1,397 matches
-
grăbite să demaște hedonismul și să-l identifice cu calea lesnicioasă, cu abandonul, cu destinderea, cu delăsările de tot felul, conchid că asceza și hedonismul se exclud, una făcându-l imposibil pe celălalt. Eroare majoră, dat fiind că hedonismul presupune asceza, obligă la ea. Cinismul arată această cale și le deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unor noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
armonie, a construi o seninătate, a-ți desăvârși ataraxia... 10 Plăcerea hedonismului ascetic. Plăcerea austeră a lui Epicur lasă mult în urmă caricaturile. El însuși a avut grijă să precizeze tot ce separă această definiție a plăcerii ca produs al ascezei de abandonul grosier în lumea satisfacțiilor animalice și triviale. Cum a putut deveni contrasensul adevăr până într-acolo încât dicționarul să cauționeze două definiții pentru unul și același cuvânt și să-l destineze atât discipolului lui Epicur, cât și chefliului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la bine nu este niciodată scoasă în evidență când e vorba de Epicur. Totuși, sublinierea acestui punct ar permite aprecierea adevăratei naturi a epicurismului: o forță considerabilă, o înțelegere a situațiilor, o gândire proiectivă, iată niște calități care conturează o asceză riguroasă și dezvăluie o etică exigentă. Excesele la masă sau în pat, abuzurile de tot felul, pasiunile libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivată de Aristip și de ai săi, nu poate justifica existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din păcate, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodem aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată cu depășirea limitelor Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
învățarea ei implică în mult mai mare măsură neplăceri decât plăcere... Istoria filosofiei, muzica, dar și poezia și retorica îi permit lui Philodem să se emancipeze față de critica epicuriană originară vizând artele, cultura, cunoașterea marginală sau exterioară în raport cu efortul de asceză filosofică. Nici poezia nu prezintă un interes esențial pentru a ajunge la ataraxie. În schimb, ea oferă ocazia unor forme frumoase pentru idei frumoase: elegiacii romani își vor aminti de acest lucru - Horațiu, Catul, Tibul, Properțiu -, dar și Philodem, care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sale decât despre adevărul tezei lui. Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca geniu conducător al gândirii: ineluctabilă, imperioasă și definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el încarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. În această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
descoperiri 14-15, 22-24, 176, 220-221, 240-241, 278-279, 301; mize ideologice 27-28; opere pierdute 21, 173-174, 179, 183, 207, 281, 309; posibilitatea unor analize critice 23-24; riscul unor interpretări greșite 25-26 Ascetism aristipian 205; și cinism 132-134, 176, 307; distinct de asceză 132; Epicur 177, 180, 184, 198-204, 223, 286-287; epicurism campanian 225, 233-236, 239, 242, 246; contra hedonism 27; și hedonism 132-133, 180, 184, 198-199, 204, 287; ideal ascetic 27, 55, 72, 87, 144, 180, 257, 275; și plăcere 198-199; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi nu numai un misionar, dar și un justițiar. Când delirul mistic are un caracter depresiv, atunci când caracteristicile complexe de inferioritate, de neîncredere în sine, și strategiile defensive de acțiune: asceza exagerată, refugiul în mănăstire, sentimentul de martirizare, interpretarea defetistă a dogmelor religioase, care-i conferă persoanei în cauză argumente de autoacuzare pentru greșeli exagerat considere ca iremediabile, comise pe parcursul vieții. La astfel de mistici depresivi, delirul „autoacuzator melancolic” poate evolua
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un fanatic . Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ții în tine s-a dovedit falsă. Căci dacă aș fi reușit să mă abțin, să tac, m-aș fi simțit mai bine decât m-am simțit explodând” (III, 287). Nu-i vorbă, în continuare Cioran teoretizează pe marginea utilității ascezei, concluzionând: „Un om superficial e cineva care și-a dat frâu liber pornirilor. Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat de înfățișarea patroanei: „De
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
m-am simțit explodând” (III, 287). Nu-i vorbă, în continuare Cioran teoretizează pe marginea utilității ascezei, concluzionând: „Un om superficial e cineva care și-a dat frâu liber pornirilor. Nu devenim mai profunzi decât contracarându-le. De aici utilitatea ascezei” (idem). Tot într-un magazin cu alimente de regim, Cioran e revoltat de înfățișarea patroanei: „De luni de zile de când merg acolo, n-am încetat s-o urăsc pe cucoana care, bănuiesc, e patroana. E hâdă, odioasă, poartă ochelari și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
