1,120 matches
-
epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi.”3 Extrasele succinte din opera unor critici reprezentativi ai perioadei interbelice sunt concludente. Dealtfel, mai toate condeiele importante ale perioadei amintite s-au exersat în contact cu marea poezie argheziană. Nu întâmplător o tânără cercetătoare, Dorina Grăsoiu, a putut publica o întreagă 1 G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Minerva, 1982, p. 808 2 Pompiliu Constantinescu - Scrieri, București, E.P.L., 1967, p. 95 3 Șerban CioculescuAspecte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
expresie a lui Arghezi, pe care îl cumpănesc exclusiv ca geniu verbal.” 1 La capătul copleșitoarei exegeze criticul poate scrie cu o falsă resemnare, ce conține în fond o admirabilă apreciere superlativă la adresa operei: „Și în sfârșit acum, când mecanismul arghezian îmi stă demontat în față, sau cel puțin îmi închipui aceasta, simt că 1 Eminescu. Arghezi, p. 173 48 dincolo de teme, procedee, compoziție, ritmică, psihologie și influențe rămâne un duh inanalizabil, care mă umilește. Încerc o dramă de inteligență.” 1
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a mai reflecta asupra ei. În cea mai măruntă inovație a tinerilor poeți de azi, 1 op. cit., p. 174 2 op. cit., p. 177 3 op. cit., p. 192 4 op. cit., p. 190 49 cunoscuți sau necunoscuți încă, se află imboldul geniului arghezian, fie ca nevoie a unei alte viziuni lirice decât a lui și a altora dinaintea lui, fie ca dorință de asociere scăpărătoare a unor nemaiîmpreunate cuvinte.” 1 Nu există poet cât de cât important al perioadei literare dintre cele două
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
ignora. În 1929, Pompiliu Constantinescu publica în „Vitrina literară” (an I, nr. 4, 11 noiembrie 1929, p. 1Ă un mic articol polemic intitulat Procesul criticei 23 . Era un inel dintr-un lanț. Șerban Cioculescu scrisese câteva articole pe marginea poeziei argheziene, insistând asupra dualismului sufletesc al poetului Cuvintelor potrivite. Vladimir Streinu a ridicat mănușa, scriind în „Vitrina literară” (nr. 2 din 28 octombrie 1929Ă un articol în care invita critica și criticii: „a se evada din psihologic, deci contingent, în estetic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Concluzia lui Pompiliu Constantinescu închide în ea excepționala intuiție a vocației critice a autorului Ritmului imanent, care prin judecățile asupra lui Arghezi s-a alăturat echipei profesioniștilor, arătând „înaintea criticei de profesie, substanțele din care s-a alimentat” geniul verbal „arghezian”3. Într-un articol publicat în 1940 în revista „Familia”4 (s. III, an VII, nr.3-4, martieaprilie 1940Ă - Vladimir Streinu: Pagini de critică literară, Octav Șuluțiu sintetizează încă din prima fază a articolului calitățile dominante ale personalității criticului: „O
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Resemnat, va constata: "om fi greșit galaxia...". Dar tot poetul conchide glumeț-implacabil: De dus n-ai unde să te duci, necum să scapi". Raționalismul trufaș se colorează cucernic, într-o seducătoare formulă personalizată, cu, am văzut, răbufniri și nedumeriri aproape argheziene." Adrian Dinu Rachieru, Convorbiri Literare, august 2014, pg. 85 OVIDIU GENARU Ovidiu Genaru (în acte: Ovidiu Bibire) s-a născut la 10 noiembrie 1934 la Bacău, ca fiu al lui Constantin Bibire (ospătar) și al Mariei Bibire (înainte de căsătorie, Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sub care, se pare, se ascunde Geo Dumitrescu. Considerațiile teoretice cu privire la necesitatea unei asemenea rubrici - ironice, e drept - sunt avute în vedere de abia în numărul 8 al revistei, cel neapărut. Primul pamflet, apropiindu-se ca stil de violența celor argheziene, schițează portretul "naționalistului" păstrând și în titlu ghilimelele acestea care par a-l enerva cumplit pe "d. D.", cel care și-a descoperit vocația de luptător, în copilărie, "încă de când traversa gârla natală". E, în fond, un portret al publicistului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vei pierde doi timpi/ și poate o parte din puncte..." (s.n.). Schimbând registrul stilistic se menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința spre narativ este evidentă. Tehnica este a gradării, a acumulării de elemente ca într-un ritual menit să obișnuiască cititorul cu acest tip de structurare a materialului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om", Corespondență pe un arbore - caz în care se realizează un dialog cu "specia" inscripțiilor, e o scrisoare deschisă către un "tu" nedefinit, o scrisoare adresată generației sale, lipsește însă îndoiala argheziană, dacă acolo mai era loc de speranță, dacă oricât de pustiit și abandonat se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
