67,464 matches
-
sub care s-ar grupa și Gagicile lui Ildikó Szabó, dornice să evadeze din ambianța căminului, devenită stresanta fie prin ingratitudinea soților, fie prin suprasolicitarea atribuțiilor menajere. Doză infinită de răbdare și coeficientul sporit de resemnare sînt la femei adevărate arme albe care le asigura sau nu reușită, supraviețuirea. În Va ninge oare de Crăciun? , în atmosferă neorealista incredibil captata de debutanta Sandrine Veysset care și-a fixat locul de observație la o modestă fermă legumicola, eroina - mama a șapte copii
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
disting cu ușurință. Fluidul e copleșitor, absorbant și vuitor că o cascadă, ale cărei mici șuvițe se succed, se împletesc și se substituie atît de iute, încît n-ai timp a le analiza: Cîntă în cer abisul cu trandafiri și arme./ O, templul, în el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
se înrolase, voluntar, în armată franceză, participînd la o serie de campanii pe diferite fronturi, numele Malaparte fiind adeseori citat, pentru acte de bravura, în ordinele de zi. Ploaie de decorații. La douăzeci de ani, însă, părăsește (în 1918) carieră armelor, după ce este gazat pe front, de către... germani. Rămîne suferind de plămîni pentru toată viața. Revenit în Italia adera la mișcarea fascista condusă de Mussolini, iar la douăzeci și unu de ani (în 1921) semnează Malaparte pe coperta cărții sale de debut. Era
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
o fatalitate. Ca să fiu cinic, bineînțeles că era de preferat, în vechime, să fi fost ocupați cu toții de Occident, si nu de Asia (fie ea musulmană, fie ortodoxă). Asta dacă firea noastră blândă, datinile și o trainica blegeală în mânuirea armelor, vizibilă și pe vremea lui Radu cel Frumos și pe aceea, la Costești, a lui Radu cel Mischiu, ne-a împiedicat să-i ocupăm noi! Dar așa a fost să fie! Mai grav e că, pe teritoriul României, foștii ocupați
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
firește, era impacientata, stabilind chiar suma lunară pe care o așteaptă ("ci tu, în fiecare lună-m/i/ trimite 500 lei... de nu mă ascult după asta scrisoare care o dau recomandată voi fi nevoită să mă folosesc de toate armele. Te voi face de minune la lume că nu mai am cu ce să te acopăr, că ce am avut mi-am nimicit pentru minciunile tale... Am spersat multe parale scriindu-t tot recomandat și am ajuns de am reclamat
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
care se iau la trînta pe mușchiul moale, gălbui. * Pompierii prin ploaia puternică, deasa, din mașină roșie gonind în viteză și cu căști pe cap lucitoare. * * * Leonardo da Vinci. De notat calculul rezistenței materialelor, ca și studiul asupra arcului ca armă și instrument. De notat, asadar: O forță cauzată de două slăbiciuni, aceste două fiind componentele ei. În lega tură cu unele manifestă ri surprinză toare ale caracterului. Scriem din minusuri. Din lipsuri. Din ceea ce am fi fost sau vrut să
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
Miron Cozma și în "lotul Țigareta ÎI", ci un nou stăpân. Lămuriți, în fine, ca iliescienii au cam pierdut partida și că ieșirile lor lamentabile la rampă arată că nu mai au nici un viitor, slujbașii din justiție au basculat, cu arme și bagaje, în tabăra lui Emil Constantinescu. Aproape că aș salută această decizie tardivă a echipelor de mercenari din justiție, daca nu m-ar îngrijora puseurile antioccidentale tot mai necontrolate ale actualului președinte. În celebra "Ediție specială" de la TVR, din
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
numeroși soli ai comunității, care au nevoie de asistență, o considera pe ea de neînlocuit în postura de emisar integru al năzuințelor lor. Și poeta n-are dubii că sînt domenii și circumstanțe în care doar autoritatea, experiența, reputația nepătata - armele de care dispune - pot înclina balanța în detrimentul răului. Propovăduind această definire a rostului civic și de artist se exclud aprioric variante netrecute prin filtrul esențial, bunăoară o altă psihologie a artei, mai putin înfeudata gliei strămoșești, vagabondînd slobod sub alte
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
caut scoate seară lume.// Odăi 3 închiriez + antreluța./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat muscal bancheta umbreluța.// Duzini mănuși piei câine cumpăr 2./ Uitat bagaj tren Bucarest-Berlin/ via Midil. Vând blană zibelin./ Schimb paloș vechiu arme albe nouă." (Mică publicitate) În sfârșit, se mai remarcă și caragializarea celebrei fabule cu "pelicanul sau babița" a lui Urmuz: "Cică niște șapte-opt/ Duceau lipsa de pașaport;/ Și-au rugat pe domnul tist/ Să le dea un plebicist./ Tistul nostru
