2,388 matches
-
intransigența ce-i făcuse reputația în închisoare și semnându-și condamnarea la moarte. Deoarece a fost trimisă la Jilava cu un dosar pe care figura sentința "fără asistență medicală" [...]. E vorba deci nu de o moarte inevitabilă, ci de un asasinat deliberat"180. Autoarea recurge la gestul de a realiza o emisiune despre mamă, deoarece și ea trebuie să beneficieze de memoria colectivă, nu doar deținuții pe care îi amintește, pe care încearcă să-i ajute. Pecetea sacrificiului părintelui său o
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
narațiunea atentatului din 1977 cu ajutorul notelor informative, declarațiilor lui Ion Mihai Pacepa și a mărturiilor autoarei din mai multe volume: La apa Vavilonului, Seismograme. Unde scurte II, convorbirile cu Doina Jela reproduse în Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat. Atentatul este resimțit ca o răscumpărare a libertății și a vinovăției față de mama care moare în închisoare. Sacrificiul mamei îi definește întreaga personalitate, imposibilitatea salvării ei revenind obsesiv. După plecarea din România, între mamă și fiică are loc un schimb
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ierunca, Editura Universității Petru Maior, 2010. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor: reevaluări critice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul Literar", București, 1998. Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Editura Polirom, Iași, 2006. Jela, Doina, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, Editura Humanitas, București, 1998. Liiceanu, Gabriel, Declarație de iubire, Editura Humanitas, București, 2008. Manolescu, Florin, Enciclopedia exilului literar românesc: 1945-1989, Editura Compania, București, 2003.. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu. Vol.III Critica. Eseul, Editura Aula, Brașov, 2001
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
senin: jurnal din exilul parizian: 1997-2001,Editura Humanitas, București, 2007, pp. 63-64. 173 Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, op. cit., p. 19. 174 Ibidem, p. 55. 175 Ibidem, p. 100. 176 Ibidem, p. 167. 177 Doina Jela, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, Editura Humanitas, București, 1998, p. 103. 178 Ibidem, p. 126. 179 Monica Lovinescu, Jurnal: 1981-1984, ed. cit., p. 23. 180 Monica Lovinescu, Posteritatea contemporană. Unde scurte III, ed. cit., pp. 48-49 181 Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, op. cit., p. 25 182 Monica Lovinescu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
203. 253 Dan C. Mihăilescu, Literatura română în post ceaușism. I. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare, ed. cit., p. 238. 254 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 14. 255 Doina Jela, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, ed. cit., pp. 230-231. 256 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 53. 257 Harold Bloom, op. cit., p. 53. 258 Ibidem, p. 123. 259 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 18. 260 Camil Petrescu, Teze
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
op. cit., p. 93. 405 Ibidem, p. 92. 406 Marin Preda, Viața ca o pradă, Editura Cartex Serv, Oradea, 2003, p. 256. 407 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 94. 408Doina Jela, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, ed. cit., p. 234. 409 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, p. 208. 410 În acest capitol, parantezele fac referire la numărul paginilor din romanul Cuvântul din cuvinte. 411 Wayne C. Booth, op. cit., p. 49. 412 Wayne C. Booth, op. cit., p.