La Ion Caraion descoperim o poezie gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul devenind tot mai pregnant
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strâmb și indecent, astfel că glumele ocazionale din Paris au luat aici, În capul câtorva Încăpăținați să facă școală, proporțiile unei vaste concepțiuni, bazat pe număr și pe izmenitură.” (T. Arghezi, „Vers și poezie”, 1904) Testament este expresia crezului poetic arghezian. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine, Prin râpi și gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Zace mânia bunilor meï.” Publicată În anul 1916, dar apărută În fruntea primului volum de versuri, „Cuvinte potrivite”, din 1927, poezia „Testament” reprezintă o expresia a unui program de creație. Virtuțile ei estetice izvorăsc din originalitatea concepției și a artei argheziene, de unde rezultă și posibilitatea de a nu le analiza separat, Întrucât unitatea lor este indestructibilă. Asimilarea viziunii În expresie se realizează Într-un chip atât de desăvârșit, Încât poezia nu poate fi rezumată, ci doar sistematizată după structura motivului liric
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din sintagma „piscul datoriei tale” indică de bună seamă importanța extremă ce se conferă ideii de responsabilitate. Moștenirea pare să impună mai multe datorii decât drepturi. Ultima parte a structurii alternează elemente mai vechi ale dezvăluirii unora din cheile creației argheziene cu explicația finalității ei. Iată-le pe cele dintâi: "Durerea noastră surdă și amară / O grămădii pe-o singură vioară”, ceea ce vrea să sugereze destul de clar imensul efort de condensare a unei energii debordante: „Slova de foc și slova făurită
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să sugereze destul de clar imensul efort de condensare a unei energii debordante: „Slova de foc și slova făurită / Împărechiate-n carte se mărită / Ca fierul cald Îmbrățișat În clește”... unde ni se oferă o formulă plastică a caracteristicii esențiale a poeticii argheziene, care consistă pentru cei mai mulți dintre comentatori, În Îngemănarea echilibrată dintre autenticitatea unei inspirații viguroase și forța de prelucrare a unei tehnici artistice de o originalitate desăvârșită. Este curioasă reacția „stăpânului” la ascultarea cântecului de vioară: „... ascultând-o a jucat / Stăpânul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de veci Întregi.” Și ultimele versuri ale poeziei trebuie să primească o interpretare oarecum diferită de cea tradițională: „Robul a scris-o, Domnul o citește/ Făr-a cunoaște că-n adâncul ei / Zace mânia bunilor mei” Întreaga „ideologie lirică” a „testamentului” arghezian conduce la recunoașterea viziunii țărănești despre lume. După experiența unei tinereți agitate de Întrebări și solicitări deconcertante, autorul „Cuvintelor potrivite” dă semne că și-ar fi regăsit un anumit echilibru prin reîntoarcerea la brazda strămoșilor săi. Versurile cioplite cu dalta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poetica În poeziile „Rugă de seară”, „Testament”, „Portret”. O lirică sociogonică este prezentă În „Cântarea omului” iar lirica existențială, În căutarea lui Dumnezeu și În confruntarea cu moartea este prezenă În psalmi, dar și alte poeme. În Psalmi poezia filozofică argheziană se adapă din singurătate, ca ființă gânditoare a omului pe pământ. Sursa ei se află În permanenta căutare a unui „Dumnezeu” care refuză a se arăta și care determină o stare sufletească de permanentă pendulare Între credință și tăgadă. Poetul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
