1,870 matches
-
ceilalți. Orgoliul este, dimpotrivă, o atitudine psiho-morală, prin care individul caută, printr-o supraevaluare excesivă, să se impună celorlalți. Totul se centrează pe propria sa persoană, mergând până la negarea oricăror valori ale celorlalți. Este forma cea mai accentuată a egocentrismului. Aroganța este forma prin care, atitudinal, orgoliul se manifestă ca violență psiho-morală În relațiile dintre individ și ceilalți. Ea este disprețul afișat de o persoană față de cei din jur, dar și dorința de a și-i subordona. Modestia apropie. Orgoliul depărtează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este forma prin care, atitudinal, orgoliul se manifestă ca violență psiho-morală În relațiile dintre individ și ceilalți. Ea este disprețul afișat de o persoană față de cei din jur, dar și dorința de a și-i subordona. Modestia apropie. Orgoliul depărtează. Aroganța irită și trezește reacții din partea celorlalți, fiind o formă de violență. 2. Afirmarea Eului Afirmarea Eului unei persoane este În relație strânsă cu valorizarea acestuia, mai sus prezentată. Între ele există Însă nuanțe psihologice și morale, motiv pentru care le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eroare sau neatenție, este o vinovăție. În aceste situații, conștiința morală va acuza fapta, iar gândirea reflexivă va formula sentința. Orice Îndrăzneală care, fie că Încearcă să Înșele, fie că sfidează, depășind limitele permise sufletește și moral, este pedepsită. Nesăbuința, aroganța vor schimba cursul existenței, azvârlind-o, prin stigmatul vinovăției, În registrul tragicului. Orice nesocotire a unor legi morale va duce inevitabil la suferință, la regrete. În mod egal Însă, conformarea la normele morale va Înălța și va Înnobila sufletește persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea în viață cu o robustețe ce amintește de misionarismul propriu liricii ardelenești de esență tradițională. S. caligrafiază atent imagini de o plastică sugestivitate metafizică, într-un vers de expresie modernă, în care
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
se considere atotștiutor, să aibă un aer de superioritate în fața celorlalți membrii ai colectivului. Această trăsătură de caracter poate aduce mari prejudicii elevului, deoarece acesta poate considera că a studiat suficient ( dacă nu prea mult ), îi atribuie o tentă de aroganță care, cu siguranță, nu va face plăcere colegilor care, la rândul lor, îl vor ignora sau, mai rău, îl vor elimina din grupul de joacă și de prieteni. Una dintre trăsăturile mai rar întâlnite, dar deosebit de nocivă este schizofrenia. Elevul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
amprenta pe stilul de lucru cu elevii clasei, iar aceștia vor împrumuta, fără intenție, personalitatea cadrului didactic. Un pedagog apropiat de copii, dar hotărât să-i formeze cinstiți, darnici, apropiați sufletește, va obține rezultatul scontat cu bucurie. Cel ce manifestă aroganță, e dominator și impulsiv, se va trezi cu un colectiv pe măsură: dezbinat, care folosește injurii la adresa colegilor de clasă, care nu-i va fi recunoscător că l-a format astfel încât viața să-i întoarcă spatele. N-am cum să
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
să deja pregătiți să ne dăruim lor, în toată plenitudinea creativității. Oare suntem pregătiți pentru această luptă care va rămâne deschisă peste milenii? Suntem pregătiți să recunoaștem că nu am fost destul de creativi până acum? Vom lăsa la deoparte trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de creativitate mai debordantă decât unii dintre noi? Vom avea puterea de a promova creativitatea semenilor în defavoarea blazării personale? Va trebui, pentru că doar așa ducem societatea românească mai departe. Prin micuții de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
Duruitoarei, Gazetele duducăi Profirița, Descântecele ursăriței, toate fragmente din romanul Lisaveta), ca și impresiile lui Gala Galaction și Demostene Botez despre București în vreme de război. F. Brunea-Fox semnează reportajul intitulat Snagovul în zodia lui Killinger, reprezentativ pentru resentimentele în fața aroganței naziste. La rubrica „Vitrine” sunt consemnate romane de Olga Greceanu (Vreau) ori de Mircea Damian (Rogojina), dar și o traducere din Neînfrânții de Boris Gorbatov. În primul număr începe publicarea, în serial, a unui text din Antoine de Saint-Exupéry (Prăbușirea
TORŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290232_a_291561]
