3,559 matches
-
norme ale individului și grupului, În jurul căruia reprezentarea se organizează prin ancorarea comportamentului la realitatea situației. Reprezentările au deci rol de reglare a comportamentului și de adaptare a nucleului său central la situațiile concrete cu care comportamentul se confruntă. Reprezentarea articulează starea psihologică cu situația socială, devenind astfel, o etichetă de calitate a comportamentului personal. Reprezentarea se formează conform etapelor de dezvoltare a comportamentului moral (Kohlberg) și amplifică etapele stabilite de Piaget. Caracteristic reprezentărilor sunt deci aptitudinea lor de a transforma
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
socială, ea fiind mai mult o „patologie de cultură” decât o „patologie naturală”. Acceptarea ideii de boală psihică este direct condiționată de natura spațiului mintal care derivă din modelul socio-cultural. Pentru G. Gusdorf „spațiul mintal este domeniul în care se articulează semnificațiile descifrate și necunoscute printr-un acord comun cu opinia mediei”. Pentru a admite sau a recunoaște existența bolii psihice și implicit a psihiatriei ca știință, este necesar ca „domeniul epistemic” să se înscrie în interiorul „spațiului mintal” al modelului socio-cultural
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constitui o „imagine unitară” a propriului nostru corp. Această „unitate” este percepută ca un „model postural al corpului” (H. Head) având o imagine spațială de tip tridimensional. Pentru M.A. Woodsbury „schema corporală este cadrul de referință care organizează și articulează datele senzoriale” ale corpului într-o unitate complexă. Plecându-se de la „schema corporală tridimensionala”, persoana adultă normală în stare de conștiință clară, își construiește și autoreprezintă propria sa realitate spațială. Aceasta reprezintă coordonatele care ne permit localizarea percepțiilor, și organizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Imaginea completă, globală a obiectului, surprinderea totală a semnificației acestuia, nu o putem afla în disciplinele de ramură, ci numai în re-sinteza interdisciplinară. Din aceste considerente, pentru a plasa domeniul psihopatologiei în sfera științelor umane, dar mai ales pentru a articula obiectul acesteia cu cel de referință care este persoana umană, vom analiza în continuare reporturile interdisciplinare ale psihopatologiei. Tipurile de raporturi În general, când sunt studiate raporturile unei științe cu alte domenii de cunoaștere mai mult sau mai puțin apropiate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unele situații reclamate de educație. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că psihopatologia aduce un aport original deosebit de importantă, în sfera disciplinelor umane, contribuind la adâncirea cunoașterii ființei umane. Aceste cunoștințe nu sunt izolate, ci ele se articulează, așa cum s-a arătat mai sus, cu celelalte discipline umane, prin raporturile care există între ele, contribuind la edificarea unei epistemologii a umanului, în care sunt reunite toate cunoștințele despre om ca ființă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Abély, A.M.P., L'anxiété
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic 21. 2.5. Curricula ezotericetc "2.5. Curricula ezoterice" O dimensiune permanentă a educației din toate timpurile a fost existența
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pamfletul Dare the School Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
chiar mai mari decât ceea ce fusese eliminat: „testologismul” exacerbat, „obiectivismul” nenuanțat și „măsurătorismul” inflexibil. În 1976, Benjamin Bloom a publicat Human Characteristics and School Learning 7, intenționând să confere un temei psihologic și educațional solid, inextricabil chiar, instruirii eficiente. A articulat principiile mastery learning, enunțate de J.B. Carroll (1963)8, cu taxonomia de obiective și cu tehnicile de evaluare preconizate de el însuși într-un model instrucțional extrem de coerent. În plus, Bloom a atașat modelului său numeroase alte rezultate ale cercetărilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Vallance erau ei înșiși umaniști și de aceea critica subiectiviștilor era îngăduitoare. Reconstrucționiștii au obsesii sociale. Pentru ei, curriculumul trebuie conceput astfel încât să oblige școala să fie un agent al schimbării și dezvoltării societății. Un curriculum reconstrucționist tinde să articuleze riguros și să armonizeze trebuințele individuale cu interesele sociale, astfel încât „produsul curricular”, adică absolventul, să devină un membru activ, bine integrat în societate, capabil să contribuie la progresul ei. Curriculumul reconstrucționist este „uzina care fabrică societatea”. Asimilarea curriculumului cu un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt păstrătorii tradițiilor. Pentru ei, curriculumul trebuie să aibă ca scop major formarea studenților pentru a folosi și a aprecia idei ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele clasice pe care le articulează rațional în funcție de gradul de complexitate, de dificultatea asimilării și de contribuția la formarea culturală a omului. Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi poate reveni teoreticianului filosof, ci unui expert mai modest, care este „consultantul”. Consultantul nu informează pe cutare sau cutare client cum trebuie să fie un anumit curriculum; el trebuie să ofere soluții pe care clienții ar dori să le articuleze în curriculumul existent. Clienții pot fi diverse categorii de oameni responsabili de mersul școlii: politicieni, administratori, directori de școală, educatori. Consultanții au o sarcină grea. Ei trebuie să insereze teoriile pedagogice valoroase și rezultatele cercetărilor curriculare în practica instructiv-educativă a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
examinare a multiculturalismului însuși. Din ce este el alcătuit? Pot fi inventariate, mai întâi, elemente disparate care sunt, de regulă, cereri ale negrilor radicali pentru restructurarea instruirii în școlile americane. Acestea sunt, cel mai adesea, contradictorii și nu pot fi articulate într-o viziune coerentă. Ele sunt însă preluate, frecvent, în discursuri și pledoarii pentru reforme profesionale. Cele mai multe asemenea discursuri gravitează în jurul unor chestiuni precum: aspirații ale minorităților culturale, caracteristici ale culturii minoritare, limbaje profesionale. Multiculturalismul, crede McCarthy, vizează trei aspirații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deosebirilor dintre modernism și postmodernism, dar nu se interesaseră de rădăcinile epistemice ale acestor diferențe. Giroux, McLaren sau Lather, de exemplu, încercaseră doar să încorporeze ideile postmoderniste în pedagogia critică ori în pedagogia feministă (Lather). Doll a urmărit însă să articuleze modernismul și postmodernismul într-o evoluție coerentă pe terenul creșterii cunoașterii. După el: ...schimbările megaparadigmatice ale postmodernismului (megaparadigmatic changes of postmodernism) au afectat în mod dramatic disciplinele școlare și curriculumul, ceea ce înseamnă că va apărea un nou sens al ordinii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
factori independenți. Designul instrucțional și curricular postmodern susține că întregul nu poate fi divizat. Dacă folosești metoda socratică, atunci realizezi o predare care nu poate fi împărțită în pretest, instruire, experiență de învățare, posttest etc.; întregul este învățarea care le articulează pe toate; c) Ține seama de „momentul predării”! Situațiile de învățare survin pe parcursul instruirii, la fiecare elev, atunci când acesta este „pregătit să învețe” (ready to learn); acestea sunt momentele de predare adecvate. Elevul este gata să învețe o nouă informație
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care îl parcurge ulterior poartă amprenta realității normative cu care s-a obișnuit; prin raționalizare, aceasta devine o realitate obiectivă. Fiind singura pe care o cunoaște și în care s-a învățat să se miște, orice nouă informație el o articulează și o ancorează la această realitate a sa. Contextul social îi livrează o anumită grilă de interpretare a evenimentelor, o anumită istorie, o cultură specifică, un discurs cu anumite caracteristici, iar individul se identifică cu acestea, se articulează câmpului social
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
el o articulează și o ancorează la această realitate a sa. Contextul social îi livrează o anumită grilă de interpretare a evenimentelor, o anumită istorie, o cultură specifică, un discurs cu anumite caracteristici, iar individul se identifică cu acestea, se articulează câmpului social astfel organizat, construiește el însuși produse cognitive, influențat de stilul instituțional favorizat de context. Această lume a lui, coerentă și unificatoare, nu poate fi decât o lume obiectivă, singura pe care o cunoaște, normalitatea lui, pe care se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Sintagma a fost lansată în 1961 de compatriotul nostru Serge Moscovici, care înțelegea prin reprezentări sociale un ansamblu structurat de valori, noțiuni și practici relative la „obiecte” sociale, aspecte ale mediului social. Reprezentările sociale, crede Moscovici, sunt ordonări cognitive, ce articulează informațiile asupra obiectelor, precum și atitudinile referitoare la acestea. Dar tot Moscovici spune: ar fi greșit să credem că reprezentările sociale sunt elaborări exclusiv cognitive. Funcționarea lor, alimentându-se din exterior și din interior, în același timp, integrând socialul, le-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la putere, avuție, competență recunoscută. Strategia identitară favorabilă, cea