1,484 matches
-
Doar comisar, hm? fu el nevoit să strige pentru a acoperi zgomotul aparatului. Nici o problemă. Ajută-mă să-l prind pe nemernic și am eu grijă să promovezi inspector. — Să „te ajut“ să-l prinzi... Logan Închise ochii și fu asaltat de imagini cu nasul spart al lui Miller sângerând deasupra unui pisoar. — Cine ți-a spus că l-am găsit pe David Reid? Întrebă el printre dinți. Clic. Uscătorul de mâini se opri. — Ți-am spus deja: nu tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din portul Seleucia, venise la Antiohia. Un ofițer îi mărturisi lui Zaleucos: — Primește curieri de la Roma în fiecare zi și îndată trimite înapoi mesaje... În senina Antiohia apărură din nou, asemenea unor șerpi iviți de sub pietre, toate temerile care îi asaltaseră în castrum. Dar despre lunga întrevedere pe care o avu în spatele ușilor închise cu Calpurnius Piso Germanicus nu spuse nimic. Singurul martor fusese credinciosul Creticus - iar când ieșiseră, acesta era palid. Abia mai târziu aflară că Piso adusese de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sinucisese. O lovitură hotărâtă, de o precizie mortală. Nu se știa cine îi dăduse în taină pumnalul pe când era în lanțuri. Gajus, tăcut, se duse în grădină. Tribunul fusese primul om care îl tratase ca pe un adult. Amintirile îl asaltau: lovitura precisă cu sica, degetele puse pe jugulară: „Dacă nu mai palpită, înseamnă că viața s-a dus...“ El, care îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pași de-aici, în templul zeului. Ai auzit vreodată vorbindu-se de Cărțile Sibiline? — O, da, răspunse Gajus. — Dar nu știi că originalele fuseseră arse de mai bine de un veac, și de atunci, în clipele de primejdie, Roma era asaltată de cele mai confuze profeții, care ajungeau aici din toate colțurile pământului. În cele din urmă, divinul Augustus s-a săturat și a poruncit să fie distruse toate. Eu însumi am numărat peste cinci sute de volumina aruncate în foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că, poate, și mintea bătrânei Livia, Maștera, era asaltată noaptea de gânduri care nu-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă cu pași minusculi. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenilor ei“, strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică. În timp ce Curia fierbea, iar șefii grupărilor, asaltați de adepți, încercau să pună la punct strategiile, un senator - care nu fusese surprins, deoarece vorbea zilnic cu Sertorius Macro - spuse gânditor: — Tiberius a fost bolnav multă vreme. Trebuie să aflăm în ce condiții a fost redactat acest testament. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cobora, privirea i se opri pe malul opus al fluviului, pe colina Vaticanus, unde se ridica reședința care îi aparținuse mamei sale. Acea imagine îl afectă fizic, asemenea unei săgeți trase de la distanță. „Aproape că uitasem“, își spuse. Amintirile îl asaltară, provocându-i o durere adâncă. Păstră în sine durerea aceea și merse mai departe, continuând să zâmbească. „În amintirea celor întâmplate acolo voi construi cel mai înalt monument din Roma“, hotărî el. Încet-încet, durerea scăzu în intensitate, se retrase, dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă, nu avea habar de nimic? La urma urmelor, Ennia dăduse dovadă de curaj și demnitate; fusese mai puternică decât soțiile senatorilor. Aceștia erau primii morți din timpul domniei lui, primii oameni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a făcut el și cum și-a pierdut viața. Îi promise: Vom merge acolo unde au fost Marcus Antonius și Cleopatra. Vom merge la Iunit Tentor. Nu-i mărturisi femeii care tremura ușor în brațele lui ce gânduri melancolice îl asaltaseră. Se întreba ce mai rămăsese din mulțimea de idei născute în anii aceia. Își spuse că era ca și cum ar fi aruncat mereu pietre pe un taler al balanței, numai că el era singur, iar talerul nemișcat. La sfârșitul primului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis. Mă asaltează torentul apei, care sparge digurile vâjâind, se repede cu furie pe urmele mele, nu mai este mult și mă va ajunge din urmă. Iată, calc pe ultima palmă de uscat; Îmi fac elan, o bătaie ca la triplu salt, Înșurubarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te sustragi violent din real (la acea vârstă, existența este inconștientă; se trăiește singură sau te trăiește!), pentru a te lăsa pradă doar imaginarului. Acesta Îți propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
