41,209 matches
-
fiind să văd cum este perceput Ioan Es. Pop de un străin. Textul critic este, în general, corect și aplicat. Un singur lucru cred că este discutabil și, din câte știu, nimeni nu l-a abordat prea explicit. Cât politic ascund, până la urmă, poemele lui Ioan Es. Pop? Traducătorul american vorbește despre "comentariul politic tăios" și despre protest. Evident, în orice moment de criză, indiferent de natura ei, se poate percepe (și) un protest intrinsec. Dar tragismul acestor poeme mi se
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
am intrat în opoziție, care la noi se afla în mîinile comuniștilor. [...] În 1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la 23 august, au venit să mă scoată din pivniță pentru a-mi da conducerea celui mai mare ziar din București. Apartament, mașină, birou splendid: mi se părea că visez
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
comisar-șef nu se ocupa de delictele "politice", de "atentatele" la siguranța statului. Se cuvine a menționa că anunțul poliției nu stîrnește nici un ecou în presa bucureșteană. În schimb, se înregistrează unul în cotidianul ieșean "Moldova", unde un ziarist antisemit, ascuns sub pseudonimul Gh. Sânger, își exprimă indignarea în articolul Cazul Sorana Gurian. Aici citim: "Uitasem cu totul de obscura existență a proprietarei pseudonimului literar [...] O credeam fugită din timp în tovărășia multora dintre coreligionari și otrăvitori de suflete, a tuturor
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
într-o bună zi, anul trecut, apare un comunicat al Prefecturii Poliției Capitalei însoțit de o fotografie, prin care aflăm că Sorana Gurian este urmărită pentru o serie întreagă de excrocherii și falsuri săvîrșite în numele unor miniștri. Acum Sorana Gurian ascunsă de teama poliției a apărut la... «Universul», unde semnează pe pagina I-a articole de politică externă. Mai aflăm că ilustra colaboratoare a «marelui ziar românesc» încasează diferite sume de bani de la oameni cărora li s-a rechiziționat automobile. Agenta
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
mai bine: "Peretele dintre tine și mine poate să dispară dintr-o dată și atunci ai vedea clar./ E nevoie să îndrăznești doar să-ți lași înțelegerea conștientă, este nevoie să citești cuvintele mele cu liniște, nu cu inteligență." "Nu-ți ascund nimic: perdeaua e prinsă cu ace de propriile tale gene." Mi-ar plăcea să-ți scriu despre marea luptă care se dă, pe planul speciei umane, între conștient și musa, între maladie și libertate." "Ce e musa? Acum poți răspunde
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
etherul pantocrator între două solstiții, între două echinocții te îmbrac în oglinda 'n ale cărei ape nu crește decât trunchiul cu o mie de crengi melancolia deschid apoi muntele: ecoul și treniile iernii se-aud la mine, în sanctuar; te ascund în aerul tare și în miezul de noapte deschid și rup adânc din marea respirație o leg cu migală de tot sistemul tău; îți dau apoi pământul ca de înnoptare: efemeră aici, absolută în moarte tu opus pentru violoncel și
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
este aceea a unui sfânt nu doar sagace, ci și bonom, iar uneori chiar hâtru.[...] În cel de-al doilea capitol, intitulat Dumnezeu îi vorbește lui Iisus, întâlnim, sub aceeași pecete a tradiției, un serial dialogat între un Dumnezeu-Tatăl fervid, ascuns în magnanimitatea lui species aeternitas, și un Iisus-Fiul, a cărui sumisiune este profund gregară. Cel de-al treilea capitol, Un portret moral și religios, este o interesantă portretistică a lui Hristos, realizată prin penelul introvertit al unei culturi cu o
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
-nham o iapă calmă la șaretă și, fluierînd prepelicarul, să plec la plimbare! Să mănînc somon și batog, să joc biliard la o moșieriță tînără și văduvă, vecină îmbrăcată-n museline albe, trupeșă și tandră, ahtiată după discuții fine, dar ascunzînd în lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de procuror și cu comandantul cercului de recrutare! Și s-
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
nici c-o să-mi mai pese. În umbra mea se împletiră umbre, și focuri mari s-au stins pe totdeauna, deasupra stă să-și verse vinul Cupa și Toaca parcă-ncepe iar să bată, zăpezi pe dealuri duse-n unduire ascund apoi ce nu se poate-ascunde și spun ce nimeni n-ar mai fi în stare din albul lor câtva să înțeleagă. Pe drumul țării, plopii sub omături, un șir de preoți în odăjdii albe, din sus, din jos, au început
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
De mi-ar da un răspuns! O foșnire de gând întorcea tot ce nu-i, și-auzeam fluierând mierla, sus, oarecui! *** O zi după alta și nici o schimbare în tine, în semnul tău de-ntrebare. Te-nchipui ce nu ești, ascuns după mască, și nu vezi în juru-ți ce goluri se cască. Din cât mai rămâne, el singur, cuvântu-i hotarul în care mai poți să te mântui - Hotar de-ntuneric și urmă secretă lăsată pe tablă de-un bulgăr de
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
rime, să stea cuminte. Da-ncearcă numa și dă-le drumul... Pleava și fumul! Praful și spuma! n Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde: dac-o fi să te duci, până când? până unde? Iarăși clopote bat, iarăși toaca răspunde: încă unul plecat, până când? până unde? Ademeniri cerești, și ceva ți se-ascunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? *** Nopți în risipă Spui
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde: dac-o fi să te duci, până când? până unde? Iarăși clopote bat, iarăși toaca răspunde: încă unul plecat, până când? până unde? Ademeniri cerești, și ceva ți se-ascunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? *** Nopți în risipă Spui-le, scrii-le Și într-o clipă, Vai, într-o clipă, Tu și pustiile! Trece în pripă Viața cu legile Când, într-o clipă, Vai, într-o clipă
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca varul pare-n icoanele sfinte. Nu mai striga să vie podarul și ia aminte... La miezul nopții luna-i cu toane ascunsă pe sub răchite. Ai grijă numai peste golgoane și ia aminte...
