2,025 matches
-
s-o desprindă din ea: Nu s-a terminat între noi" (e1) și deci " Nu ai nici un motiv să mă părăsești". Îl putem considera pe din moment ce drept un conector polifonic care lasă să se audă vocea (PdV) destinatarului vizat de argumentație. Simplificînd, vom reține patru categorii de conectori: • Conectori argumentativi, sau mărci ale argumentului: deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum, chiar, de altfel etc. Cu valoare de justificare și explicare: T46 Pentru torturi și nugale fusese chemat anume un cofetar din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e3 DESIGUR p >> deci >> concluzie C]. Conectorul DAR răstoarnă această primă logică introducînd un nou argument [e4], care duce la aserțiunea-concluzie (non-C) dată de la-nceput [e2] și care respinge astfel punctul de vedere al opiniei comune adverse (PdV1). Ansamblul acestei argumentații se sprijină pe disocierea noțiunii de "schior extrem" în două puncte de vedere antagoniste (PdV1 și PdV2). Faptul de a începe printr-o negație [e2] permite situarea reformulării noțiunii de "schior extrem" în capul mișcării și identificarea concluziei C pe
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prezentat ca fiind susținut de o regulă cauzală evidentă, care ar trebui să fie suficientă. Concluzia construită pe o negație (SĂ NU simtă lipsa) dă de înțeles că țăranii simt lipsa pîinii și sînt departe de a mînca pe săturate. Argumentația devine astfel denunțarea mizeriei poporului de la țară, redus la o animalitate nedreaptă. Referințe și lucrări recomandate: - Jean-Michel ADAM: "Essais de pragmatique textuelle: organisateurs et connecteurs", Éléments de linguistique textuelle, Bruxelles, Mardaga, 1990. - Michel CHAROLLES: "L'encadrement du discours. Univers, champs
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
recunosc că trebuie "să distingem intervențiile complexe dintr-un discurs" (Vanderveken 1992: 58). Aceste "intervenții complexe" sînt foarte apropiate de "structurile de texte" ale lui Viehweger și de secvențele de bază despre care va fi vorba în capitolul 5: "descrieri, argumentații, explicații, justificări și interogații" (id.). El le consideră vom reveni asupra acestui punct la începutul capitolului 5 ca pe niște acte de discurs "a căror natură este mai complexă decît cea a actelor ilocuționare elementare auxiliare care le compun" (id.
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
curînd "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele de un nivel destul de ridicat, vor fi organizate de categoriile schematice ale suprastructurii, ca de exemplu, schema narativă. (1981: 26-27) Van Dijk vorbește de "suprastructuri" atît apropo de povestire și argumentație, cît și de sonet sau de planul unui articol științific. Noțiunea acoperă deci unități textuale mult prea diferite. Conceptele de plan de text (cap. 6) și de secvență au drept scop să clarifice natura celor două nivele de regrupare a
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
E. Veneziano (1997) a propus o soluție pe care o putem adapta și generaliza la cele patru tipuri de bază ale noastre, și care merge în sensul lui Vanderveken (1992: 58), menționat la finele cap. 4. Explicație, descriere, narațiune și argumentație nu pot fi definite ca patru acte de discurs primitive (F(p)), ci intermediare între scopul ilocuționar primar și aserțiune (împărtășirea unei credințe sau a unei cunoașteri) și scopul ultim al actului asertiv (a convinge pe cineva să facă ceva
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
argumentativ, putem propune o schemă simplificată de bază: Schema 19 Această schemă trebuie completată în lumina unui principiu dialogic care ne permite să ținem cont de posibile restricții: Un discurs argumentativ [...] se situează întotdeauna în raport cu un contra-discurs efectiv sau virtual. Argumentația este astfel inseparabilă de polemică. A apăra o teză sau o concluzie se reduce întotdeauna la a apăra împotriva altor teze sau concluzii, tot așa cum a intra într-o polemică nu implică numai un dezacord [...], ci mai ales stăpînirea unor
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
inseparabilă de polemică. A apăra o teză sau o concluzie se reduce întotdeauna la a apăra împotriva altor teze sau concluzii, tot așa cum a intra într-o polemică nu implică numai un dezacord [...], ci mai ales stăpînirea unor contra-argumente. Proprietatea argumentației de a fi supusă refutației este, după părerea mea, una dintre caracteristicile sale fundamentale și o distinge net de demonstrație sau deducție, care, în interiorul unui sistem dat, se prezintă ca irefutabile. (Moeschler 1985: 47) Am propus să se dea secvenței
