1,401 matches
-
După el există, pe de o parte, o știință intelectuală, al cărei motor principal este rațiunea omenească și, pe de altă parte, o știință spirituală, transmisă omului prin har. Prima este naturală, a doua, supranaturală. Știința spirituală se dobândește prin asceză și rugăciunea inimii. Înainte de a discuta teoria lui Palamas despre lumina dumnezeiască pe care călugării pretind că o văd În timpul rugăciunii, Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba de Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
o petrece cu îndatoririle față de schit și de ucenici, noaptea copie cărți la lumina opaițului și confruntă traduceri. Doarme doar trei ore pe noapte. Mănâncă o dată în zi. Nu consumă niciodată nici o formă de băutură alcoolică. Respectă un regim de asceză și muncă pe care și l-a impus cu o disciplină neiertătoare și de la care nu s-a abătut toată viața. Are mereu în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Din acest moment și până la moarte, Paisie va fi stareț de mănăstire, păstor de suflete și cărturar neobosit. În foarte scurt timp, organizează la Dragomirna o obște de tip athonit, având drept scop principal progresul monahilor pe calea înduhovnicirii, prin asceză, comuniune în Sfânta Liturghie și, mai cu seamă, prin rostirea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus. Aici, scrie Așezământul de la Dragomirna în care, în optsprezece capitole cu tot atâtea puncte distincte, sunt limpede formulate toate obligațiile călugărilor trăitori în mănăstire, precum și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
călugări cultivați, copiști,eliniști, slavoniști de elită, o adevărată echipă de lingviști care avea să constituie nucleul Școlii de Traducători de mai târziu de la Neamț. Paisie însuși muncește enorm. Ziua și-o dedică ucenicilor, noaptea cărților. Urmează același program de asceză fantastică deprins la Athos. Ucenicii, și ei, sunt cu totul absorbiți nu numai de rugăciune, ci și de muncă. Scutită de taxe, mănăstirea se întreține singură, lucrându-și ogoarele, viile, vânzând lucrul de mână al monahilor. În plus, obștea monahală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a icoanelor și arta gravurii în acest material. Este perioada unei vădite maturizări a tânărului de aproape nouăsprezece ani, maturizare care se petrece într-un spațiu în care istoria se întâlnește cu legenda, iar practica religioasă este ridicată pe culmile ascezei celei mai aspre. În acest spațiu de impresionante rezonanțe petru toată spiritualitatea slavă de răsărit, Petru/Platon își va consuma ultimul episod de viețuire pe pământul Ucrainei natale, aici va culege culorile ultimei amintiri despre această țară. Primul lucru pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
funți. Uimitoare este acuratețea descrierii și abundența de detalii care revin în amintirile autorului, la o distanță de jumătate de veac după întâlnirea cu acești oameni. Desigur, ceea ce au ei în comun, afară de datele biografice individualizante, este depășirea limitelor omenescului, asceza trupească dusă la extrem. Este o formă aparte de jertfă pentru Dumnezeu, pe care autorul nu o comentează în nici un fel, simțind însă nevoia să-i facă loc, în șirul unei povestiri, atât de învolburate de evenimente. Este galeria sa
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Peșterilor. Printre rânduri transpare un sentiment de copleșitoare încântare în fața naturii, a peisajelor vrâncene admirate de pe vărful munților Carpați, care îi vorbesc tânărului monah despre frumusețea lumii și despre un anume tip de desăvârșire care se petrece cu totul în afara ascezei umane. Pustnicul Onufrie este el însuși un personaj de basm: chipul înțeleptului sfătuitor, retras în vârf de munte și în deplină izolare, pentru a fi mai aproape de natură și de Creatorul ei este foarte des întâlnit în basme. Și întocmai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înrâurirea spirituală a influenței athonite. Călugărul trăitor în deplină izolare, purtându-și singur de grijă și îndeletnicindu-se doar cu rugăciunea, citirea Cărților Sfinte și cu rucodelia întreaga zi, impunându-și tăcerea desăvârșită și odată cu ea regimul celei mai aspre asceze, este de altfel, un model de import, pornit din pustia Egiptului în veacul al treilea și ajuns până la noi pe ruta Sinai, Anatolia, Athos, Bulgaria. Este probabil și motivul pentru care, înțelegînd prin discuțiile cu ceilalți monahi și stareți întâlniți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