natura vegetală și animală, În toată bogăția, varietatea și splendoarea ei, nu poate lipsi. Femeia e stăpâna acestui univers, ea Îl fertilizează, iar bărbatul devine, sub influența ei pozitivă, un luptător și un demiurg. Asemenea poeme dau măsura talentului poetic arghezian („Mireasa”, „Căsnicie”, „Mirele”). Urmărind universului mărunt, observăm că Tudor Arghezi continuă tradiția lui Emil GÎrleanu și a lui George Topîrceanu, În descrierea universului mărunt, al viețuitoarelor fără cuvânt. Nicăieri ca până la el lumea acestor viețuitoare, de la gâzele minuscule, la feluritele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a încălcat toate tabu-urile lingvistice ale limbii române, ca pamfletar insolent, dar foarte pictural. Arghezi este, probabil, cel mai incendiar și inventiv ironist român, cu neînchipuite nuanțe de limbă, îmbogățită cu fantezie grotescă și sporită cu absurd. Imaginarul lingvistic arghezian este de multe ori extrem de violent, mai ales în publicistica sa. Pamfletele lui sunt considerate cele mai feroce din literatura noastră. La el apare cuvântul atât de plastic țepenism, ce provine în mod evident de la substantivul țeapă și care se
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
sa. Pamfletele lui sunt considerate cele mai feroce din literatura noastră. La el apare cuvântul atât de plastic țepenism, ce provine în mod evident de la substantivul țeapă și care se referă direct la tragerea în țeapă a viciilor românilor. Pamfletele argheziene sunt pline de agresivitate lingvistică, imaginarul său lingvistic întrecând limitele obișnuitului. Chiar Arghezi însuși mărturisea că ,,pamfletul se lucrează cu peria de sârmă, cu răzătoarea sau cu fierăstrăul bijutierului, iar uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei. Deci, prin tehnica
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Pescarul I și II, care întregesc perspectiva mitică a tragediei: . Solitudinea, devenită temă principală, se grefează pe o supratemă, a ființei umane aflate într-o dramatică luptă cu destinul impus de o instanță divină, prezentă prin absență. în stilul Psalmilor arghezieni, eul caută certitudinea sacralității, o neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
cu bureți, oscioare, alge, creând impresia unui fund de mare. Semiobscuritatea determină inițierea în cunoaștere, întoarcerea la forma primară a conștiinței, în care obiectele nu se pot distinge; subtextual, vizează negarea datului imediat, a tiparelor prestabilite, un fel de „analfabetizare” argheziană care instituie inocența, condiția accederii în spațiul originar: , metaforă a reordonării existenței potrivit propriilor dimensiuni afective și psihice, semnificație impusă și de imaginea peștișorului aruncat „unde «mistuirea» e mai puternică”. Plânsul și râsul se definesc ca extremele unei tensiuni create
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
din fundalul scenei Iona taie o formă de fereastră, sugestie a libertății efemere, opusă destinului („-Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate”). Ipostaza omului conștient de propria în-ființare dezvoltă metafora răzvrătirii în simbolul unghiilor ascuțite, apropiate imaginii artistice din poezia argheziană Flori de mucigai: Refuzul semnului divin implică anularea legităților obiective, prin instituirea altor dimensiuni afective și spirituale care să certifice Libertatea FIINȚEI. Răzvrătirea echivalează cu o renaștere sau o metamorfozare, o întoarcere permanentă la arhetip: , având conștiința în-ființări. în structura
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
îi atrăsese atenția numele de Negoițescu de sub articolele apărute deja în Țară nouă și crezuse că autorul e fostul său coleg). A deschis apoi vorba despre poezia Duhovnicească de Tudor Arghezi, urmând între noi o mică controversă în interpretarea versurilor argheziene - spre stupoarea comisiei. Restul examenului a fost jucărie, ceilalți examinatori căzând în privința mea în aceeași cursă ca și dascălii ce avuseseră de a face cu mine în clasă. Produceam o impresie generală extraordinară. Pe matematicianul Sergescu l-am mai văzut
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
decelează omul de gîndire și studiu concentrat. Pentru Ion Barbu versul era echivalentul cuvîntului în poezie, fapt ce-l reproșează lui Tudor Arghezi, care n-a păzit acest adevăr: Părțile simple ale unei poezii nu sînt cuvintele, ci versurile. Reușitele argheziene, cîte sînt (Niciodată toamna, Psalm 21, Inscripție pe un portret, Inscripție pe un pahar) puține, crede, pentru un volum de 100 de poezii; e drept, veritabile insule, de azur esențial, le considera, prin exagerare simple manifestațiuni ale jocului numerelor mari
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Rîndurile noastre își dau ca unică țintă provocarea celor cîtorva minți, autonome îndeajuns pentru a regîndi judecăți literare clasate. Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așează sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri, unde sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]