2,289 matches
-
stabilire fermă”, centrul În jurul căreia s a creat lumea Întreagă” () și tot aici, cu referire directă la dragostea dintre Cezara și Ieronim ei se Întâlnesc „Într-o perfectă nuditate, adică dezbrăcați de orice formă, eliberați de orice individualitate, reduși la arhetipuri, care pot cunoaște fără să devină ... reîntoarcerea la starea adamică de dinainte de cădere, care nu cunoștea experiența, nu avea istorie” (/159). Dacă am pune În legătură simbolurile de mai sus cu simbolismul latent din Șarpele, este limpede că Eliade „dă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
el continuă a fi hrănit și orientat de inconștientul său. Inconștientul (așa cum ne amintesc psihologii) este religios, În sensul că este constituit din ,,pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate”. În termenii lui Eliade aceste pulsiuni și figuri Încărcate de sacralitate (arhetipurile lui Jung ) sunt miturile. Ele n-au dispărut din existența omului modern dar nici din istorie. Sunt doar ,,camuflate”. Concluzia este că, omul se poate ridica și din această a ,,doua cădere” a sa. Are de partea lui miturile, visele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
1981. 33. Flodeanu Gh. Fantasticul În opera lui M. Eliade, Editura „Gutinul”, Baia-Mare, 1993. 34. Ghideanu T.: Anamesis sau treptele aducerii aminte, Editura Junimea, Iași, 1987. 35. Handoca M.: Mircea Eliade, Editura Recif, București, 1993. 36. Jung, G.C.: În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul Literar, București, 1994. 37. Kernbach, V.: Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 38. Kernbach, V.: Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. 39. Kernbach, V.: Universul mitic al românilor, Editura Științifică, București, 1994
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Această dorință a lui Abu Hasan, care, aparent, nu avea nici o dorință, poate fi înțeleasă doar dacă ghicim adevărata sa valoare etică și psihologică, care ține de intenția cunoașterii profunde de sine. El devine în acest mod un fel de arhetip al perfecțiunii omenești, care mobilizează toate energiile spirituale pentru a se realiza, etapa finală a unui traiect inițiatic, după pățaniile anterioare, și ele cu aport cognitiv. Exprimânduși dorința de a fi calif, Abu Hasan se situează în poziția temporară de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o simplă farsă și povestea lui Abu Hasan (și ea un carnaval de întâmplări) pare a se situa undeva la interferența celor două modele culturale. Acea balcanizare a orientalismului, observată de Călinescu, se verifică încă o dată prin această intersectare de arhetipuri. În mod aparent, ambii protagoniști ai textului caragialian sunt echilibrați, mulțumiți cu propria lor soartă, care nu le-ar putea oferi nimic în plus: unul este însuși ,,stăpânitorul credincioșilor, care ține pe pământ locul stăpânului lumii’’, lansat în căutarea uni
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de ființe finite, faptul de a fi se rezumă la toate cele câte apucă să fie o vreme, adică să aibă o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea invizibilă a hotarelor trecătoare. O specie este câtă vreme tiparul ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mircea Eliade" vine de la mir și helios, sau când declară - pesemne în competiție cu Jung - că are amintiri de când mergea în patru labe. Restul o să te prindă." Vine vorba despre Hist. des idées... și îl întreb pe Noica dacă, invocând arhetipurile, Eliade nu s-a așezat prea tare în raza lui Jung. "Știu că l-a jenat mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a jenat mereu apropierea (la fel și povestea cu alchimia), și la un moment dat mi-a scris chiar că de fapt a voit să le numească "paradigme", ceea ce mie îmi spune altceva. Vreau însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă să-l liniștesc spunîndu-i că arhetipurile sale sânt clar așezate în ontologic, sânt deci mai profunde decât cele ale lui Jung, de ordin clar psihologic (inconștientul). În Tratatul meu de ontologie chiar ilustrez la un moment dat "elementul" cu arhetipul, precizând că e vorba de sensul pe care-l are la Eliade." Am terminat, în linii mari, povestea panofskiană. M-am repezit pe L'épreuve... Mi-a plăcut să aflu că "Eliade" e numele luat de bunic (după modelul "Eliade