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
să mi le fixez, să le țin intacte-n memorie pînă ce cîndva, nu știu cînd, voi lua creionul și voi scrie. Important e totuși altceva. Sînt curios să văd ce va ieși! Ce voi mai zice? Ce voi mai ascunde?! Să fie, mă întreb acum, o pacoste pe capul dumneavoastră plicurile mele? Pentru că avantajul meu este enorm: acela de a nu dori un răspuns. (S-ar putea să mint!) Ei bine, iată un final grosolan, josnic: întrerupt totul ca să mă
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
originală făcută printre aparatele de tipărire rapidă apărute atunci, efectuate de către manipulatori care ședeau în rînd în fața aparatelor care înregistratu textul. Era pentru întîia oară cînd am pășit într-un "spațiu tehnic", pe care nu-l bănuiam că se află ascuns de fațada elegantului magazin cu nume atrăgător. Am trecut printre agregate de care nu îmi aduc aminte și care într-un fel nu îmi stîrneau curiozitatea, cu toate că E. Lovinescu părea încîntat de faptul că mi-a furnizat o inedită vizită
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
femeile... desigur să ridicăm patul/ nici nu mai fac gălăgie de-un an, de cînd am vîndut-o/ după dulap?/ E praful. În dosare? Hîrtie de scris. Chiar o folosesc la/ scris poezii. [...]/ Ce femeie? Sertarul e gol - unde ce să ascund? Vă ascult./ Am înțeles/să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă/ nici un gînd aici care să funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
au fost mulțumiți, câte substanțe conțin și roșul emailat întinzându-se peste / reclamele imense de pe autostrăzi/ copilul mexicanilor împroșcând cu lacrimi predica irlandeză, blondă, argumentată, strălucitoare, stranie, în bătaia reflectoarelor/ vitralii/ intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu mai născocesc/ cădere din cădere." n Daniel Bănulescu, Te voi iubi pân'la sfârșitul patului, Ediția a II-a, revăzută, Ed. Axa, Botoșani, 2002, 97 pag. Horia Gane, Calm, pus deoparte
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
greu de observat că "femeia din fotografie" spune "eu" à contre coeur, că are inteligența de a se simți mult mai bine în rolul de oglindă decît în cel de oglindită și, în fine, că sesizează perfect personajul care se ascunde în fiecare dintre noi.
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
de aproape, de pe scaunul de alături, din încăperea unde se țin ședințele Sburătorului, Lovinescu arată la fel: impasibil. Asupra acestui punct, un scriitor mărunt, Simion Stolnicu, și unul aflat tot timpul sub reflectoare, Camil Petrescu, sînt de acord. Stolnicu își ascunde supărarea în paginile unui jurnal intim, Camil Petrescu și-o dezvăluie în 1932, tipărită cu litere de-o șchioapă, pe prima pagină a României literare, iar titlul e elocvent: Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile. Contemporanii lui Lovinescu nu făceau
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns în mari buchete de crini... iar eu, prietenul greierilor sîngerii - închiși în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-o cursă de șoareci - o rouă sticloasă, nu scîrbă, nu limba băloasă a
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
pământ, de a străluci, de a se întuneca, de a cădea, de a dansa, de a se învolbura pe neașteptate, de a se deplasa în spirale, săgeți, cercuri și zig-zaguri, felul ei de a-i orbi pe oameni, de a ascunde săniile și pe câinii polari, felul ei de a se fofila în cele mai ascunse unghiuri ale pământului, apoi de a se strânge într-un singur loc în care n-a nins niciodată, felul de a se topi repede sau
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă. O exuberanță suspectă încerca să nu lase să i se observe disperarea. Poezia ei, din contra, nu-și ascunde niciodată dramatismul. Nu e neapărat o legătură între felul de a fi (totdeauna aparent) al omului și expresia lui literară. Gravitatea poeziei Marianei Marin a fost însușirea ei cea mai evidentă de la început. Cînd a debutat, în Cenaclul de luni
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
i-am auzit numele, ca o fregată sprințară și demnă, spărgând valuri, banchize și înaintând spre cine știe ce nebănuite țărmuri. Numele unei mari poete. Asta știam din cărțile ei, din gândurile prietenilor pricepuți la poezie. Dar și numele unui uriaș suflet, ascuns într-o făptură cu totul și cu totul altfel decât îmi imaginam că poate fi o femeie poet. Asta am aflat-o pe o corabie adevărată, un transatlantic de lux, pe care ne-am îmbarcat zeci de scriitori acum 10
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Madi Marin a murit - între subiect și predicat există un teribil dezacord - o discordanță existențială. Madi era toată numai viață, vitalitate de luptător, entuziasm, fervoare, rîs. Rîsul ei mereu prezent, o replică spontană pentru care o invidiam - chiar dacă bănuiam că ascunde mari spații de tristețe și de singurătate. Iarna trecută mi-a povestit - rîzînd, rîzînd - că în noaptea Sfîntului Nicolae și-a așezat pantofii la geam și a pus în ei bomboane și covrigei, ca să vină și la ea Moșul. Cînd
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]