6,399 matches
-
dinspre stâncile acelea. — N-am cum să știu. Mi-am dat seama că se apropia, am auzit împușcătura și, în aceeași clipă, un strigăt. Pe urmă, nimic. — Cum te simți? — Cred că am pierdut mult sânge. Mecanicul scoase un cuțit ascuțit, îi tăie cracul pantalonului și se uită la rană cu o privire de cunoscător. — O să scapi de asta, dar mă tem că vei șchiopăta toată viața... - Făcu un gest semnificativ arătând împrejur și adăugă zâmbind ironic: Așa cum stau lucrurile, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai târziu, greoiul Hercules ateriză pe esplanada de nord, ca apoi să se îndrepte vuind și ridicând nori de praf spre locul exact unde grupul de bărbați plângeau, râdeau și se îmbrățișau, conștienți că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să oprească motoarele, pilotul îi așteptă pe nenorociții săi pasageri să urce la bord, ca să se lanseze din nou pe pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
într-o zi îl amenințase cu o armă. Pilotul, care oprise motoarele, și cei doi însoțitori ai săi rămaseră în expectativă. Fără să se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un hanger lung și ascuțit de care nu se despărțea niciodată, și apucă mâna dreaptă a prizonierului, ce scoase un profund geamăt de groază. — Nu! aproape că urlă. Nu, te rog! Iartă-mă! Iartă-mă, te implor! Eram foarte obosit și n-am știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și se înclină ca să-l bată ușor pe umăr pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu manevra de coborâre, aterizând apoi fără intenția de a opri motoarele. Mafiotul cu cămașa roz scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru multe alte delicte, incomparabil mai grave, de care nu dorea să-și amintească în acele clipe. Întotdeauna se fălise că e în stare să-și petreacă cea mai mare parte a vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit foarte ascuțit, iar din această cauză, nu avea acum dreptul să se plângă că, în cele din urmă, cuțitul se întorsese împotriva lui. De ceea ce se plângea însă cu adevărat era că acest cuțit se întorsese împotrivă-i din pricina unei morți absurde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
citez din memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În masa aceea mișcătoare de capete și mîini care formează o orchestră, acolo În rîndul Întîi, În stînga dirijorului, o față care purta trăsăturile mele și pe care aproape am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
artă reprezentativă, critică estetizantă sau critică reprezentativă, bucătărie estetizantă sau bucătărie reprezentativă, vestimentație estetizantă sau vestimentație reprezentativă. Cutare model ne trebuie, „Jos pantofii escarpen!“. Apar anchete În ziare, oamenii muncii aduc argumente zdrobitoare. „Nu avem nevoie de Încălțăminte cu vîrf ascuțit, picioarele noastre sînt puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să fim reprezentați pe măsură, să nu ni se atingă nimeni de bătături, dați-ne ghete pentru marșuri victorioase cu nume românești «Clujana» de pildă, sau revoluționare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi justifică euforiile, orgoliul, frica? Ăsta-i un loc al aberațiilor, sînt gata să spun, simt dinții mici, ascuțiți, de rozătoare cum Îmi ronțăie creierul paralizîndu-mi centrii motori. Și deodată o limuzină galbenă traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi am Încercat totul, nu vă reproșăm nimic, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu scoici trandafirii și cu crengi Încă Înfrunzite. Un mormînt proaspăt pe care dorm alături un pantof alb de mătase escarpen cu toc Înalt În interiorul căruia se poate citi SANTORI MILANO și un pantof bărbătesc negru de lac cu vîrf ascuțit marca SALAMANDER. 2 Mai, o mică relicvă a insulei Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc. Nu era liniște, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascuțiți ai semințelor plantate în inimi. O smucea, o lăsa, pauză. A durat o vreme, dar până la urmă a reușit. Capul s-a desprins de trup și s-a prăvălit peste Mulțime, împreună cu puhoiul de sânge izbucnit, ca o ploaie binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
