1,111 matches
-
Urmăream filmul nostru de dragoste cu inima strânsă, uitând unde mă aflam. Nu știu ce mă durea, muzica sau dragostea? Parcă o mână dușmancă îmi spintecase pieptul ca să-mi smulgă de acolo inima, cu fibrele tremurinde. Și pe aceste fibre treceau, nemilos, arcușurile viorilor... Plângeam cu toată ființa... Tot ce rămăsese viu în mine plângea angrenat într-o dezlănțuire ce nu mai putea fi stăvilită. Și, ciudățenie, plânsul acesta îmi făcea așa de bine! Găsisem un sâmbure de fericire chiar în lacrimi. Când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și obosiți de atâta drum privind marea sărbătoare. S-au apropiat de ei șapte fete
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt doi Îndrăgostiți nebuni, absurzi. — Gata, Vasile, dacă vine miliția? Ce-o să facem? Potolește-te, Vasile, Îți spun eu despre ce e vorba, dar potolește-te. Vasile sughița, iar aerul părea că se strecoară În pieptul lui ca o sabie, arcuș asasin care scotea zgomote metalice, inumane. Căreală i-a pus mâna la gură, și cu ultimele puteri i-a șoptit la ureche, iar Vasile a remarcat fără să vrea damful de țuică: — Trebuie să vină de la București ăla mare, de la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cocoși și cu aripi de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-l reaud, cu vreo câteva zileîn urmă, după ce,în casa unui cinstit și de ispravă enoriaș, s-au consumat aproape două ore de un tradițional praznic ortodox. Căci, după aia, ce a urmat, vorba tânărului și frumosului părinte Tata lu’Arcuș: RAR, DAR BINE!, DUPĂ MINE, DUPĂ MINE; BUM!, va rămâne adânc întipărit în memoria întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întregii comunități de prăzniceni, ale căror nume, deși aș putea să le înserez, aici, nu găsesc, totuși, că ar fi productiv s-o fac. Refrenul ăsta l-am auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
auzit, cu ani și ani în urmă, pe când actualul părinte Tata lu’Arcuș era, doar, student, evident, la teologie. Refren, care, cum zic, l-am auzit, fredonat, cu o voce de argint, a altui popă, rudă bună cu Tata lu’Arcuș. Coborâtor dintr-o prelungită spiță de preoți, care-și afla capătul începător tocmai prin secolul al nouăsprezecelea, iubitor al tradițiilor românești,întregea, la celălalt capăt, lănțugul de aur al dinastiei preacuvioșilor cântăreți și petrecăreți. Acum, punând cele sfinte pe dulăpiorul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
urmă, a unei alteia, și al alteia.Eu, din câte țin minte, să fi mai fost șapte ori opt pauze. Și, tocmai în momentul când era gata să ne pregătim încă de una, numai, ce-l aud, pe Tata lu’Arcuș: gata! Că, uite, era să uit. Era să uit că mai pe după amiază, am un praznic. Tot prin partea asta a omenirii. Pa, dragii mei enoriași! Pa! Pa, părintele nostru frumușel și drăgălel! Pa! MIRESE LA SCHIMB Iluță Grasu și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e dusă, altul să o poarte Uite, moare frunza, peste altă moarte... Un singur trup... Iubește-mă și nu ai teamă, Așa cum te iubesc și eu... Același înger ne îndeamnă, Un singur trup să fim, mereu! Așa cum într-o melodie Arcușul geme pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singur trup... Iubește-mă și nu ai teamă, Așa cum te iubesc și eu... Același înger ne îndeamnă, Un singur trup să fim, mereu! Așa cum într-o melodie Arcușul geme pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am fosta casă mamă, Căutând lângă cărare Poarta ta, cândva deschisă, Ca să intre orișicare. Nu mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să lovească în ea cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga găidulca înapoi în traistă și-o pornea mai departe, spre Argeș și spre casa bunicului său, de la care îi mai rămăseseră încă o grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cântecul..., cântecul, nepoate, cântecu-i nelipsit de la viața omului!... Da, nepoate, cântecul, e-hei!... oftă deadul Vasile și, luând de pe un perete o găidulcă arătoasă, cu gâtul zvelt și cu lemnul bine lustruit, el îi încercă într-o doară coardele cu arcușul. Găidulca scoase niște suspine lungi. Culae se dădu cu scăunelul mai aproape de moșneag, așteptând răbdător ca el să sfârșească de potrivit strunele. Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde. Scripca strămoșească răsună prelung și adânc, iar din pieptul plăpând al moșneagului țâșni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă, Nu mai vreau s ascult șoapta de amor. îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă Eu m-adun în palme de tăciuni și dor... Iubire nebună Arcuș, ce cânți melancolii pe-a ta vioară La ceas de așteptare și speranță Femeia ta, vioara ta de-o vară îți va aduce-atâta dezolanță... Dar, vor plesni toți mugurii din oase Când ea va mai țipa încă-un sărut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un capăt la altul nu-i decît o iluzie. Să știi că toate destinele oamenilor seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo, i-a spus chiar în clipa în care orchestra simfonică din Constanța începea să scîrțîie din arcușuri primele note ale Militarei, adagio, allegro con spirito. Din punctul ăsta de vedere nu vei avea nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil că și-ar fi făcut singur felul, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Aș vrea Elena Marin Alexe Aș vrea să adun în pumn, raze de soare, adiere de vânt și culoare, lacrimă din nor, tumult de furtună, plâns de arcuș sub zâmbet de lună. Miros de fân din țarină, geană de zori îmbrațișată de pomul înflorit asaltat de cocori, triluri de păsari, lacrimi de rouă curse în iarba cea nouă. Și mult, mult dor cântat de salcie verde, plângătoare, legănată
A? vrea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83231_a_84556]