2,138 matches
-
după cum susține Lăură Dabundo (1992, p. 288). Mai mult, punând sub semnul întrebării ideea de "nebunie" din literatura romantică, Damon susține că, în epoca în care trăiește Blake, insanitatea "nu era nimic mai mult decat "Entuziasm"" (1924, p. 207). Aceeași argumentație este identificabila la Charles Rosen, care trasează o incitantă paralelă între Blake și Cowper, notând că ambii descoperă în nebunie "o evadare, un mod în care viața ar putea fi aleasă în pofida tuturor terorilor sale" (1998, p. 113)53. Examinând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of its ever Existent Images is considerd aș less permanent than the things of Vegetative & Generative Nature yet the Oak dies aș well aș the Lettuce but Its Eternal Image & Individuality never dies. but renews by its seed" (E: 555). Argumentația lui Blake își trage sevele din tradiția platoniciana și se referă, precum Eminescu mai tarziu, la legendarii archei sau principiile primare ale lucrurilor. Mai mult, ideea că individualitatea este nepieritoare poate fi pusă în relație deschisă cu credința lui Platon
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dar la fel de dure și de implacabile precum precedentele. Dacă rafinații philosophes se străduiesc să predice că universul material este singurul obiect creditabil al cunoașterii, Blake și romanticii își ridică vocea în sprijinul autonomiei imaginației, iar lipsa lor de concesie în argumentație plasează facultatea respectivă pe picior de egalitate cu Rațiunea antecesorilor. 2.3. Inspirația Consider că, atât la nivelul poeziei vizionare în general, cât și la cel al operei blakeene în particular, conceptul de "inspirație" comportă două înțelesuri. Pe de o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile, în care filosoful susține pasivitatea deplină a poetului în raport cu forța inspirației 72. Dialogul Apărarea lui Socrate este centrat asupra completei ignorante a poetului, a cărui voința este subordonată unei instanțe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul căreia un fapt de conștiință sau chiar un eveniment ori
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a opri scurgerea timpului și este adesea descris drept o intersectare a eternității cu temporalitatea" (1973, p. 385). Abrams citează două exemple din Confesiunile lui Augustin, care descriu "experiența eternității într-o clipă" (1973, p. 385). Împingând acest tip de argumentație până la ultimele sale consecințe, Carl Fehrman notează că primul impuls al inspirației este și organizatorul estetic al ceea ce va deveni opera de artă finisata, în sensul că acesta îi deschide eului creator o perspectivă deplină asupra vieții interioare a propriei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
perioadele romantică și postromantica 74. Fiindcă pozițiile exprimate de Robert Graves și de William Oxley reprezintă doar lamentabile eșecuri teoretice, nu mă voi opri asupra lor nici macar pasager. O ultimă mențiune merită sistematică lui Timothy Clark, care preia și extinde argumentația lui Harding 75. Cele șase puncte stabilite de Clark în raport cu variile teorii asupra inspirației au o semnificație aparte și le voi aborda succint. În primul rând, criticul observa că etimologia termenului sugerează existența unei forțe eminamente orale, proiectând "un model
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
admirabila egalitate și remarcabilă legătură, prin care totul este în toate. În această vedem unicul izvor de legătură și de diversitate între lucruri" (1979, p. 85). Chiar și figură blakeană a gigantului Albion, ca summum al ființelor umane, transpare din argumentația lui Nicolaus Cusanus. Se poate observa, astfel, modul in care una dintre metaforele favorite ale lui Blake, utilizate pentru a desemna formă spirituală a umanității, este, la origine, un construct pur religios, incluzând calități ontologice deopotrivă umane și divine. (Trebuie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
originea în Orient, ei fiind parte integrantă a tradiției occidentale doar prin ramură lor medievală târzie, catarii, care constituie versiunea vest-europeană a bogomililor balcanici (care joacă un rol important, ne amintim, în economia teatrului poetic al lui Lucian Blaga). Oricum, argumentația lui Bloom nu face distincție între gnosticii apuseni și cei răsăriteni, așa că mă mărginesc la a menționa doar teza de bază: aceea că modul de gândire blakean funcționează conform unui tipar gnostic. La rândul său, Paley observa că "Blake nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