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
P. arg 1 + P. arg 2 + P. arg 3): la acest nivel, luarea în considerație a interlocutorului este slabă. Strategia argumentativă este dominată de aportul de cunoștințe. - Dialogic sau contra-argumentativ (P. arg 0 și P. arg 4): la acest nivel, argumentația este negociată cu un contra-argumentator (auditor) real sau potențial. Strategia argumentativă vizează o transformare a cunoștințelor. 4.2. Lectura unui peritext argumentativ jurnalistic (2) Fragmentul peritextual complet al legendei unei fotografii din presă pe care l-am studiat la sfîrșitul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1 sfîrșit] Secv. 2 sfîrșit]. Problemele de ordonare a secvențelor au fost deja abordate în analizele lui T75 (amestec de povestire și de explicație în discursul lui Giscard d'Estaing) și a fragmentului 128 de la Bruyère (amestec de descriere și argumentație). În plus, totul a fost deja dezvoltat în Adam 1992 (în special în ultimul capitol, consacrat modalităților de inserție a secvențelor narative în contextul dialogal al teatrului), Adam 1994 (cap. 9) și Adam și Petitjean 1989. Ne vom mulțumi aici
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau altul din sistemele de valori nedemocratice din epoca de dinainte de 1945? Unii oameni de știință s-au gîndit la posibilitatea unei culturi dualiste, în care indivizii au sprijinit valorile comuniste în public, dar le-au respins în sfera privată. Argumentațiile s-au bazat mai ales pe inferențe extrase din comportament sau din ideologia oficială proclamată de instituțiile comuniste, iar nu pe sondaje științifice (cf. Brown, 1984; Brown și Gray, 1979; Jowitt, 1974; Tucker, 1971; Welch, 1987; White, 1979). Căderea regimurilor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
trad.) 801.73 Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA JEAN-MICHEL ADAM Textele. Tipuri și prototipuri Povestire, descriere, argumentație, explicație și dialog Răspunsuri originale pentru analizele de texte: recunoașterea secvențelor Traducere de Cristina Stanciu INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Cuprins Cuvânt înainte / 9 Notă asupra celei de-a patra ediții / 15 Introducere: pentru o nouă tipologie / 17 1. Tipuri elementare și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din revista Pratiques (1987 și 1989), 74 din Langue française (1987) și 83 din Études de linguistique comparée (1991) au fost consacrate, în totalitate, tipologiilor de texte și discursuri sau tipurilor de texte. Seria revistelor și lucrărilor de sinteză despre argumentație, descriere, povestire, explicație și conversație s-a diversificat, demonstrându-se astfel progresul înregistrat de analizele parțiale ale acestor cinci importante forme preluate din tradiția retorică și din manualele de compoziție clasică. În aria didacticii limbii franceze ca limbă maternă, străină
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a textului. Astfel, despre tipologia textelor, el afirmă: În ciuda numeroaselor cercetări consacrate acestei problematici, concluziile la care s-a ajuns nu sunt deloc încurajatoare: clasificările de care dispunem cele care, de exemplu, fac distincția (cf. Werlich) între descriere, povestire, expunere, argumentație, explicație nu sunt relevante și nu oferă decât un cadru teoretic vag, fără a oferi garanția unei omogenități sau a unei regularități, în timp ce clasificările ce tind să fie omogene, riguroase, monotipice și exhaustive riscă să se piardă în nenumărate ramificații
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
iar revizuirea anumitor ipoteze arată dinamica unei cercetări care este departe de a fi încheiată 1. În ceea ce privește tipologiile lingvistice aflate în concurență, nu voi face trimitere decât la Werlich (1975), care adaugă la cele patru mari tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aflate în concurență, nu voi face trimitere decât la Werlich (1975), care adaugă la cele patru mari tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
informa", "a descrie", la Mallarmé, sau, mai mult, "a povesti", "a explica", "a informa", la Sartre. Schema 1: Bazele de tipologizare După un prim capitol care prezintă cadrul teoriei secvențiale, capitolele 2 și 5 sunt consacrate formelor monogerate (povestire, descriere, argumentație, explicație), iar capitolul 6 are o formă compozițională poligerată (dialog). În ceea ce privește capitolul 7, acesta are drept obiectiv ilustrarea modului de inserție a secvențelor narative într-un gen dialogal prin excelență: teatrul. Am ales să vorbesc despre teatrul clasic pentru a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală a monologului clasic" (Champ du signe, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1966: 159-173). În plus, am examinat gradualitatea inserției "Argumentației în dialog" într-un articol din numărul 112 al Langue Française (1996: 31-43). Una din principalele motivații ale teoriei secvențiale este reflecția asupra eterogenității compoziționale a textelor. Să ne amintim că, din această perspectivă, tipologiile de la nivelul 7 nu pot