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Glossing in The Wife of Bath's Prologue, în „Exemplaria”, vol. 5, nr. 1, March 1993, p. 236 (în nota 53). 33 fi cicăleala, cearta, pălăvrăgeala, cleveteala erau mereu dur criticate.” 61 Putem aduce din nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mariajului, deoarece căsătoria era singura modalitate pentru o femeie să dobândească un statut social. Wyf are conform Oxford English Dictionary mai multe sensuri 365. Când se declară soție, femeia actualizează, de fapt, toate conotațiile acestui cuvânt. Reprezintă un fel de arhetip al nevestei, o creatură veridică, plină de amuzament, deși uneori stârnește oroare. Pornind de aici, Justinus, personaj masculin în Povestirea negustorului, și Chaucer în Envoi à Bukton o portretizează ca pe o înspăimântătoare avertizare la adresa soțiilor. Este „arhinevasta”(Archewyf)366
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Glossing in The Wife of Bath's Prologue, în „Exemplaria”, vol. 5, nr. 1, March 1993, p. 236 (în nota 53). 33 fi cicăleala, cearta, pălăvrăgeala, cleveteala erau mereu dur criticate.” 61 Putem aduce din nou în discuție cele două arhetipuri biblice, dihotomice: Eva, simbol al vorbirii, care a dus la căderea întregii omeniri, și Fecioara Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mariajului, deoarece căsătoria era singura modalitate pentru o femeie să dobândească un statut social. Wyf are conform Oxford English Dictionary mai multe sensuri 365. Când se declară soție, femeia actualizează, de fapt, toate conotațiile acestui cuvânt. Reprezintă un fel de arhetip al nevestei, o creatură veridică, plină de amuzament, deși uneori stârnește oroare. Pornind de aici, Justinus, personaj masculin în Povestirea negustorului, și Chaucer în Envoi à Bukton o portretizează ca pe o înspăimântătoare avertizare la adresa soțiilor. Este „arhinevasta”(Archewyf)366
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Saint-Exupéry Îi va scrie soției sale: „Rose ești tu”. Conceperea și redactarea acestei opere destinate În aparență copiilor, dar În fond profund filosofice, este marcată de tranzitul lui Pluto peste conjuncția Lună-Mercur din natal. Printr-o Întoarcere În copilărie, la arhetipul feminin, va găsi acele cuvinte care vor bulversa mai multe generații de cititori. Trigon sau sextil Dispoziție: O armonie misterioasă se instalează la nivelul inconștientului. Individul „știe” și se simte purtătorul unui soi de luciditate intimă care Îi conferă detașare
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
lipit de un fundal fără detalii și forme precise, stereotip. Cu o poză fermă, frontală sau de profil complet, Eroul ieșea întotdeauna în evidență, dominând categoric personajele însoțitoare, printr-o dispunere centrală ori supraînălțată. Elementele de ambient peisagistic rezumau un arhetip spectaculos, monumental, al spațiului românesc, cu munți, dealuri și păduri. Iar cele de ordin arhitectural reluau secvențe consacrate reale (biserica de la Curtea de Argeș) sau doar familiare, inspirate din scenografia picturilor și a filmelor istorice (sala tronului, de exemplu). Desfășurarea bătăliilor ocupa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cele legate de portul popular. În opinia sa, privind cu atenție Columna lui Traian, oricine ar putea recunoaște: "cusătura cămășii femeilor dace, care se regăsește întocmai pe ia țărăncii române"252. Asocierea nu este chiar așa de evidentă, ignorând circulația arhetipurilor decorative, comune atâtor civilizații de-a lungul timpului. Recurge însă la un vechi și familiar clișeu cultural, încă prezent în manuale 253, a cărui origine nu a preocupat aproape deloc istoriografia română. Necesitatea pentru români de a furniza prin recurență
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
oralitate. Ea este îmbogățită cu o anecdotică mai mult sau mai puțin veridică, colportată în mediul școlar prin complicitatea tuturor celor implicați. Mai interesată de legendă decât de istorie, tradiția "nu reține cronologia, nici detaliile, nici numele eroilor, ci doar arhetipul și simbolismul lor"311. Ea cenzurează informația științifică, nu o îmbogățește, căci oralitatea este o relaționare între egali, nu o recunoaștere a dreptului de autor și nici o delimitare clară a acestuia de publicul său. Se înțelege de ce elevii preferă să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
