1,950 matches
-
contact cu zonele exterioare”. În poema noastră Întîlnim o pluralitate de euri. Eul concentrat este al Cătălinei dar nu Întotdeauna pentru că eroina trece și prin momente de disipare, eul vaporizat Îi aparține lui Hyperion. Cristina Hăulică amintea mai demult această aserțiune: „orice lectură este o nouă versiune, exactă sau trădătoare totodată care se Înscrie pe orbita trasată În jurul textului nuclear ... conceptul de text definitiv nu corespunde decît religiei sau oboselii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este un mercur etic și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
n-dimensional. În sinteza anti-probabilistică a lui Ilya Prigogine, realitatea întreagă este continuu aceeași, ca un steady-state, esența ei intimă fiind unitatea. Există un ce comun în toți și în toate, suflu divin ce conține elevarea supremă. Pornind de la aceste aserțiuni, doctrinele morale, sociale, politice și economice pot fi perfect ordonate funcție de un principiu uniform, pregătind astfel calea pentru o interpretare coerentă și logică a evoluției gîndirii umane. Cîteva concepte-cheie pot da consistență și claritate acestui principiu: cel de negantropie, opus
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
plac, iar legea trebuie să o respecte în primul rînd ei, cei care o propovăduiesc. "Logica libertății și logica securității pot fi reunite: cordonul lor ombilical este democrația" (p. 174). După ce părea să se bucure văzîndu-și, măcar în parte, validate aserțiunile din Ciocnirea civilizațiilor, Samuel P. Huntington publică o nouă lucrare ce are toate datele unui best-seller: Who are we? The Challenges to America's National Identity (Cine suntem? Provocările la adresa identității naționale americane). Fără a fi un profet, sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acestor puncte de plecare se desăvârșește pe solul unei gândiri nutrite cu idei convergente, nu le adaugă la un sistem filosofic preexistent și diferit. Cugetarea eminesciană se regăsește în ideile kantiene de exemplu, în teoria prezentului veșnic nu le găsește. Aserțiunile kantiene satisfac necesități ontologice trădate de Eminescu, ceea ce descrie intertex tualitatea bazată pe afinități. Despre identificarea cu și despre "operaționalizarea" epică a filosofiei kantiene în proza eminesciană vom formula mai multe ipoteze în pagini care urmează (vezi infra, capitolul referitor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
are poetul, nici vorbă, din Schopenhauer" (Călinescu: 1999, 333). Criticul trece relația dintre creația eminesciană și cea indiană la "alte literaturi" (Călinescu: 1999, pp.333-338). De altfel, jumătate din studiile eminescologice pornesc de la sau punctează undeva în cuprinsul lor o aserțiune călinesciană pe care doresc să o contraargu menteze. Așa se întâmplă și cu aprecierile pe care G. Călinescu le face pe marginea cunoașterii de către Eminescu a limbii sanscrite și a scrierilor esențiale ale înțelepciunii indiene. Criticul este de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor, aserțiune disimulată în interogație, ritmul se schimbă, raportul de coordonare "liniștește" și efectul persuasiv este aproape atins. Demonstrația urmează să fie completată cu elemente legate de relativitatea timpului, astfel încât, din rezultanta celor două să reiasă cât mai aproape de certitudine concluzia relativității
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2004. 58 Dumitru Tucan, art. cit., p. 232. 59 Ibidem, p. 232. 60Ibidem, p. 232. 61 Ibidem, p. 10. 62 Cf. J. Hillis Miller, Etica lecturii, București, Editura Art, 2007, în Prefață, p. 7: Nu întâmplător, deconstructiviștii duri resping orice aserțiune concluzivă, orice referință la adevăr și orice judecată asupra erorii". 63 Dan Negruț, op. cit., p. 7, " Fiind o formă de analiză relativ recentă, volumul Despre Gramatologie al lui Derrida fiind tradus și lansat în România abia în iunie 2009, deconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a descoperi esența ființei - a tot ceea ce ființează - În Însăși ființa. Chiar și atunci când remarcă existența Altuia, de fapt o face În scopul clarificării propriei sale existențe. Laitmotivul unei astfel de concepții teoretice poate fi sintetizat În următoarea aserțiune: „M-am Îndreptat către voi oamenilor nu ca mai bine să vă cunosc ci ca, mai bine cunoscându-vă, să mă Înțeleg mai profund pe mine Însumi.” De la Platon și Aristotel până la Kant, Husserl sau Heidegger, trecând prin tot ceea ce