-
semnele nedefinitivată, Generația amânată (2002) este, cum o caracterizează autorul în prefață, „biografia unei generații și istoria literară a unei epoci”. Este vorba de generația războiului sau „generația pierdută”, evaluată îndeobște cu „jumătăți de adevăruri, cu grețoasă, și poltronă totuși aroganță”, așa încât „din sentiment de revoltă și de rușine, și nu din orgoliul de a corecta niște erori, mai mari ori mai mărunte, de istorie literară s-a născut această carte”. „Generația amânată” (numele i-a fost dat de Constantin Țoiu
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
succes nu înseamnă a avea o viață fără greșeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: "Am greșit", "Scuză-mă", " Am nevoie de tine". Părinții care nu-și cer scuze nu-și vor învăța copiii cum să abordeze aroganța. Părinții buni dau informații, părinții inteligenți povestesc istorioare Captați-vă copiii prin inteligența voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Știți care este termometrul care indică dacă sunteți agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii și prietenii acestora
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
cu artistul, omul în toate manifestările lui se arată lamentabil. Înfumurat, [...] teatral, protector fără să i-o fi cerut, lipsit de nuanțele pe care le înmuia atât de bine în artă, insuportabil chiar când era binevoitor, protocolar, clătinându-se între aroganță și politeță vădit superioară, curtenitor cu femeile, serenissim cu oricine, în atitudine, în vorbă și tăcere. Iată contrastul dureros, divorțul aproape, între artist și om, ce m-a abătut repede de la priveliștea jalnică a acestei dizarmonii intime, iar ca memorialist
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii sale paradoxale, neînțeleasă de contemporani. Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic împărat”, nu se visează mergând spre „cetățile albe” ca emir, ci își asumă condiția singurătății umile: „Am rămas în orașul meu singur/ ca o pasăre ucisă de săgeți”, se simte „atât de singur în lume/ Ca un Dumnezeu fără
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
întotdeauna însoțit de prejudecata că tot ceea ce nu se predă (nefiind specificat în written curriculum) nu merită să fie învățat. Ignoranța dă întotdeauna naștere disprețului față de ceea ce este ignorat. O zicală românească susține îndreptățit că întotdeauna „prostul este și fudul”. Aroganța ignorantului nu îl afectează însă numai pe el, ci și pe cei din jur, mai ales pe cei care nu-i împărtășesc ignoranța. De cele mai multe ori prostia este agresivă. e) Phantom curriculum. „Curriculumul-fantomă” stă la baza a ceea ce sociologii numesc
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la alte întreprinderi din județul Brașov, dar ele au coagulat într-o revoltă spontană doar în noiembrie 1987, la IABv. Desfășurarea revoltei În întreprindere, muncitorii nu s-au limitat la un protest pasiv; în urma refuzului autorităților din interior și a aroganței acestora de a negocia cu protestararii și de a le asculta doleanțele, ei au început să distrugă diferite însemne comuniste, panouri, vitrine cu lozinci sau să spargă ferestrele spațiului de administrație, aruncând cu piulițe și șuruburi. Cum diferiți membri lipsiți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la modul săturat din la belle époque, exacerbând „pasiunea unicului”, s-a știut face percepută că „o ființă nepereche”, care provoacă prin nonconformism și paradox: fragilă și dominatoare („voce de bronz și argint”), natura de „cuceritoare” (Elenă Văcărescu), iradiind inextricabil aroganță și simplicitate, prodigios locvace, cu o gestica vehemență, subtil afectată, intransigent justițiara, stăpânește elanul de a convinge și „reflexul de a decretă” seducător. Adorata de contemporani, multi iluștri, si întreținând frenetic „climatul geniului” (Léon Blum, Maurice Barrès o vedeau că
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una de rang secundar, ceea ce îl face să arunce priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile nobiliare fiind pentru dânsul sacrosancte. Reacționar îndârjit și agresiv, el vede revoluția ca pe o zaveră pusă la cale de oameni de rând pentru a surpa vechea și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