simboluri-lor; conștiința paradigmatică, reprezentată de structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici istoric, ci "deductiv exemplar utilizat într-o știință umană empirică" (J .Piaget, 1970:90). Cele trei direcții de gîndire care i-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
indicial Dicisemn Terțitate Legisemn semn simbolic Argument G. Deledalle (1979: 37) sugerează următorii termeni pentru caracterizarea celor 9 clase de semne determinate de categoriile logico-faneroscopice și trichotomia semnului. Representamen Obiect Interpretant Primitate Posibilitatea semnului Semnul real: amprentă, marcă Semn codificat: arhetip Secunditate Asemănarea cu obiectul Indicarea obiectului individual Inlocuirea obiectului Terțitate Semn reprezentat Semnul spus sau enunțat Semn reprezentat ORDINUL REPREZENTĂRII COMUNICĂRII SEMNIFICĂRII (apud J. Fisette, 1990: 23) Chiar dacă în ultima sa clasificare (1906) Peirce ajunge la 66 de clase de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Sinsemnul dicent ține locul unui referent care îl afectează direct (girueta mișcată de vînt, urma pașilor imprimată pe sol etc.). Legisemnul iconic atribuie unei calități caracterul de generalitate (de la o figură geometrică, cercul caracterizat prin "circularitate" la un model sau arhetip: Père Goriot, "icon" al părintelui devotat). Legisemnul indicial rematic indică posibilitatea de a fi realmente afectat de obiect, exemplul canonic fiind pronumele demonstrativ, așa cum se va incorpora în fiecare replică particulară. Legisemnul indicial dicent este un semn convențional (legi-semn) cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și sinuciderea prin foc în lumea antică, iar o parte a acestuia Yourcenar a încorporat-o în carte. El a lămurit cazul Agdistis, forma primordială Károly (Karl) Kerényi (1897-1973), arheolog și psiholog ungur, a coloborat cu Jung la studiile principalelor arhetipuri umane, inclusiv ale tipurilor sexuale aflate sub influența alchimiei și magiei negre. Aici, în cartea de referință Eleusis despre recrearea relațiilor dintre mamă și fiică la riturile secrete eleusine din Grecia antică, el a explicat ridicarea bătrânei femei obscene Baubo
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Psychology and Alchemy (London, 1992). Kahn, Madelaine, Narrative Transvestism (Ithaca, NY, 1991). Kaiser, Walter, Marguerite Yourcenar, în Essays on Greatness (Cambridge, MA, 1983). Kemp, Peter, Intensely Individual, în Times Literary Supplement (21 februarie 1986), p. 192. Kerényi, K., Eleusis: Imaginea arhetip a mamei și fiicei (London: 1967). Poignault, Rémy (ed.), Bulletin de la Societé Internationale d' Etudes Yourcenariennes, vol. 1-23 (1987-2002). Renault, Mary, History in Fiction, în The Times Literary Supplement (1973), p. 315. , Souvenirs pieux, în The Times Literary Supplement (1974
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care o primise autorul face ca aici să se intersecteze două percepții asupra existenței. În epocă, "dacă urmai pe Platon, făceai loc în gândirea și opera ta miturilor, gravelor arhetipuri de existență. Dacă urmai pe Democrit, Epicur ori pe discipolii lor, făceai parte însemnată râsului și diminuării burlești a faptelor și obiectelor", remarcă Zoe Dumitrescu-Bușulenga254. Autorul pune față în față cele două mostre de gândire în situații preluate din literatura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sale direcții), pentru identificarea punctelor nevralgice, a modurilor de corelare, a altor experiențe de valorificat, a alternativelor metodologice ce se deschid, a momentelor oportune de intervenție, a adaptării rolurilor și a acțiunilor. Paradigma designului general inițial se referă la modele, arhetipuri, exemple esențiale în proiectarea proceselor de soluționare, rezolvare a unor probleme, în stil riguros, tehnologic, cu așteptări standardizate. Motiv pentru care aplicabilitatea sa o regăsim, nu numai în domeniul soft-urilor informatice, dar mai ales în arhitectură, în designul industrial
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor din viața reală și din narațiunile reprezentate verbal
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]