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
lungă, de la condamnații perioadei 1948-1951, la cei închiși din 1981, ca și cea a martirilor, cum ar fi canonicul Zigmunt Kaczynski, care nu a supraviețuit unui interogatoriu dur în 1953, sau Jerzy Popieluszko, care a oficiat faimoasele "Slujbe pentru patrie", asasinat în 1984 după ce fusese ridicat și torturat de membrii serviciului de securitate a Statului. Biserica întruchipa rezistența față de sistemul totalitar. Acțiunea cardinalului Stefan Wyszinski, surghiunit într-o mănăstire, între 1953-1956, rămîne de neuitat. Regimul a fost destabilizat de persistența acestui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Grecia), în 1941 (pentru Rusia și Serbia), ea a întruchipat națiunea, apărîndu-i limba, cultura, poporul, contribuind la supraviețuirea sa. Această respingere este însoțită de o închidere marcată de relațiile încordate cu catolicii. Inițiativele de tipul celor ale părintelui Alexandre Men (asasinat în 1990) legat de Taizé, sînt rare. Apariția unui curent spiritual deschis experiențelor creștinismului oriental, însetat de întîlniri, preocupat de reînnoire liturgică, influențat de personalitatea lui Nicolai Berdiaev, preocupat de angajamentul politic democratic în numele credinței, a dus la dezvoltarea unui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
primejdia răzbunării, notând în jurnal, la 3 iulie 1940: "Știrile din Basarabia sunt foarte triste. Astăzi a fost ultima zi a evacuării și a fost hotărâtă zi de doliu național. Evreii și comuniștii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate și molestări ale ofițerilor și ale celor care voiau să plece. Aceasta mă face să mă tem că va produce reacții primejdioase."226 Dar să citez și din articolul întrebător al lui Iorga: "Se adună și cresc văzând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincea, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Apoi, după un nou asasinat odios, căpitanul B. D. a procedat la fel. După care și colonelul B. E. a folosit același procedeu. Și, în sfârșit, însuși generalul B.G. i-a propus Președintelui ruperea relațiilor diplomatice cu Regatul Unit. Despre John M. Smith, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
s-a mai semnalat nimic deosebit, dar într-a cincia, lucrurile s-au repetat. Așa că locotenentul B. C. a mai atașat un lacăt la celula unde era deținut John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith. Apoi, după un nou asasinat odios, căpitanul B. D. a procedat la fel. După care și colonelul B. E. a folosit același procedeu. Și, în sfârșit, însuși generalul B.G. i-a propus Președintelui ruperea relațiilor diplomatice cu Regatul Unit. Despre John M. Smith, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sau în Georgia, nu ar fi nimic pe lîngă ce ar putea să se întîmple la 200 de km de Iași. Desigur, ne mai putem aștepta la un război al gazelor, care să afecteze întreaga Europă, ne putem aștepta la asasinate ș.a. Revenirea Iuliei Timoșenko este și nu este o soluție, pentru că nu-i văd pe cei care au luptat în Maidan să se dea la o parte, pentru a-i croi dînsei drum spre prezidențiale. Lumea vrea oameni noi. Sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în frâu a luptelor aprige pentru putere dintre partidele autohtone, în special, prin instituirea rotativei guvernamentale. Nu înseamnă că a încetat cu totul zâzania între politicieni. Dar, spre deosebire de țările din împrejurimi, România avea să fie ferită de spectrul crizelor și asasinatelor politice, iar flama progresului să poată lumina cu putere. Și nu a fost nevoie decât de scurgerea câtorva decenii pentru ca visul acestei elite vizionare să devină realitate prin desăvârșirea procesului de unitate națională și modernizare a țării. Spiritul acelor vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
eriniilor, figuri legate de crimă și de nălucirile nopții. Și nu e întâmplător faptul că tocmai în această scenă a recunoașterii este evocat semnul nocturn trimis îndeobște de cei morți, acea țepușă de bronz ce apare ca un mesaj al asasinatului nepedepsit și al mâniei tatălui, țepușă asociată morții, spaimei și întunericului (aceeași țepușă pe care o va simboliza, în Eumenidele, apariția efectivă a Clitemnestrei). La scurtă vreme după scena recunoașterii, în momentul invocației colective a corului, care, preț de două sute
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
macabru sunt asociate amintirii crimelor și delirului ucigașului, delir populat de fantome care se întorc și de viziuni ale morții. La fel, în finalul Electrei lui Euripide, când sunt aduse cele două cadavre - corpuri scăldate în sânge -, Oreste retrăiește detaliile asasinatului, înainte de a acoperi trupul mamei sale cu un giulgiu. Apoi Dioscurii, frații Clitemnestrei, despre care corul se întreabă dacă sunt daimones sau zei cerești și pentru ce oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii aceștia, așadar, vin să-l anunțe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
