1,328 matches
-
unde se pun fire din păr de cal, în costumele pentru mort, pentru nuntă, botez, sau teatrul municipal. 5. În lumea asta destul de tristă, costumul meu negru mai rezistă, cu el mă vor îngropa, sper, ca pe un cruciat în armura de fier, are întărituri din păr de cal, tiparul e al unui meșter rural, e un costum de duminecă, uneori trag fire din mânecă, și mă mir, de mai multe ori, de arta vechilor croitori, care m-au lăsat să
Costumul negru by Adrian Popescu () [Corola-website/Imaginative/4706_a_6031]
-
ca bivolii, cu capul în jos, umilit. Lasă-i, nu-i privi, ei sunt tineri, zise pasărea, ciugulindu-mi pleoapa. Pământul trupului tău, pe el îl vreau. Dar mi-l vei da subțire și încet, tihnit, în tremur, ca apa. Armura de foc De foc ne temeam, în foc ne-am pierdut neputința. Mereu atenți - ne întrebam la ce: la flacără, la nava incendiară (dar ne sfiam să spunem), la flama care ne putea răpi oricând, de orișiunde. Cu potirul în
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
incendiară (dar ne sfiam să spunem), la flama care ne putea răpi oricând, de orișiunde. Cu potirul în mâini, știam că putea s-apară un phoenix, să-i sărim în spinare. Arși, să fim cavalerii invincibili. Dintru-nceput, nu există armura. Ca din ceață-i apar vinele, cum se schițează aripa de înger în fața rugătorului. Și-abia după incendiu începe dogoarea amiezii, arderea după ardere. Pârjolul vesel, arsura fericită, hohotul flăcării. Pe vechiul vulcan, copiii află anemone albastre. Strigând, ei
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
considerată ziua națională a insulei. Principalul scop este citirea titlurilor acordate precum și o scurtă descriere a legilor adoptate în anul precedent. Simbolul caracteristic al insulei este Triskelion, similar cu simbolul Trinacria al Siciliei. Simbolul constă în trei picioare acoperite de armura, îndoite de la genunchi și dispuse la un unghi egal. Nu există o definiție oficială, fiecare instituție utilizând versiunea să proprie, unele fiind orientate în sensul trigonometric, altele în sens orar, unele având picioarele îndoite la 60° altele la 90°, existând
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
rănilor suferite în timpul asediului cetății Szendrõ-Smederevo, în Serbia de azi. Corpul neînsuflețit a fost transportat la posesiunea sa de la Nagyvázsony și înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o.În anul 1708 mormântul i-a fost profanat, sustrăgându-i-se armura, coiful și paloșul, obiecte ce aveau să reapară mai târziu, ele fiind adăpostite în prezent la Muzeul Național al Ungariei. Statuia ecvestră a lui Matia și grupul statuar sînt din bronz și au fost realizate de János Fadrusz. Descoperirea festivă
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
rest etnic gepid, rămas ca populație supusă avarilor. În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea Sibiului. Alte necropole au fost descoperite la Morești, județul Mureș, Noșlac, județul Alba, Brateiu, Sibiu, Șeica Mică, județul Sibiu, Timișoara, situl Freidorf (cod NAR 155252.03). La Turda
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
domină lupta și chiar îl rănesc pe Agamemnon. Văzand ca grecii sunt în pericol, Ahile îl trimite pe Patrocle la cortul lui Nestor. Acolo Nestor îi spune că dacă nu vine Ahile la luptă să vina el (Patrocle) îmbrăcat în armura stăpânului său. După conversație, Patrocle se întoarce în fugă la cortul lui Ahile. În timpul bătăliei, Zeus trimite un semn care arată că dacă troienii se vor duce la corăbiile grecilor vor fi omorâți fără milă. Deși vede semnul, Hector continuă
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
se întorc la luptă. Cu atât de mult curaj au luptat că în sfarșit au ajuns în fața corăbiilor. În timp ce grecii se luptau cu troienii, Patrocle îi spune hotărât lui Ahile că se va duce la luptă. Patrocle se îmbracă cu armura prietenului său pentru a-i speria pe troieni și pentru a-i readuce onoarea lui Ahile. Astfel pleacă spre câmpul de luptă. Acolo Patrocle îi alungă pe troieni deși este lovit de o lance. Hector, văzându-l, îl străpunge cu
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
în timp ce un soldat grec mergea spre cortul lui Ahile pentru a-i da veștile. Ahile primește veștile și poarta o discuție cu mama sa Thetys. Mama sa ii spune ca se va duce la Hefaistos pentru a fauri o nouă armură mult mai frumoasă și mai puternică decât cea purtată de Patrocle. Iris, mesajera zeilor ii spune să ia trupul prietenului său fără arme. Astfel Ahile se duce la luptă și îi face pe troieni să fugă prin urletele acestuia. Așa
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
să ia trupul prietenului său fără arme. Astfel Ahile se duce la luptă și îi face pe troieni să fugă prin urletele acestuia. Așa Ahile ia trupul și îi promite lui Patrocle că îl va ucide pe Hector. Ahile primește armura și hotărăște sa se împace cu Agamemnon. Grecii pleaca împreună cu Ahile la luptă. Eroul scoate un strigăt și în fața tuturor grecilor acesta se îndreaptă spre zidurile de necucerit ale Troiei. "Acum se hotărăște soarta razboiului" zise Zeus. Acesta le-a
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
Scribonia. La vârsta de doar 2-3 ani, Gaius l-a însoțit pe tatăl său, Germanicus, în campaniile din nordul Germaniei. Soldații s-au amuzat că Gaius a fost îmbrăcat într-o uniformă de soldat în miniatură, inclusiv cu ghete și armura. A primit porecla de Caligula, care înseamnă "mic (soldat) încălțat " în limba latină, după micile cizme pe care le-a purtat, ca parte din uniformă lui. Gaius a crescut cu acest pseudonim. Suetonius susține că Germanicus a fost otrăvit în
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