niște câini, stimații ascultători fiind rugați să mai aibă un pic de răbdare, până ce va fi creat cadrul juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doar că de data asta mai tare. Cred că s-au aruncat toți deodată asupra mea. Mi-am dat seama că o să cad pe spate și am ajuns la pământ cu ei peste mine. Stomacul meu a scos un sunet ascuțit și bolnav și am început să simt voma urcându-mi din nou în gât. Pe buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
asta. În prima săptămână, alături de câteva pagini din abecedar, învățat pe dinafară tot corpul doamnei Watkins. Din banca în care stăteam, capul meu era doar un pic mai sus decât genunchiul ei, și nu am simțit niciodată un genunchi mai ascuțit decât al ei. Mă uitam așa la picioarele ei și mă întrebam de ce nu și le rade și ea, cum făceau mama și tanti Mae, și-atunci m-a lovit cu genunchiul în bărbie și mi-a zis să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune între ele. Pereții erau încărcați cu rafturi pe care erau așezate cărți și cataloage. —Jude, i-a spus Shelley Jacobson femeii care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai gândesc. —Așa să faci, te rog, a spus. Ținem legătura. Mi-a întins mâna când și-a luat la revedere. Era cea fără verighetă. Nu i-am luat în considerare gestul. 9tc "9" Apa strălucea pe străzile negre. Turnurile ascuțite ale clădirii McCott Shaw dădeau impresia unui castel de vrăjitoare, pe ale cărui ferestre întunecate cădea ploaia, alunecând în jos pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
legătură are ea cu toate astea? Părea nedumerit. Nu știu. Nici nu știam. Whisky-ul i se urcase de-a binelea la cap. Ochii începuseră să i se închidă, iar vocea îi era ștearsă. —Walter, am spus pe cel mai ascuțit ton, Walter! Ochii i s-au deschis greoi. —Catherine nu a știut, a spus dintr-odată. Că i-am spus lui despre scrisori. Nu știa. Nu trebuie să îi spui. Te rog. Nu trebuie! Spre oroarea mea, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la galeria unde lucrezi, nu-i așa? — Dar ce faci cu ele? N-a plecat deja Paul? Nu înțelegeam ce se întâmplă. Harriet îmi spusese că Paul a plecat la Manchester; cu siguranță ar fi luat tablourile cu el. Nasul ascuțit al lui Judy deja se făcuse roz, la fel și ochii. Părea un șoricel care plânsese mult. —De asta am făcut-o, a spus, uitându-se în jos la mâinile ei. Nu suportam gândul că va pleca cu ea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
deja sus. S-a ridicat, luându-și mâinile de pe față. Avea o tăietură adâncă pe obraz. Osul probabil se rupsese. Am simțit ceva cum se strivește sub lama cuțitului. Fața lui era sălbatică, cu pielea întinsă la maxim peste oasele ascuțite. Limba i s-a retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să mi-i înfigă în gât și să mă sfâșie fără să se mai gândească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dezamăgit. - Există numai un număr mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții vii cu membrii orchestrei, Oleg se hotărâse să mute pianul lângă „piatra lui Schiller“ unde vântul bătea mai blând. „Piatra lui Schiller“ era ascuțită și ieșea din apă ca un dinte de dinozaur, amenințând ceva nevăzut din aer. Piatra era poate un reper concret pentru a imagina corpul nevăzut al zeului înghețului. Nimeni nu știa de ce i se dăduse pietrei numele poetului. Cu ajutorul fanteziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
neobișnuit de rebelă, rupând nivelul format de suprafața apei și a altor pietre. În altă ordine de idei, Schiller, spre deosebire de prietenul său Goethe, murise tânăr - operele sale, ca și viața lui, avuseseră ceva dramatic pe care numai imaginea unei pietre ascuțite ieșind din apă putea s-o exprime. Gerul și peisajul metamorfozat de duritatea iernii la începutul primăverii îl inspiraseră pe Oleg să interpreteze opera lui Purcell în alt fel. Explicase interpreților și orchestrei că războiul dintre cei doi regi, Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-i iubea le dorea mereu zile multe, pline de bucurie simplă. Ar fi vrut să se îndrepte spre casă, dar picioarele îi deveniseră din ce în ce mai grele. Încercă să-și scoată ghetele, dar mâinile nu-l mai ascultau. Pentru a suporta durerea ascuțită care-l fulgeră brusc în partea stângă a corpului, încercă să recheme în gând chipul Tuei și i se păru ciudat cât de mult semăna cu prima lui soție, Ania. Bolborosi ca să-și audă cuvintele și să uite de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]