care putea conduce la creșterea stimei de sine - s-a proclamat - ar fi cea a identificării cu noua clasă sănătoasă și a delimitării de vechea clasă, acum devalorizată. Pentru a se articula pozitiv la context, individul trebuia să se înscrie în noul curent al gândirii sociale, să-și regândească poziția și legăturile, să-și restructureze credințele și reprezentările. Nu era o operație dificilă. Exista o ideologie dominantă puternică, se conturase un curent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să fie apoi împărtășită de „masele largi”. Ele utilizează învățătura ca o grilă de lectură a lumii, a contextului social. Toate noile informații sunt apoi raportate la această schemă de bază. Dacă ele „corespund” modelului, sunt bune. Dacă nu se articulează, sunt tratate ca scheme străine, „cosmopolite”, ostile, defavorabile. Se obține astfel un tip de personalitate creat conform „nevoilor” tipului de societate. Această „impregnare” a individului de către context, realizată prin experiențele sale în cadrul grupului social, prin comunicare socială (transmisie orală, interacțiuni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la întreaga societate, dar avea un limbaj specializat, de lemn, pentru fiecare sector al vieții și al vârstelor. Pentru copii, existau generice speciale, întreceri, lansări, inițiative și, mai ales, chemări. Pionierii se „chemau” între ei continuu, lăsând impresia unei autonomii articulate la Chemarea Mare a țării, cea la care frenezia atingea cote ultime de entuziasm: „Pionierii din localitatea Cobadin au lansat către toți pionierii și școlarii din județul Constanța chemarea «Florile hărniciei și recunoștinței pionierești», adoptată cu entuziasm de delegații la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
logică socială”, ce va deveni singura sa logică, cea care va produce „normalul” și-l va ajuta să raționalizeze informația din mediu subordonând-o concepției de bază și-l va îndruma să respingă „anormalul”, excepția. Adică tot ceea ce nu se articulează schemelor sale cognitive elaborate într-un anumit context și practicilor sociale aferente. O altă formă de gândire socială este memoria socială, elaborată - și aceasta - de mediul social și cultural, de contextul istoric și politic. Vom face apel la un text
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anturaj social” ce cuprinde grupul (sau grupurile) și mediul sau contextul în care individul a evoluat. „Cadrele” transformă amintirile, îl schimbă pe individ, lucrează continuu asupra evocărilor acestuia: le descompune și recompune, coordonează imagini ce-i permit individului să-și articuleze experiențele și actele cu ale celorlalți. După sociologul francez, grupul este „mediul” care formează anturajul individului și-i condiționează memoria. Grupurile pe care le analizează Halbwachs sunt grupul religios, clasa socială și familia, adică întregul context cultural-ideologic ce-l formează
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o populație dată. Uneori prezentul este sufocat de o memorie socială construită într-un alt context, anterior, transmisă și fixată adânc, imposibil de dislocat de o prestație fragilă, încă neacceptată. În pofida discursului oficial, gândirea socială (deci și memoria colectivă) este articulată discursului precedent, mai puternic, mai „actual” decât prezentul încă anemic. Despre consistența și persistența contextului - un model de abordare Am încercat să confruntăm ideile formulate mai sus cu realitatea noastră, prin examinarea modului în care gândirea socială, convertită într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe când „aceștia de acum” au adus numai rele: beții, dezordine, lipsă de respect pentru valorile prețuite - fraze stereotipe, îmbibate de discursul lozincard cu care a fost impregnată în tinerețe, ilustrate cu exemple din contextul din care decupează numai ceea ce se articulează acestui discurs. În aceste două cazuri întâlnim aceeași atitudine dominantă, deși subiecții aparțin unor categorii sociale deosebite: evitarea discursului critic explicit cu privire la regimul comunist (cel mult accente critice punctuale), agrementarea discursului cu expresii stereotipe, aparținând propagandei timpului, raportarea extrem de critică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este tot atât de revelatoare. Majoritatea celor intervievați au insistat pe câteva aspecte dominante: coada, cu stresul și umilințele ce le implică, viața profesională, relațiile cu regimul. Nu vom întreprinde, pentru textul de față, o analiză sectorială, ci vom încerca să ne articulăm modului în care cei chestionați și-au construit discursul. Dominantă e tema cozii, ca ritual și valoare simbolică pentru epocă. Coada pentru hrană a funcționat ca un „mod de viață” în România ceaușistă - aceasta este concluzia unei cărți a lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]