meu ar fi acela că obsesia blakeană în privința semanticii iluminate înaltă limba engleză la proporțiile unui idiom șui generis, apt de a suprima, pe alocuri, esteticul în favoarea religiosului. În acest sens, trebuie amintită considerația lui A.C. Goodson, care, pornind de la argumentația lui Essick, potrivit căreia "formele vizionare sunt construcții iconice complexe, incorporând, dar și sublimând, limbajul natural" (Goodson, 1995, p. 10), observă că eul creator "se dispensează pe cât posibil de mașinăria limbajului, fiindcă aceasta este asociată cu înțelegerea coruptă, informată de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
multe amănunte, cf. Meditationes de primă philosophia și Discours de la méthode. 23 Pentru detalii suplimentare, cf. Passeron, 1996, passim. În cultura română, o foarte bună aplicare a acestor idei se gaseste la Mavrodin, 1998: passim. Pentru un exemplu strălucit de argumentație înrudită cu poiețica generală, cf. Negrici, 1998, passim. 24 Pentru mai multe amănunte, cf. Proust, 1971, passim. 25 Persona este cuvântul latin care desemnează "mască unui actor". Această pare a fi deducția cea mai plauzibilă, cu toate că numeroși autori (Aullus Gellius
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pp. 396-398, în special 396. 71 Pentru un comentariu consistent asupra doctrinei platoniciene a inspirației din cele patru dialoguri amintite, cf. Else, 1986, pp. 5-9, respetiv pp. 48-55. 72 Pentru mai multe amănunte, cf. Else, 1986, p. 63. 73 Întreaga argumentație a lui Maritain se bazează pe Sens et Non-Sens en Poésie, un eseu scris de soția sa, Raïssa Maritain. 74 Pentru detalii suplimentare, cf. Harding, 1940, passim. 75 Pentru o argumentație extinsă, cf. Clark, 1997, pp. 1-14 et passim. 76
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
multe amănunte, cf. Else, 1986, p. 63. 73 Întreaga argumentație a lui Maritain se bazează pe Sens et Non-Sens en Poésie, un eseu scris de soția sa, Raïssa Maritain. 74 Pentru detalii suplimentare, cf. Harding, 1940, passim. 75 Pentru o argumentație extinsă, cf. Clark, 1997, pp. 1-14 et passim. 76 Aici, concepția lui Clark se întâlnește cu cea a lui Abrams. Pentru mai multe amănunte, cf. supra. 77 De aici provine și distincția pe care o propun între "abilitate internă" (imaginația
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
108-123. 165 Titlul cărții mele trebuie citit inclusiv în grila ironică a acestui termen: sugerez că, fiind autorul unei opere atât de complicate formal, Blake și-a atras ură criticilor întocmai cum demiurgul gnosticilor și-a atras condamnarea credincioșilor. 166 Argumentația mea se bazează pe analiza lui Malcolm Lambert. Astfel, bogomilii moderați susțin că Satan, ca fiu al lui Dumnezeu, este creatorul universului material (Lambert, 2002, p. 132). Diferența fundamentală dintre aceste concepții", susține Lambert, "rezidă în statutul râului: este el
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este mare și va învinge dacă va fi lăsat liber... El este adversarul potrivit și suficient al erorii și nu are a se teme de conflict, afară de cazul în care, prin intervenție omenească, este deposedat de armele sale naturale, libera argumentație și dezbaterea, erorile încetînd să mai fie periculoase dacă i se permite să le contrazică liber"29. Rorty a remarcat că Jefferson nu a fost total consecvent în apărarea raționalistă a adevărului. Există și un alt Jefferson cu tendințe pragmatice
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din 1941 și ulterior perpetuată și bine consolidată până în deceniul al optulea al secolului XX (exemplificat prin Eugen Simion) se deschide și studiul despre Slavici din Istoria critică din 2008 a lui Nicolae Manolescu. O treime din articol e alocată argumentației prin care criticul își propune și reușește să demonstreze, cu o judecată sigură și susținut de farmecul stilistic cu care ne-a obișnuit, contrariul celor spuse de G. Călinescu în pofida publicistului Slavici, omului Slavici: "Cenzura morală aplicată și în posteritate
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
adreseze împreună cu soțul său guvernului o cerere de grațiere. Slavici refuză. El consideră că e nepotrivit să adreseze guvernului o cerere de grațiere când acesta putea să facă un raport în acest sens și fără a o primi. Cu certitudine, argumentația refuzului e eronată. De fapt, Slavici e la capătul unui drum prin care obținea definitiva confirmare de sine doar dacă punea totul în joc. Reputația, cariera literară, prietenii, familia toate fuseseră deja sacrificate. Tribuna e cea mai vie dovadă în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unei atitudini finale. Sentimentul presupune o intelectualizare în sensul c, el își ofer imagini, vizualizeaz, adesea introduce idei, principii sau convingeri, oprește substratul violenței emoționale. Alteori, cursul sentimentului e întârziat de nevoi de justificare, care presupun un întreg eșafodaj de argumentație intern, ca în cazul raționamentului sau voinței. Dar, procesul de întârziere al sentimentului superior se datoreaz nu numai complexitții și intelectualizrii ci și socializrii. Pentru c, este știut faptul c, sub influența societții, sentimentele se înscriu în cadre fixe, în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