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
unor modele analitice, să le spunem, "clasice"; optimizarea procesului cunoașterii în domeniu reclamă, de bună seamă, extinderea și adâncirea continuă a anchetelor științifice dincolo de lumea privilegiată a prim-planurilor, acolo unde pot fi aflate repere, elemente și nuanțe întregitoare oricăror aserțiuni sau afirmații sentențioase. Cum nu puține dintre proiectele și năzuințele, ori inițiativele și faptele lui Carol Mihalic de Hodocin judecate prin raportare permanentă la impactul lor asupra ritmului evolutiv al societății românești sub regimul juridic al Regulamentului Organic oferă analiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
noștri, ca să câștige mijloace strategice pentru a ne combate, în timp ce noi nu posedăm nici un exemplar al acestei hărți"40. Moderația și legalismul constatate, îndeosebi, în prima parte a mandatului lui Ghica, nu îngăduie exagerări și nu pot servi drept temei aserțiunii potrivit căreia boierimea conservatoare ar fi fost protejată de domnitor. Dimpotrivă, interesele acesteia au fost cvasi-eludate până la detașare totală, în ultima parte a mandatului, de domnitorul, care, motivând că țara trebuia "să facă și ea de la sine un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
un declanșator esențial al crizei mondiale recente. Acestea din urmă ajunseseră să valoreze la sfîrșitul lui 2007 aproximativ 7.500 miliarde de dolari, în condițiile în care acum 30 de ani nici măcar nu existau 12! Nu sîntem de acord cu aserțiunea susținută de unele voci care consideră că tocmai acordul Gramm-Leach-Bliley de dereglementare a sistemului financiar-bancar a fost o cauză primă pentru deschiderea cutiei Pandorei. Ne bazăm afirmația pe un lucru evident petrecut în timpul crizei declanșate în 1987, cînd legea de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a noastră, în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie... Ei bine, în spațiul hexagonal, lucrurile stau altfel și nu fiindcă, vezi Doamne, politica de acolo ar fi presărată cu îngerași, ci pentru că, în general, ca să ajungi în sferele de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la a-l opri pe stradă, cum a procedat un distins domn care i-a declarat peremptoriu: "Dumneavoastră știți ce înseamnă să o aștepți pe femeia pe care o iubești"! Identificarea e triplă aici; nu mai este vorba de aserțiunea flaubertiană, pe jumătate ironică, "Madame Bovary sunt eu", e fuziunea completă autor-narator-naratar într-un intens "da, da, Gabriel / Elisabeth sunt eu și sunteți dvs.". La Houellebecq (care, de altfel, nu e deloc avar cu declarațiile contradictorii și răsunătoare, dovadă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De aici, acest joc neîntrerupt între observațiile casante, așa-zis obiective, exterioare, și prea-plinul eului lăcrămos, nevrotic, dar autopersiflant. De atîta negare a acestei lumi, ca și a celeilalte -, o intensă jubilație se ivește în scrierile cioraniene, care debordează de aserțiuni pardoxale, fără a se imobiliza însă într-un impas al gîndirii. Orice s-ar spune, Cioran nu e niciodată cu spatele la zid, căci chiar și pesimismul său exemplar este combătut de ceea ce am numi fondul său românesc de toleranță și apetență
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un alt nivel de realitate, legitimată și definită de conceptul terțului inclus. Gîndirea contemporană nu se mai poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut într-o aserțiune monovalentă. Cioran nu ar fi deschis, probabil, niciodată cutia lui Schrödinger, s-ar fi mulțumit să gloseze în jurul motanului, un mort-viu, la fel ca el... Și, la urma urmei, ce ar mai fi de adăugat despre un om care se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur Vidich apreciază stilul adoptat de către Baudrillard, deși uneori crede că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare în spațiul ideologic 548). Dacă