în prima luptă. În 698, arabii au cucerit cea mai mare parte a Africii de Nord din mâna bizantinilor. Zona a fost împărțită în trei provincii: Egipt, cu guvernator la Al-Fustat, Ifrikquiya cu guvernator la Kairouan și Maghreb (Marocul modern și Mauritania) cu guvernator la Fes
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
și pentru că în urma acestei campanii s-a încheiat pentru totdeauna prezența romană pe continentul african. O armată de 4000 arabi condusă de Amr Ibn Al-Aas este trimisă de califul Umar, sucesorul lui Mohamed, pentru a răspândi religia islamică în vest. Arabii sosesc din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
pentru a răspândi religia islamică în vest. Arabii sosesc din Palestina în Egipt în decembrie 639 și avansează rapid în Delta Nilului. Garnizoanele imperiale bizantine se retrag în fortificații unde se apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la Nikiou, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a lansat o serie de campanii împotriva arabilor și bulgarilor într-o încercarea de a mai recupa din uriașele pierderi teritoriale. Un război civil izbucnește în Imperiul Bizantin, de multe ori cu sprijinul arab al Califatului Abbasid. Cu ajutorul califului Al-Mamun, arabii conduși de generalul bizantin Toma Slavul au invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul, al doilea mare oraș al
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
doilea mare oraș al Imperiului, dar a fost repede recucerit de bizantini. A urmat apoi Asediul Constantinopolului din 823 realizat de Toma, dar trupele sale nu au reușit să treacă de zidurile cetății și au fost forțate să se retragă. Arabii nu au renunțat la Asia Mică astfel încât în 838 au început o altă invazie, ocupând orașul Amorion. Unitatea internă a statului bizantin era slăbită, la fel ca și legăturile lui cu Occidentul. Aceasta a fost cauza pentru care insula Creta
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cu Occidentul. Aceasta a fost cauza pentru care insula Creta a ajuns în mâinile sarazinilor în 824, devenind un emirat, iar Sicilia a fost sub stăpânire musulmană pentru o perioadă de 75 de ani. Folosind Tunisia ca rampă de lansare, arabii au început să cucerească orașele Palermo în 831, Messina în 842 și Enna în 859. Pacea religioasă a început în imperiul bizantin odată cu apariția dinastiei macedonene în 867 împreună cu o conducere puternică și unificată bizantină; în timp ce imperiul Abassidian era împărțit
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cu adevărat un aliat al cruciaților. Ca orice război de o asemenea amploare și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung, atât pentru Imperiul Bizantin cât și pentru statele arabe implicate. Bizantinii au suferit pierderi teritoriale uriașe, în timp ce arabii au obținut un control puternic asupra Orientului Mijlociu și Africii. Politica Imperiului Bizantin s-a schimbat, de la recucerirea occidentală a lui Iustinian s-a trecut la o poziție defensivă în primul rând, la frontierele estice. Nemaiexistând influențele bizantine asupra statele
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]