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Gib Mihăescu, Sulutiu, G.M. Zamfirescu, G. Călinescu, G. Ibrăileanu, I. Peltz, Anton Holban, Felix Aderca, M. Blecher și încă atîția alții care au modificat fizionomia românului românesc. Sămănătorismul nu a depus armele. Fortificat, prin cîteva reviste (Ramuri, Năzuința, Neamul Românesc literar, Cuget clar, Noul Sămănător), toate dirijate de N. Iorga, s-a năpustit, violent, împotriva modernității literaturii, continuînd să opună marilor creatori pe inexistenții Lascarov-Moldoveanu, Eugen Boureanu, I. Dongorozi și alții mai
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
proza americană, sau dimpotrivă, propriul său orgoliu generationist. Important este ca ultimii douăzeci de ani nu au adus ceva realmente nou în proza de peste Ocean. Să fie această o oboseală a ficțiunii? O scădere a interesului unui public refugiat cu arme și bagaje în brațele serialului sitcom de televiziune? Și una, și cealaltă, în directă legătură. Updike e convins că în ziua de azi nu prea mai exista cititori de proza scurtă, ca ficționalul a devenit senzațional și ca atare îl
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
regiune pentru că abordarea întregii chestiuni balcanice să se schimbe. Contabilii occidentali au ajuns, probabil, la concluzia că e mai ieftin să ne cumpere bucată cu bucată, decât să ne distrugă "en gros"! N-ar fi exclus că rezultatul testării sofisticatelor arme folosite (sau nu?) în Kosovo să nu fie tocmai cel așteptat. Și atunci, pentru a trage de timp, s-a ales această soluție care, în aparență, mulțumește pe toată lumea. Nu știu dacă am dreptate făcând aceste speculații, insă știu cu
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
gașca" ta, și da la cap celorlalți -, lipsa de suflet (omunculi-cavouri trupești), nerespect pentru legalitate, pentru ce este al celuilalt, disprețul față de cine nu este "semen" - că veritabil clon al tau -, incompetență și incultura asezonate cu obrăznicia imposturii, tupeul ca armă a necinstei ori a minciunii, fățărnicie, nesimțire, indolenta, ticăloșie, sau bizară supraactivitate care se ăntrupează an summum-ul de birocrație (inoculata unui sistem de nemuncă, spre amplificarea neproductivității), aroganță că vodca dătătoare de curaj, orbire a unor mase care nu
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
află între necesitate și optimism exegetic, după cum rezultă din două titluri de articole publicate în nr. 2 pe anul 1949 al revistei Flacăra. Necesitatea reconsiderării lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critică științifică are toate armele de a reconstitui pe poet". Îl lăsăm pe cititor să judece singur logică și bunul simț stilistic al acestui ultim titlu, în care apar "armele" celebratoare și...reconstitutive! Cu alte cuvinte era vorba mai mult de o reconstrucție tendențioasa decît
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
lui Eminescu o constată G. Călinescu, iar Ov. S. Crohmălniceanu titrează: Critică științifică are toate armele de a reconstitui pe poet". Îl lăsăm pe cititor să judece singur logică și bunul simț stilistic al acestui ultim titlu, în care apar "armele" celebratoare și...reconstitutive! Cu alte cuvinte era vorba mai mult de o reconstrucție tendențioasa decît de o sanctificare! De-o mutilare! Ov.S. Crohmălniceanu se rostea marțial tot timpul, pretinzînd că, în viziunea "criticii științifice", al cărei delegat era, bineînțeles, d-
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
două războaie, sau, spre a-i reda întocmai cuvintele: "mitul eminescian, falsurile, exegezele trucate, evangheliile apocrife, toata atmosferă de ficțiune întreținută de critică burgheza în jurul persoanei lui Eminescu". Pe valurile limbii de lemn plutesc și alte ambarcațiuni similare, înzestrate cu armele de foc ale "luptei de clasă", gata să "spulbere" totul. Iată o frîntura din discursul altui pontif al momentului critic, Ion Vitner: "Apropierea centenarului lui Mihail (sic!) Eminescu - acest mare liric și nefericit om - era firesc să provoace o recrudescenta
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
se ia la întrecere cu ea însăși, supărată că nu-l supune imediat pe tînărul Alfons, si imprimă un crescendo invențiilor și farselor născocite și aruncate în joc. De aceea, spiritul ludic, isi capătă un rafinament aparte pe parcursul românului, perfectionîndu-si armele și prezentarea, iar în spectacol este permanent însoțit de ironie fină, de un umor de mare clasa, pe muchie de cuțit, care acoperă că un val montarea lui Alexandru Dabija. Cheia concepției sale regizorale, ideea de "teatru-n teatru" mi
