1,123 matches
-
Ștefănel. În jurul lor, Apărătorii erau tăcuți, dar unii păreau a avea ochii umezi. - Și Încă ceva, adăugă Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc că mi-ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Maestru. Trupele lui Mahomed transmiteau și ele semnale. Cereau sprijin din spate. Armata Moldovei aștepta porunca voievodului. Voievodul aștepta decizia lui Oană. Oană privea În el Însuși. Clipele treceau greu. Se auziră noi semnale ale Cuceritorilor. Atac pe trei coloane, arcașii În avangardă. Oană nu tresări. Aștepta. Primul care Înțelese fu Pietro. Știa ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pietro. Știa ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți ofițerii. Oană Închise ochii. Vedea, În sfârșit, tot ce se petrecea acolo. Apăruse o forță pe care o simțea demult apropiindu-se. Acum, acea forță se dezlănțuise. Dar nu putea duce singură Întreaga bătălie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umăr, piciorul Îi era de plumb. Nu se vindecase. Dar trecuse dincolo de durere. Căpitanul nu răspunse. Măria sa Îi Încredințase soarta acestei bătălii. Care Întârziase destul. Ridică brațul drept și porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad conduce flancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu foșnet, acoperă pupila. Catifea grea ca de cortină. — Ce citești? Și-i spui de femeia din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât de simplu, de ce omul încearcă să-și definească amarul în raport cu cineva, în raport cu sfinții, cu eroii, cu personajele fantastice, dar nu cu sine? De ce se preface a-și anula durerea prin iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oamenilor mari și să-i imite numai pe aceia care au fost desăvârșiți; așa încât, chiar dacă însușirile lui nu se vor putea ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie, cel puțin, de ea; este bine să urmăm în aceasta exemplul arcașilor pricepuți, care, observând că ținta pe care vor s-o atingă este prea departe și cunoscând în același timp până unde poate să bată arcul lor, ochesc cu mult mai sus decât este ținta adevărată, dar aceasta nu pentru a
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu te nimicească." 22. Dar Iosia nu s-a întors de la el, și-a schimbat hainele, ca să lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23. Arcașii au tras asupra împăratului Iosia, și împăratul a zis slujitorilor săi: "Luați-mă, căci sunt greu rănit." 24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui, și l-au adus la Ierusalim. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
lumea abia se va-ntrista, că-i loc și pentru steaua mea. lăsați-mă-n coconul arvunit, să-mi fie pântec născător, să cresc acolo până la finit, să fiu întreagă, cum mă vor aceia toți ce au văzut în mine arcașul ce-l doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Crimele și torturile fără precedent au aruncat Rusia într-o baie de sânge. Teroarea cuprinsese țara până în cel mai mărunt cătun, de la o graniță la cealaltă. Boris Fiodorovici Godunov, fiul unui mărunt nobil scăpătat, și-a început cariera militară ca arcaș în armata rusă. La numai un an după ce participă la campania de la Serpeisk, devine membru activ al temutei Opricina și se căsătorește cu Maria Skuratova, fiica lui Ivan cel Groaznic. Un deceniu mai târziu, țarul Ivan cel Groaznic o alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23. Solul a zis lui David: "Oamenii aceia au fost mai tari decît noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în cîmp, și i-am dat înapoi pînă la intrarea porții, 24. dar arcașii au tras de pe vîrful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși, și a murit și robul tău Urie, Hetitul." 25. David a zis solului: "Iată ce să spui lui Ioab: "Nu te munci pentru întîmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lui Ikeda Shonyu, Sansuke, se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic pe jumătate. În cazul luptelor sumo, de exemplu, când la Azuchi se organiza câte un basho, aduna mult peste o mie cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că suntem aici, spuse Nishina Nobumori, comandantul Castelului Takato și fratele mai mic al lui Katsuyori. Fiul lui Nobunaga, Nobutada, ale cărui forțe invadaseră în toată regiunea, estima că șansele unei victorii erau mari. După ce scrise o scrisoare, chemă un arcaș puternic și-l puse să trimită mesajul în castel. Desigur, era o invitație la capitulare. Răspunsul din castel sosi repede. „V-am citit scrisoarea...“ De la primele cuvinte și până la sfârșit, mesajul fusese scris într-un stil extrem de mândru. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din întreaga lor ființă, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba mare, iar oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, în fața inamicului apărură războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi își lovi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzut și pe cei de pe strada vecină răsărind din lan, erau ușor de recunoscut după vopseaua roșie cu care se pictaseră pe față, erau aliniați pe două rânduri, în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș, în timp ce pietrele de praștie vâjâiau în jurul nostru, am găsit și două săgeți înfipte în pământ, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]