in depășirea crizelor celor mai dure? Nu cerem prea mult de la noi înșine? Cu siguranță sunt ultima persoană care ar spune ceva împotriva autorealizării. În cadrul tradiției creștine, deseori aceasta a fost denunțată ca un egoism, pretinzând renunțarea la propria identitate, asceza de dragul ascezei și resemnarea. Totdeauna am criticat o astfel de tendință și chiar în contextul reflexiilor noastre am accentuat încă de la început că încrederea în viață și în noi înșine constituie piatra unghiulară a unei personalități sănătoase. Astfel consider o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
crizelor celor mai dure? Nu cerem prea mult de la noi înșine? Cu siguranță sunt ultima persoană care ar spune ceva împotriva autorealizării. În cadrul tradiției creștine, deseori aceasta a fost denunțată ca un egoism, pretinzând renunțarea la propria identitate, asceza de dragul ascezei și resemnarea. Totdeauna am criticat o astfel de tendință și chiar în contextul reflexiilor noastre am accentuat încă de la început că încrederea în viață și în noi înșine constituie piatra unghiulară a unei personalități sănătoase. Astfel consider o combinație extraordinară
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fie mai mult decât imaginație? Nu am putut fi de acord cu un coleg american care se făcuse călugăr hindus și, pentru a atinge unirea cu absolutul, recomanda nu doar meditația în mijlocul dificultăților, ci și consumul de droguri, nu doar asceza în extrema renunțare, ci și libertinajul sexual (pleasure principle). Nici chiar scopurile religioase nu justifică toate mijloacele când omul trebuie să rămână om, iar Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că nici Biblia ebraică, nici Noul Testament nu cunosc o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
toate ce este mai bun. Acel take it easy totuși nu este întotdeauna soluția corectă. Cunosc situații în care mi se cer lucruri incomode, neplăcute, sacrificii. Arta de a trăi, experiența vieții și dorința de a trăi nu exclud deloc asceza, antrenamentul și disciplina. Arta de a trăi ar trebui să presupună un anumit echilibru interior între pentru a folosi categoriile psihologiei profunzimii a lui Jung introvertire și extrovertire, iar într-un anumit sens și între animus, componenta inconștientă "masculină" prezentă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și despre care te poți întreba în mod legitim dacă sunt citite sau văzute vreodată de cineva. Aceste documente regretabil de inutile, care ignoră judecata de valoare și mărturia personală, escamotează orice retorică plasând-o sub statistică. La capătul unei asceze morale și lingvistice ușor neliniștitoare, "onusienii" reușesc să ocolească până și în conversațiile lor private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
istorice ale locului: pe la 150 î. Hr., un grup de rigoriști face secesiune, părăsește Templul, lăsându-l în mâinile fariseilor considerați a fi laxiști și prea elenizanți, pentru a merge să găsească sfințenia în deșert (abținere de la orice plăcere carnală, sărăcie, asceză). Membrii grupului iau cu ei și o însemnată cantitate de texte sacre. Această comunitate de rezistenți, foarte ierarhizată, avea în fruntea ei un judecător, un fel de Mesia avant la lettre. Erou imaginar sau personalitate reală? Nu cumva creștinii făceau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie în brațe în această poezie care vorbește de „disperarea fericirii”, de „amiaza întunericului”, de „noaptea toată zori”, de „șuvoaie de împietrire”. „Sufletul” poeziei lui K. este dostoievskian, adică larg, foarte larg. Cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie în brațe în această poezie care vorbește de „disperarea fericirii”, de „amiaza întunericului”, de „noaptea toată zori”, de „șuvoaie de împietrire”. „Sufletul” poeziei lui K. este dostoievskian, adică larg, foarte larg. Cuprinde totul: „E-atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