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
El nu vrea nimic în mod ostentativ, nu face nici-o demonstrație, nu apelează la clișee care atrag fără greș succesul pentru că vrea cu adevărat un singur lucru. Major: să fim martorii unui miracol - TEATRUL. Intru acest scop, isi strînge toate armele creației și ne provoacă la o aventură spirituală, un fel de 1001 de nopți spuse în 66 de zile și trăite la București, în două ore și jumătate. Trupa de teatru a Gomelezilor își va uni nu numai talentul, dar
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
trece drept convenționale. Cartea, scrisă în anii maturității cînd înțelegerea lucrurilor este autentică, nu vrea să fie expresia unui sentimentalism ieftin, dar nici să se ascundă în spatele unei durități "masculine", nici să-și rețină ipocrit trăirile "feminine". Sinceritatea, franchețea sînt armele (cu două tăișuri, ce-i drept) pe care scriitoarea le mînuiește în încercarea de a face să învingă sentimentul datoriei și al iubirii pentru familie și orașul a mediu în care s-a produs formarea. Vechiul București, familia, relația copil-mamă
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter armă silent musae". În traducerea să, din gravă meditație a lui Cicero nu rămâne decât un ghiveci lingvistic oribil, o cacofonie sonoră demnă de-o țară a troglodiților. Care război, domnule ministru?, îmi venea să-l întreb, văzându-l la televizor
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
înseamnă că refuzul de a plăti taxa de protecție a avut loc după ce valutistii au căpătat suficient curaj pentru asta. Adică pînă s-au sindicalizat ad-hoc, înarmîndu-se cuviincios cu cele de trebuința: ciomege, săbii ninja, pietroaie bine alese, plus alte arme, mai mici, dar cu efecte mai acătării, un pistol, un cocktail Molotov. În general, reacția presei a fost de profundă supărare împotriva poliției, care i-a invitat la negocieri pe capii celor două bande. Ideea poliției din Brașov ar fi
Negocieri la politie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17579_a_18904]
-
Molotov-Ribbentrop. Iar pretențiile revizioniste ale Ungariei, tot timpul încurajate de Germania și Italia, au căpătat dezlegare, prin dictatul de la Viena. Degeaba a protestat Iuliu Maniu patetic în al doilea Consiliu al Coroanei din vara lui 1940, cerînd apărarea Ardealului cu arma în mînă. De i-ar fi fost ascultata opinia, atît de emoționant expusă, România își pierdea statalitatea, Axa retrăgîndu-si garanțiile promise pentru apărarea a ceea ce a mai rămas din teritoriul țării. România a intrat în sfera de influență a Axei
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
prima sa întîlnire cu Hitler, declarînd a potrivit stenogramei convorbirii, "că el va adera la pactul tripartit în ziua următoare; totuși, el nu se va mulțumi cu simplul act al aderării, ci va fi, de asemenea, gata să lupte cu arma în mînă cu puterile Axei pentru victoria civilizației". Hitler a rămas plăcut surprins. De fapt, el avea nevoie, din partea României, exclusiv de grîne și petrol, neavînd prea mare încredere în capacitatea de luptă a armatei române. Antonescu a plusat, în
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
singulare, potrivit cărora Antonescu și-a asumat o misiune care l-a depășit mereu. A îngrămădit, în 1943-1944, forțe militare române în inima Rusiei sovietice și se încăpățina să rămînă alături de Hitler pînă la capăt, refuzînd să încheie ostilitățile, întorcînd armele, vorbind mereu de onoarea să de militar. Acum era vorba de destinul țării și nu de moralitatea sa militară, la 23 august 1944. Nici macar calitatea lui Antonescu de criminal de război (pe care am întîlnit-o în cărțile dlor Florin Constantiniu
Un moment tragic în istoria României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17588_a_18913]
-
vreme în urmă, au acaparat rețelele de import-export, producția de petrol, au menținut în stare de semi-faliment IAS-urile, doar atât cât să producă pentru ei și ai lor. Alții au continuat - de data aceasta în interes personal - comerțul cu arme, iar de acolo au virat spre prostituție, droguri, crime și alte ocupații asortate. Bineînțeles, sursa cea mai spectaculoasă de îmbogățire subita o constituie băncile. Așa precare cum păreau pe vremea comunismului, ele s-au dovedit mult mai generoase decât am
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]