piese speciale de îmbrăcăminte de tip militar realizate cu scopul de a proteja corpul sau porțiuni ale corpului combatanților angajați în lupte și conflicte militare. De obicei armurile de orice tip sunt asociate cu soldații de pretutindeni, din toate timpurile. Armura a fost folosită de-a lungul istoriei, fiind întotdeauna dependentă de tehnologia timpului respectiv. De la folosirea pielii și a oaselor, urmate succesiv de bronz și oțel, până la materialele moderne de tipul kevlarului sau a ceramicii este un drum lung. Diferite
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
azi, pentru protecția vehiculelor. Astfel animalele cele mai utilizate în conflicte militare, caii și elefanții, s-au bucurat de protecția timpurie a unor armuri create pentru ele. Începând cu cel de-al doilea război mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
și elefanții, s-au bucurat de protecția timpurie a unor armuri create pentru ele. Începând cu cel de-al doilea război mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și dezvoltarea mijloacelor de protecție împotriva armamentului, adică a armurii. Pe măsură ce armele au devenit mai puternice și mai sofisticate, determinând în timp o adevărată cursă a înarmării, analog, diferitele tipuri de armuri s-au dezvoltat și au evoluat simultan pentru a proteja din ce în ce mai bine combatanții, încercând a nu diminua din
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
eficientă în cazul civilizațiilor „mai războinice”. Războinicii orașelor state ale Greciei antice erau mult mai sumar protejați decât soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
erau mult mai sumar protejați decât soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe, acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate în cunoscutele legiuni, tipul standard de armură îl constituia așa-numita "lorică segmentată", mai evoluată și mai eficientă decât armura grecilor antici. Mai târziu, în istoria europeană, armurile evoluează devenind din ce în ce mai complete și mai complexe, acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce cavalerii evului mediu târziu sfârșesc în a fi "îmbrăcați" aproape total în fier și oțel, cavaleria grea a multor țări europene, până în preajma primului război mondial (1914 - 1918), încă păstrează multe elemente ale armurii ajunsă la apogeu, protejând de data asta doar zonele cele mai vulnerabile ale corpului, capul, pieptul, picioarele. Civilizațiile asiatice estice cele mai războinice, precum cea chineză inițial, și apoi cea japoneză mai târziu, vor prefera armuri lamelare în locul celor mult
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
în locul celor mult greoaie și mult mai ne-eficiente ale europenilor din aceeași perioadă. Japonezii, pornind de la influența culturală chineză masivă a începuturilor dezvoltării statului japonez unitar, au evoluat independent spre ceea ce a devenit prototipul războinicului profesionist medieval japonez, samuraiul. Armura samuraiului a devenit armura standard a armatei japoneze până la modernizarea acesteia după modelul uniformelor și armelor de tip vestic.
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
și mult mai ne-eficiente ale europenilor din aceeași perioadă. Japonezii, pornind de la influența culturală chineză masivă a începuturilor dezvoltării statului japonez unitar, au evoluat independent spre ceea ce a devenit prototipul războinicului profesionist medieval japonez, samuraiul. Armura samuraiului a devenit armura standard a armatei japoneze până la modernizarea acesteia după modelul uniformelor și armelor de tip vestic.
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
și un blazon personal. La nivel de "Banderium", nobilii primeau un ajutor financiar regal suplimentar în bani sau în uncii de sare. Un "Banderium" era plătit de Coroană cu 300 de fiorini ceea ce nu era foarte mult dat fiind că armura completă a unui cavaler costa 50 de fiorini iar casca 20. Batalionul de cavaleri de profesie militară era cel care alimenta Trezoreria regală cu reveniturile a 12000 de sate de șerbi. Forța financiară și militară Ordinului Dragonului aparținea exclusiv nobililor
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”". Pe lângă arc și paveze, ei se mai foloseau de sulițe, pumnale, măciuci, praștii, arcane și unelte casnice transformate în arme. Cavaleria utiliza spada și lancea și era îmbrăcată în armura specifică. Un chip de cavaler este redat și într-o frescă din Biserica Domnească din Argeș, din păcate azi incompletă și mult deteriorată. În ceea ce privește fortificațiile din Țara Românească, există date sigure doar pentru trei: cetatea Severin ("„Ceurin”", "„Zeurino”") și curțile
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
dovezi că drapelul tricolor fusese deja arborat de "Oriol" ("Vulturul") prima corabie de război rusească, încă din 1667. Cel mai probabil, cele trei culori sunt cele ale Stemei Marelui Cnezat al Moscovei, care-l avea reprezentat pe Sfântul Gheorghe purtând armură alb-argintie, călărind un cal alb, purtând capă și suliță albastre, totul pe un câmp roșu. Altă versiune afirmă că cele trei culori sunt asociate cu cele ale straielor Fecioarei Mariei, sfânta protectoare a Rusiei. O altă interpretare a celor trei
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Vest-europa), nu trebuiau să plătească taxe, și nu răspundeau decât în fața papei. Cu o misiune clară și cu resurse abundente la dispoziție, Ordinul a crescut repede. Templierii erau adesea forța de avangardă în bătălii cheie ale Cruciaților, când cavalerii în armură atacau frontal, într-un dispozitiv în formă de vârf de lance, în încercarea de a sparge liniile adversarilor. Una dintre cele mai mari victorii a fost la Bătălia de la Montgisard, din 1177, când o armată creștină din care făceau parte
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]