incapacitatea ei de a părăsi ceva de care fusese legată în timpul vieții - un copac, un râu, o câmpie -, iar această legătură nu se rupe deloc ușor. Forța unei experiențe trăite reține fantoma la hotarul dintre viață și moarte: violența unui asasinat, violența unei cumplite ofense, violența unei pasiuni (amoroasă, dar și pentru muzică ori pentru vânătoare). Căci nu numai amintirea sângelui vărsat, a unei morți brutale poate provoca apariția fantomei în teatrul no. Mai mult decât de acest sânge vărsat, mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Richard al III-lea, de care totuși pare să se deosebească în mod radical. Richard al III-lea, opusul perfect al lui Coriolan sau al lui Henric al V-lea, transformă vânătoarea sălbatică și războiul într-o practică sistematică a asasinatului. Dac-ar fi să-l asemuim cu o fiară pornită în căutarea prăzii, atunci l-am compara nu cu un leu, ci mai degrabă cu un lup sau, și mai exact, cu un câine, acel câine diabolic despre care vorbește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
năpârcă ai cărei ochi ucid” („a cockatrice whose unavoided eye is murderous”). Din nou, privirea ucigătoare a Gorgonei! Drumul lui Macbeth pe teritoriile alterității sălbatice este și el stropit din belșug cu sânge: de la sângele vărsat în război la sângele asasinatelor comise. La începutul acțiunii, în scenă intră un bloody man, un sergent întors de pe câmpul de luptă, rănit și plin de sânge; la cererea lui Duncan, acesta relatează desfășurarea bătăliei, a cărei figură centrală este viteazul Macbeth, cu spada lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-și dorească o nouă întâlnire cu „arătările”. S-ar părea așadar că, în Macbeth, vrăjitoarele se plasează oarecum între apariția efectivă a unui mort întors printre cei vii și viziunea interioară, halucinată, a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunțătoare și purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca și în bezna nopții vrăjitoarelor, sălășluia de multă vreme crima; ea nu făcuse decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. Între cele două întâlniri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai despart doar câteva clipe, n-ar putea fi asemuită cu fantoma unui mort întors în lumea celor vii? Astfel, nu apropiata și reala ucidere a lui Duncan îl îngrozește așa cum l-ar fi îngrozit vederea unui spectru, ci obsesia asasinatului ce va avea loc în curând capătă pentru el forța celei mai depline veridicități. Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena ospățului din actul al treilea, de pildă, nu fantoma primului ucis, regele, ci fantoma lui Banquo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Banquo. Spectralul în noaptea istorieitc "Spectralul în noaptea istoriei" Teatrul shakespearian înscrie cursul istoriei în plină noapte, o istorie în apărarea căreia nu se ridică nici o fantomă tutelară, căci fantomele binevoitoare tac, iar sângele vărsat deschide sau continuă ciclul asasinatelor și al răzbunărilor. În istoria shakespeariană nu există fantome protectoare, după cum nu există nici posibila moștenire a unui trecut glorios, cu modelele lui de eroism. Henric al VI-lea, de pildă, prima piesă istorică a elisabetanului, începe sub semnul morții
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o răfuială. Philebos înfățișează un Socrate care se pregătește să-i trimită un glonte între ochi lui Protarh, dar, mare senior, renunță să mai apese pe trăgaci... 2 Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și delincvenți, precum și angajarea drojdiei societății în trupele de mercenari care, pentru un blid de linte, sunt în stare să se dedea la asasinate: Grecia se îndreaptă către sfârșitul ei; de altfel, după Epicur, filosofia încetează să mai fie greacă și devine romană. Epicur își creează școala, își constituie doctrina și o predă în acest context: fragil din punct de vedere fizic, declasat din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
masturbator. 3) Un materialism canibal. 4) Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Momentul al cincilea - Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniști 139 VIII. Philebos și „viața fericită” 141 1) Luptător și dramaturg. 2) Hedonistul asasinat. 3) Dincolo de caricatură. 4) Un pamflet în costum de scenă. 5) Cotonogirea unui țap ispășitor. IX. Eudoxos și „obiectul dorinței pentru toți” 153 1) Un discipol heterodox al lui Platon. 2) Un platonician hedonist! 3) Slabă agoniseală în traista filosofică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu pielea de un galben cenușiu - devenise uimire și iritare când zărise În spatele călăilor camera cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]