începând cu Gödel, certitudinea absolută a fost subminată, iar asaltul mult mai banal al demonstrațiilor pe computer, cu lungimi interminabile, a indus o anumită smerenie. În ciuda acestui lucru, demonstrația își păstrează rolul primordial în matematică, și o lacună serioasă în argumentație va face ca lucrarea voastră să fie respinsă. Și totuși, e o greșeală să identifici cercetarea în matematică cu un proces de producere a demonstrațiilor. În fapt, se poate spune că toate aspectele cu adevărat creative ale cercetării matematice preced
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
consens social la scară largă cu privire la tehnologia modernă ar putea să ducă la slăbirea solidarității sociale și la escaladarea conflictului social 41. 1.4. Cultura și structura socială Pentru a defini cultura putem folosi și alte două tipuri diferite de argumentație, unul deductiv, în care cultura este tratată la nivel abstract și care explorează conceptul prin mijloace teoretice diferite, și altul inductiv, pornind de la modul în care este folosit conceptul de cultură în practică și care descrie, totodată, felul în care
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
muncă, după ani de zile? sau Oltenii cred că e mai bine să cauți să te îmbogățești peste noapte și, dacă se poate, să muncești cât mai puțin? Obiective: • În cazul în care optează pentru o imagine, se solicită o argumentație. • Dacă nu consideră nicio imagine relevantă, să construiască una nouă. 4.6. Creativitatea oltenilor 4.6.1. Ce ne puteți spune despre creativitatea oltenilor? Care sunt domeniile în care și-au dovedit cel mai bine creativitatea? Obiective: • Formularea unor teorii
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
concomitent cu antrenarea ei într-un contact critic cu lumea valorilor. Acest contact critic nu înseamnă neapărat neadaptare socială, ci exprimă o nevoie internă de a proba validitatea valorilor și de experimentare a existenței nonvalorii. Acest conflict duce la conturarea argumentației ca instrument al activității intelectuale și la dezvoltarea plăcerii discuției la și după perioada adolescenței. În această etapă de vârstă se atinge maturitatea intelectuală cu întregul ei complex de modele ideo verbale, instrumentele gândirii discursive. În cazul unei sărace alimentări
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
trad.) 801.73 Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA JEAN-MICHEL ADAM Textele. Tipuri și prototipuri Povestire, descriere, argumentație, explicație și dialog Răspunsuri originale pentru analizele de texte: recunoașterea secvențelor Traducere de Cristina Stanciu INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Notă asupra celei de-a patra ediții / 15 Introducere: pentru o nouă tipologie / 17 1. Tipuri elementare și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din revista Pratiques (1987 și 1989), 74 din Langue française (1987) și 83 din Études de linguistique comparée (1991) au fost consacrate, în totalitate, tipologiilor de texte și discursuri sau tipurilor de texte. Seria revistelor și lucrărilor de sinteză despre argumentație, descriere, povestire, explicație și conversație s-a diversificat, demonstrându-se astfel progresul înregistrat de analizele parțiale ale acestor cinci importante forme preluate din tradiția retorică și din manualele de compoziție clasică. În aria didacticii limbii franceze ca limbă maternă, străină
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a textului. Astfel, despre tipologia textelor, el afirmă: În ciuda numeroaselor cercetări consacrate acestei problematici, concluziile la care s-a ajuns nu sunt deloc încurajatoare: clasificările de care dispunem cele care, de exemplu, fac distincția (cf. Werlich) între descriere, povestire, expunere, argumentație, explicație nu sunt relevante și nu oferă decât un cadru teoretic vag, fără a oferi garanția unei omogenități sau a unei regularități, în timp ce clasificările ce tind să fie omogene, riguroase, monotipice și exhaustive riscă să se piardă în nenumărate ramificații
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]