violent, o arunc la o parte. „Ți-a spus vreo femeie că ai mâini frumoase? De ce acestea mă resping? Oare și ele mă urăsc?“ Sunt aproape gata să cedez. „Numai mâinile tale aș vrea să le opresc și umerii...“, mă asaltează ca o sirenă A. cu voce senzuală; mi se agață de umeri, se prinde de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau al nostru? (marți) În acel interval liminar cât am traversat senzația de Înec iminent, am avut revelația Întregii mele existențe, concentrate În efigia câtorva acte personale. Nu puteam să opresc În nici un fel acel vârtej de imagini care mă asaltau vertiginos, venind toate de undeva, din memoria celulei memoriei, În valuri simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație până Îți vine s-o iei la fugă fără să te mai uiți În urmă. (vineri) Azi a fost În facultate poetul Romulus V. la o Întâlnire cu studenții; credeam c-o să ne vorbească despre Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
N-aveam nevoie să mă gândesc unde mă duc, ce aveam să fac în continuare sau unde aveam să locuiesc. Toate lucrurile astea aveau să se rezolve de la sine atâta vreme cât mergeam mai departe și înlăturam întrebările agonizante care mă tot asaltau. Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care am urmat-o până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în următoarele câteva săptămâni și ce anume ar putea fi lăsat pentru o împărțire viitoare, mai organizată, a bunurilor. Pentru prima dată, începusem să apreciez problemele cu care se confruntau clienții mei: mormanele de obiecte nenumărate ce-mi aparțineau mă asaltaseră, ca să spun așa, și nu puteam să-ncep să aleg ce să-mpachetez și să iau cu mine. Judy se ținea după mine de parcă se aștepta s-o iau la goană cu ceva de-al ei și m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nevoie, deoarece bateria era iarăși descărcată. Ușa din față a casei lui Fi era deschisă. Zgomotele dinăuntru indicau faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Evident, trăiam atât de linștiți, atât de siguri, atât de încrezători!... Bătrâne, bătrâne! — Ai dreptate, da, ai dreptate. Și cel mai teribil este, nici nu-ți dai seama, că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unei circumferințe cu rază infinită și care se închide la infinit. Deci e totuna dincoace de natural și dincolo de el. Nu e clar? Nu; e foarte obscur, extrem de obscur. — Ei, dacă-i atât de obscur, însoară-te. — Da, dar mă asaltează atâtea îndoieli! Cu atât mai bine, micule Hamlet, cu atât mai bine. Te îndoiești? Deci gândești. Gândești, deci exiști. — Da, a te îndoi înseamnă a gândi. — Și a gândi înseamnă a te îndoi și nimic altceva decât a te îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
străvechi de piatră pentru colectat apa, locurile acelea care emanau mirosuri de carne friptă, ceapă, mirodenii, coptură și fum, Îi ofereau răspunsul direct și simplu la Întrebarea pe care până acum nu reușise deloc s-o formuleze. Dar simți ceva asaltându-i inima, lovind pe dinăuntru și pe dinafară, ciupind și rozând ușor, precum cântecele uitate despre Johnny Chitară, ca lacurile și pădurile de pe pereții micului restaurant În care Îl ducea mama lui după cumpărături În fiecare vineri la prânz. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de câtva timp și la noi, stătea - complet nepotrivit cu mobila din Cöln - în camera de zi, o carcasă pe picioare subțiri, confecționată din tablă, imitând lemnul de arțar de culoare deschisă, oferindu-ne imagini noi și necunoscute, care scânteiau asaltând însă tot satul și grădina noastră cu viziuni greu de închipuit. Die Tagesschau - revista presei - devenise deja un ritual zilnic, căruia până și cina era obligată să i se supună. Întocmai ca o predică de duminică, era urmărit un concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îndeplinit, trebuia să-și ia în serios conducerea Holding-ului, că doar nu-l plătea ca să umble creanga. Dar tocmai în aceste sectoare de muncă Hackler nu era dispus să lase din mână nici cea mai derizorie sarcină, se simțea asaltat de orice propunere, de orice impuls către ceva nou. Tata privea și asta drept un dat care nu putea fi schimbat, se fixase în ceea ce corespundea firii lui, „să-i facă pe plac“ lui Hackler, cum îi replicase Hans Saner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ascunselea. Ea se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie. Ea contrazice memoria, care se dă pedantă și, pusă pe ceartă, vrea întotdeauna să aibă dreptate. Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult chiar, m-a invitat să-i vizitez atelierul amenajat în grădina ei din Zoppot. Măritată cu un jurist mult mai bătrân, care își făcea serviciul în spatele frontului de răsărit ca ofițer de stat-major responsabil cu aprovizionarea, tânăra femeie locuia, asaltată de jur-împrejur de bălării, într-o căsuță în care am intrat de nu mai știu câte ori. În pantalonii scurți sau în aceia lungi de la uniforma de iarnă a HJ, mă duceam cu tramvaiul prin Oliva până la Glettkau, de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva dintre colegele băiatului îl asaltaseră insistând să le povestească ceva despre un munte pe care el îl văzuse în urmă cu un an, când a fost în Grecia împreună cu părinții săi. Mai auziseră ele câteva frânturi din unele povestiri, dar nu le-au dat importanță
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]