eliminăm din definiția minciunii două componente care apar foarte des în analiza acestui concept necesitatea aserțiunii unei propoziții false și intenția de a înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur vizuale și auditive, în încercarea de a descrie o ființă care eludează orice coordonată a formei. Horla este o reificare a spaimelor autorului său, aș putea spune, dacă aș avea în vedere aserțiunea lui Elaine L. Graham, referitoare la proza consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și teama simultană de aceasta se exprimă, adesea, sub forma unor narațiuni-avertisment, ce reflectă coșmarurile pe care Necunoscutul le poate genera" (2002
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se confruntă, ulterior, cu ceea ce îi apare drept un exemplu tipic de non sequitur: Știi c-am visat pe sfântul Nicolae azi-noapte?" îmi zice râzând. "Ești bun la Dumnezeu, măria-ta, și d-aia a venit sfântul să te vază"". Aserțiunea următoare condensează cristale de cinism: ""Așa cred și eu îmi zise, uitându-se în ochii mei dar nu știi că mi-a zis să te azvârl d-aicea jos". Când am auzit așa, am înghețat; mi s-a tăiat picioarele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
brațele nevăzute". Celestul exultă la împlinirea unui destin îndelung pregătit: "toți ochii de diamant ai cerului clipiră atunci de fericire". Faptul cel mai neobișnuit este că notațiile auctoriale din finalul propriu-zis al nuvelei, scrise în cheie metaforic-analitică, par să anticipeze aserțiunile, selectate dintr-un interviu, ale celebrului actor de origine maghiară, dar născut în România Bela Lugosi, potrivit cărora "Femeile iubesc teroarea. [...] Subconștientul lor tânjește după îmbrățișarea morții. Moartea, ultimul iubit triumfător" (Sullivan, 1986: 274). Sexualitatea obsesivă (în Frigul, melanjată, previzibil
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
omului Bolintineanu în contextul social-politic în care s-a format și a creat, cf. Vârgolici, 1971. 51 Este greu de înțeles de ce Istoria literaturii române editată de Academia Română subliniază însușirea lui Gane "de a rememora melancolic copilăria" (1970-1973: III, 52), aserțiune exemplificată prin Aliuță sau Cânele Balan, prima o poveste violentă, iar a doua una terifiantă (sau, cel puțin, resimțită ca atare de erou). 52 Nu voi face abuz, în această lucrare, de jargonul impus de naratologia structuralistă, întrucât sunt conștient
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este numit strigon" (2002: 72), evocând, desigur, vrăjitoarea, dar și strigoiul. 94 De altfel, această modalitate de realizare narativă tinde să plaseze romanul lui Eliade mai aproape de proza secolului al XIX-lea decât de cea a secolului al XX-lea. Aserțiunea mea trebuie corelată cu o observație pertinentă formulată de Bernadette Lynn Bosky: În povestirile din secolul al XIX-lea, această atracție (exercitată de vampir asupra victimei, n.m.) era mai mult o problemă de persuadare hipnotică decât de frumusețe fizică" (1999
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o ignoră". (Ib., p. 315) Popper generaliza rolul criticii în dezvoltarea științei, pe când Kuhn îl rezerva doar pentru momentele de criză, când " Oamenii de știință se comportă ca filosofi" ori ca cercetătorii din științele sociale care trebuie să aleagă între aserțiuni și contra-aserțiuni. Dar nu aceasta este partea importantă a activității științifice, ci aceea de rezolvare a problemelor, și "o tradiție de rezolvare a problemelor (puzzles) poate pregăti calea propriei sale înlocuiri". (ib., p. 319) Dintre asemănările concepției sale cu aceea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este de mirare că cei care cred că filozofia nu poate și nici nu trebuie să aducă o contribuție la cunoașterea noastră despre lume îi vor contesta teoriei lui Darwin orice semnificație filozofică. Dintr-o asemenea perspectivă capătă sens o aserțiune (4.1122), la prima vedere extravagantă, din Tractatus Logico Philosophicus a lui Ludwig Wittgenstein: „Teoria darwinistă nu are de a face mai mult cu filozofia decât orice altă ipoteză a științei naturii.“ Nu este aici locul pentru a discuta dacă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]