muieți-s posmagii“, iar disciplinele tantrice, drept un soi de bordel mistic, îi asigur că bat câmpii și îi sfătuiesc să nu încerce nimic. Exigențele (fizice și intelectuale) impuse de speculația chineză și de anumite practici indiene depășesc în dificultate rigorile ascezei creștine, mai apropiate de firea și tradițiile europene. În domeniul tehnicilor spirituale „extrateritorialitatea“ e riscantă. VII. O analitică atentă a viciilor, ca aceea propusă de Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cuminte!“ nu înseamnă în fond altceva decât „Fii cu minte!“, gândește, răs-gândește și răzgândește-te! Lecturi stoice de Crăciun Înainte să se convertească la creștinism, lumea romană târzie supraviețuise moralmente prin înțelepciunea stoică, cu aura ei de resemnare dârză, cu asceza ei amară, fără iluzii și fără altă speranță decât aceea a vindecării de patimi. Există, în stoicism, o noblețe impunătoare, un duh ascetic boreal, un exemplu de verticalitate fără cer. Nu întâmplător, stoicismul a pătruns, discret, dar viguros, în țesutul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru că silueta e una din utopiile durabile ale vieții mele. Dar nu numai silueta. Dincolo de cura de slăbire, aspir la regimul sănătos, hiper igienic, garant al tinereții fără bătrânețe. Pe de altă parte, sunt ineducabil. Ezit, de când mă știu, între asceză și lăcomie, între Yoga ierbivoră și Michel Onfray. Am încercat tot soiul de acrobații alimentare, de la Scarsdale la Montignac (cu încurajatoarea sa formulă „Mănânc, deci slăbesc!“), am experimentat și excesul, și (mai rar) inaniția. Nimic! Drept care, urmăresc dietetica televizată cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului pentru citit printr-o temporară asceză. Cei care n-au citit și nu citesc nu mă interesează, deocamdată. Cei care însă citesc prea mult să facă o „haltă de ajustare“. Să suspende, o vreme, frecventarea bibliotecilor, să privească în gol, să reflecteze fără suport livresc. Iar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în unicul Trup al lui Cristos sub un singur cap, oricine ar fi ei, sunt chemați ca membre vii să contribuie cu toate puterile lor, primite de la bunătatea Creatorului și din harul Mântuitorului, la incrementarea Bisericii și a continuei sale asceze spre sfințenie. Prin urmare, apostolatul laicilor e o participare la misiunea izbăvitoare a Bisericii și spre acest apostolat sunt destinați toți de același Domn prin botez și prin mir». Pentru don Calabria, laicul consacrat nu trebuia să fie un simplu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cel al lui Schuster e sobru și inspirat textelor biblice, iar cel al lui don Calabria este efuziv și bogat de sfinte elevații (îndemnuri). Dar în amândoi regăsim câteva caractere comune: un spirit profund supranatural, alimentat de rugăciunea asiduă și asceza constantă, o implicare neobosită în serviciul sufletelor și o iubire plină de pasiune pentru Biserică. În fața pătrunderii, chiar și în mijlocul clerului și în casele religioase, a spiritului monden și a unei adecvări la mentalitatea lumească, amândoi propun un «antidot sigur
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu ordinea natural. Absurdul acestei caracteristici, care se contureaz în opoziție cu evaluarea religiei din punctul de vedere strict vital, spune cercettorul, rezid sau deriv din practicile rituale ale triburilor primitive bazate pe schingiuiri, mutilri, autodafeuri, pe feluritele suferințe ale ascezelor, pe sacrificiile colective de vieți omenești, pe practicile religioase, care dau o impresie de-a dreptul de absurd. Preluând de la Schopenhauer interpretarea fenomenului religios sub semnul unui conflict dintre viaț și conștiinț, interpretare în consens cu viziunile și mentalitțile veacului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]