canoanele bisericești, ci chiar de Codul Penal, ți se cere să renunți la etica indignării și să treci liniștit numele nerușinatului pe un pomelnic 1. Orice ar fi spus Sfântul Pavel despre asemenea abuzuri 2, pietiștii de serviciu vor avea aroganța de a crede că, după completarea acatistelor, Dumnezeu se va ocupa de tot restul... Dacă presa centrală va sufla o vorbă despre alte „abuzuri în serviciu” ale preoțimii române, fiți siguri că este vorba despre o înscenare sau un complot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Luca 6, 26)? Avem obligația de a redescoperi mereu vocația excelenței. Această chemare este inseparabilă de noțiunea spirituală de „elită”. Numai într-o asemenea perspectivă generoasă și exigentă, dar lipsită de aroganță sectară, o asociație creștin-ortodoxă de tineret va putea deveni o reală provocare. Aparențele trecătoare ale zilei nu trebuie să ne înșele. Pro tempore, bisericile ortodoxe mai sunt frecventate de tineri, cel puțin în marile orașe. Acest fenomen va fi însă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legitimă și dezirabilă. Din secolul al XVIII-lea încoace, universitățile europene au început să denunțe idealul patristic al unității dintre bine, frumos și adevăr. Odinioară niște categorii transcendentale cu efect de vitraliu asupra cunoașterii, universaliile medievale au fost afumate de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea corporalității din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
munților nu se mai adună în vaduri; apa nu mai curge de la sine, ci este transportă în cisterne, „direct la destinație”. Kitsch-ul, care n-a ocolit deloc cultura religioasă, ține de un prost negoț cu originile. Parțial amnezie, parțial aroganță, kitsch-ul este un defect în arta interpretării. Istoria artei francmasonice rămâne cel mai bun exemplu în acest sens. Dacă kitsch-ul ilustrează incertitudinile relației cu trecutul, utopia se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
numeroși teologi, filozofi, artiști, istorici ai Antichității, dar și simpli creștini lipsiți de aceste calificări profesionale pot profita cu toții, fiecare într-o altă măsură, de întâlnirea cu opera evagriană. Votul de blam dat „profanilor” de către editor este semnul unei regretabile aroganțe. Sensul scrierilor patristice nu este acela de a edifica minoritatea unor „specialiști”, ci de a întări mai întâi trupul Bisericii și de a trezi sufletele căutătoare de adevăr. Editorii moderni au desigur sarcina suplimentară de a conecta operele scriitorilor creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia erau săvârșite pe limba tuturor. Critica teologică de care avem astăzi nevoie nu se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri care nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice a Bisericii poate inspira
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
desfășurate în limbile „minoritare” despre care vorbeam în prima secțiune cu sondajele în engleză. De pildă, respondenții negri au, ca și concetățenii lor albi, o părere bună de ansamblu despre Statele Unite, în spiritul unui discurs public optimist și autosatisfăcut până la aroganța de a se pretinde model. În același timp, negrii socotesc că în Statele Unite nu ți se poate face dreptate (81% din cei întrebați!), albii sunt favorizați în justiție în raport cu non-albii (54%), CIA aduce droguri în țară pentru a-i distruge
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai puțin intelectuali, spune Richard Posner - trebuie să devină tiranofili, deși cu toții sunt caracterizați de „o înclinație spre adoptarea de poziții extreme, un gust pentru universalii și abstracțiuni, o dorință de puritate morală, o lipsă de simț al realității și aroganță intelectuală”15. 3. Epilog românesctc "3. Epilog românesc" Spuneam din capul locului că am scris aceste pagini pentru a facilita întâlnirea cititorului român cu lucrarea lui Mark Lilla. După stabilizarea vieții politice postcomuniste românești - din păcate, stabilizarea a adus o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un mesaj pur kantian. Pentru Laurian, însemnătatea „noii filosofii” constă tocmai în proclamarea autorității neîngrădite a rațiunii și, totodată, în determinarea limitelor ei. „Că precum autoritatea slăbește cugetarea liberă, așa și confidența peste măsură în puterea noastră poate trece în aroganță și în temeritate, și filosoful cel adevărat trebuie să se păzească de toate.”6 Îndoiala rațională este valorizată în contrast cu certitudinea dogmatică, care susține ideile preconcepute: „Mai bine o doză d’Aporetism la intrarea în filosofie decât cel mai mic prejudeț
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]