249). Abia așa, necunoscut, și-ar recuceri paradisul originar: „Poate că nu există fericire adevărată decât în renunțare. Să nu mai ai nevoie de această lume” (I, 106). Doar că renunțarea e primul pas spre acceptarea morții. Iar renunțarea înseamnă asceza. Cioran vorbește de ea ca despre un tărâm inaccesibil, singurul care l-ar putea salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
renunțarea e primul pas spre acceptarea morții. Iar renunțarea înseamnă asceza. Cioran vorbește de ea ca despre un tărâm inaccesibil, singurul care l-ar putea salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai convenție socială, Cioran preferă anonimatul ciobanilor pe care, spune, “îi invidiam”, „iar acum îi invidiez mai mult ca oricând” (I, 62
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
drept, o justificare și nu are nici o importanță ca ea pare mai degrabă livrescă. „La ce bun o ruptură cu ceea ce nu există?”. El însuși își spune: „Dar ăsta nu-i un răspuns” (II, 192). În adâncime, crede că, pentru asceză, pentru proiectarea în vegetal, pentru a deveni sihastru, nu are vocație spirituală. Poate că, mai mult decât atât, nu se poate sustrage păcatelor eului. Prezența celuilalt, pe care îl contestă, îl abjură, îl ucide, este, de fapt, fundamentală pentru ființa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în scândura podelei, câteva ulcele din pământ ars, un opaiț. Raporturile spațiale, proporțiile panourilor, albul văruielii, podelele de scândură, mobilierul simplu, din același lemn crud, câteva obiecte, puține, creau un univers al strictei necesități, de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei tragice. Costumele în aceeași cheie, de o simplitate extremă, realizate din materiale autentic-țărănești, în care doar albul, negrul, brunul făceau jocul cromatic, contribuiau la expresia de sobrietate și concentrare extremă pe care această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cea a lui Blaga) au ca "ultimă ambiție" să fie "<<adevărate>>, ceea ce în limbajul lor înseamnă <<empiric verificabil>>". În acest sens, Blaga adaugă foarte sugestiv că "știința s-a imunizat metodic față de ispitele înaltului și adâncului" și chiar în "această asceză orizontală" (a clarității, conform lui Dilthey) stau "tăria și slăbiciunea ei"92. Aici am completa că, în aceeași măsură, "tăria și slăbiciunea" metafizicii rezidă în "verticalitatea" ideilor acesteia, adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
luciditate de conștiință, ce face pe subiect să-și interzică participația, să-și domine determinațiile, să vadă pozitivul non-actului și al negativului, acceptând înfrângerea, asimilând-o și intrând în indiferență, iubind tot ce se desprinde de lume ca atare, de la asceză și poezie până la matematici și spectacolul revoluției tehnico-științifice, punând viața și istoria sub ordinea rațiunii, care desființează noul și proclamă rodnicia non-călătoriei" (ibid.). Între "refuzul determinațiilor" în cazul lui Noica și conștientizarea absenței generalului în cazul lui Blaga stau, într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu se sfiește să-și extindă acuzațiile în planul mentalităților naționale. De la complexul tipic "capul plecat, sabia nu-l taie", până la "filosofia bășcăliei", tot acest specific național atestă lipsa unui mit românesc al iubirii, a conștiinței tragice, lipsa harului pentru asceză sau sfințenie: "e semnificativ că l-am canonizat pe Ștefan cel Mare care a umplut Moldova cu ibovnice". Românii, drogați de pulberea toxică a utopiei comuniste, au preferat să fie "înțelepți", adică un "amestec de șmecherie, de lipsă de caracter
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cărții lui Gabriel Stănescu este dedicat tot autorului "Nopții de Sânziene": odiseea cărturarului în căutarea "drumului la centru". Dacă pentru Vintilă Horia exilul a fost mai mult o dramă personală, pentru scepticul Cioran un modus vivendi, pentru Eliade exilul înseamnă asceză, găsirea drumului spre centru, spre propria ființă, spre înțelepciune sau spre libertate. Spre deosebire de Cioran, Eliade nu și-a renegat niciodată convingerile politice din tinerețe, consonante cu cele ale "existențialistului" Nae Ionescu, al cărui asistent la Universitatea București a fost între
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Bujor Nedelcovici se consideră un scriitor de origine română trăitor la Paris și totodată un cetățean al lumii, fără însă a renunța la valorile estetice ale literaturii, dovadă stând arta sa narativă. În compoziția acesteia intră profeția, uitarea de sine, asceza, ieșirea din timpul terestru, depășirea propriului eu prin recurs la o voce din off ce-i dictează, inclusiv arhitectura și scriitura prozelor. ("Dumnezeu se manifestă în mine printr-o obsedantă și inconturnabilă nevoie de formare și instruire: a cunoaște, a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]