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca cele argumentative. Cât despre descriere, aceasta se prezintă foarte rar în situație de autonomie; ea este de cele mai multe ori doar un episod într-un text narativ sau explicativ. La fel, o povestire poate reprezenta doar un episod într-o argumentație, o explicație sau o conversație și nu există povestire fără un minimum de descriere. Așa cum am văzut mai sus, mă ghidez după unul din principiile lui Bahtin: A învăța să vorbești înseamnă a structura enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secv. dominată] care va lăsa loc, de exemplu, sublinierii macro-propozițiilor unei secvențe narative prin conectori argumentativi (marcați parantetic): [secv. narativă > secv. argumentativă]. Astfel, în această secvență de debut din Prințesa și mazărea de Andersen, unde povestirea predomină vizibil și unde argumentația subliniază pur și simplu planul textului (notez propozițiile cu litere, ca și în exemplul precedent): (8) [a] Era odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă, [c] dar să fie o prințesă adevărată. [d] Merse deci
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de T.A. Van Dijk și utilizată destul de sistematic în primele mele lucrări, această noțiune a ajuns să acopere unități textuale mult prea vagi. T. A. Van Dijk vorbește, într-adevăr, despre "suprastructuri" când este vorba atât despre povestire sau argumentație (1984 și 1981a), cât și despre sonet (1984). Preiau parțial prima sa definiție a suprastructurilor, deoarece aceasta ne va permite să perfectăm ipoteza lui Bahtin despre relațiile dintre unități și "întregul enunțului finit": Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le plac femeile care au mâinile fine. degeaba este ea o unitate semnificantă a limbii și, prin aceasta, perfect inteligibilă luată chiar izolat, căci nu are sens decât în co(n)textul în care aceasta poate reprezenta atât premisele unei argumentații publicitare, cât și morala unei fabule sau a unei povești picante. Totul depinde de locul acesteia într-o succesiune secvențială dată și, în plus, ea capătă sens numai în situația unei enunțări specifice în cadrul căreia propoziția secundară (relativă) îi va
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
altă enunțare-monolog, este prevăzută pentru a fi înțeleasă, este orientată spre o lectură în contextul vieții științifice sau al realității literare de la acel moment [...]. (1977: 105-106) În acest spirit, nu putem interpreta scurta povestire giscardiană (citată la pagina 32) și argumentația care vine în completare (exemplul 6, pagina 36) în afara înlănțuirii actelor de vorbire: presiunea lui Chirac care îl somează pe Președinte să treacă la fapte, intertextul cu trimitere la discursul dreptei clasice, care acuză Frontul popular de dezastru și care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Tocmai acest dezechilibru aduce explicația privind suportul moralei. Fără a face o analiză a structurii acestui dialog amplu căruia îi vom consacra capitolul 6 voi adăuga doar că acesta ilustrează perfect ceea ce putem afirma, împreună cu Ch. Perelman, despre condițiile prealabile argumentației, despre opoziția dintre libertate spirituală și constrângere: Folosirea argumentației implică faptul că s-a renunțat la recurgerea la forță, că se ține seama de adeziunea interlocutorului, obținută cu ajutorul unui act de persuasiune rațională, că nu este tratat ca un simplu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a face o analiză a structurii acestui dialog amplu căruia îi vom consacra capitolul 6 voi adăuga doar că acesta ilustrează perfect ceea ce putem afirma, împreună cu Ch. Perelman, despre condițiile prealabile argumentației, despre opoziția dintre libertate spirituală și constrângere: Folosirea argumentației implică faptul că s-a renunțat la recurgerea la forță, că se ține seama de adeziunea interlocutorului, obținută cu ajutorul unui act de persuasiune rațională, că nu este tratat ca un simplu obiect, ci că se face apel la propria sa
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]