3,212 matches
-
echilibrul Ce frumusețe neagră Din balcoane Se aruncă vaze fără flori Rac-tac-și rac-tac Rac-tac-și-rac-tac Vazele dansează în vânt Ele nu recunosc ora polițienească Rac-tac-și rac-tac Tu acolo Sădești flori artificiale Strigă milițianul care scrie mandate El păzește vazele sparte În asfalt urmele tancurilor păzește Referință Bibliografică: Poezie albaneză Flora Brovina (În traducerea lui Baki Ymeri) / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
Propriilor Pensii, că aceea a Propriilor salarii nu a fost suficient pălăvrăgita. Și țara are nevoie de Legi, de investiții care creează locuri de muncă, de construirea sau măcar repararea școlilor, a spitalelor, a drumurilor pe beton nu din îmbogățitorul asfalt de două parale, de ... etc. Și au un efect de autoapărare, un spirit de haită, acești palavragii de te iei cu mâinile de cap. Da, pălăvrăgeala prea multă ridică nasul prea sus. Și omul, ca omul, când devine palavragiu de
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
Petale de parfum pluteau în aerul nopți iar adierea blândă a vântului ce mângâia realitatea,le purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi se unifica cu vibrația vieți ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat întrebându-se cum va fi despărțirea ei de acestă realitate și auzind clinchetul brichetei Zipo
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat întrebându-se cum va fi despărțirea ei de acestă realitate și auzind clinchetul brichetei Zipo folosită de bărbatul ce o privea sprijinit de mașină ei,Iulia se ridică de pe asfalt și cercetandu-l cu atenție,observă că-i un tip destul de drăguț iar barbă nerasa îi conferea un profund parfum de virilitate. Bărbatul zâmbi și după ce-și recupera rucsacul de pe capota Mustangului,și-l așeza pe umăr și se
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
bărbatului, privi cerul și văzând că luna dispăruse după norii zdrențuiți,urcă în Mustang și după ce își aprinse o țigară,sufla fumul pe geam apoi răsuci cheia în contact și apasă cu putere pedala accelerației torturând cauciucurile ce chelelăiră pe asfalt în timp ce mașina se zmuci că împinsă de curentul timpului și cu viteză maximă trecu pe langă bărbatul ce-și linse buzele de plăcere și după ce luminile de poziție ale Mustangului,dispărură după pâlcul de stejari din apropiere,bărbatul aruncă țigarea
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
Manole. „Nașterea de spațiu“ este zeificată: ...Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu. // Era de ajuns să se rupă un pod, / ca să se așeze în locul gol un zeu, / ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă, / ca să se așeze în ea un zeu... («Elegia a doua, Getica» - SAlf, 92). „Originile“ Omului-Fantă antrenează o logică lirico-dinamică subtilă a contradictoriului (cf. LLog, 59 sqq.): Omul-Fantă are îndepărtate origini. / El vine din afară: / din afara frunzelor, / din afara luminii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului MÂNUȘA DE BOX Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Eram în București cu Titina, soția mea, pe o căldură de făcea să ni se scufunde sandalele în asfalt. Ajunși pe fosta stradă Lahovary, ne-am oprit în dreptul imobilului din spatele Bisericii Albe unde, citind pe o plăcuță comemorativa, a locuit George Enescu împreună cu Maruca. Dogoarea aerului făcea că autoturismele să le vedem jucând în aer. Încet, am urcat la
MÂNUŞA DE BOX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354355_a_355684]
-
până în 1984 când, episcopul reformat Laszlo Papp, în urma unei raport din partea comisiei de disciplină despre activitatea ajutorului de pastor, îl trimite disciplinar din Dej într-o comună rurală ungurească ca pastor. Laszlo Tokes nu acceptă apostolat într-o comună fără asfalt și credincioase ne emancipate și se mută înapoi la Cluj, la părinți săi. Tatăl pastorului, Istvan Tokes, era profesor la Institutul reformat din Cluj pe care-l absolvise și fiul său, se curta și el cu Securitatea, care-l cunoștea
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
de dragoste) și, iată, versanți pe care se ros¬togolesc, șoptite, cuvintele pasiunii: în tăcerea de la capăt, scrie Cristina Emanuela Dascălu e regăsirea ființei și a cuplului erotic. Cîteva simboluri dau adîncime viziunii poetice: marea din poeme precum Remember, Țărm, Asfalt, Nu vei simți risipa căutării, Zănatic zbucium, Un singur trup sau cocorii, cu țipătul trist al plecării, dar și cu amplul zbor al întoarcerii, se asociază cu mărul păcatului primordial: "va șuiera pe mare pierdută-ntotdeauna/ iubirea ce-nflorise doar
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
calendar / tu poți dulce timp de un vis / trist poem de dragoste / caut pașii mei pierduți. / țărm / sigur mai ești, în lună - lame de metal / nevoia de tuburi de oxygen / din nou despre noi suflet de închiriat / nedumeriri, altă toamnă / asfalt / Q. E. D. / Egee, păcat primordial / o Veneție mai puțin, desigur / papagalul și ceaiul, iubire paralelă / talisman, good-bye now / la frontieră ninsori astrale / nu vei simți risipa căutării anatomia iubirii / 1990 Ex nihilo, nihil! / zănatic zbucium floarea interzisă / fonetică sau
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
pădurilor bântuite, dar nu știu de ce, mai mereu, trebuie să am propria experiență ca să pot înțelege. Am fost un copil rebel, neastâmpărat și, poate, din această cauză, încă, îmi caut rădăcinile printre crăpăturile timpului, fără teama că într-o zi asfaltul se va topi și mă va înghiți. Nu mai visez OZN-uri, acum visez o pălărie cu borduri mari sub care să pot îmbrățișa cerul; visez o dimineață în care primăvara înmugurește în fiecare colț al sufletului meu; o zi
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
să caut adevărul depun armele sărut pământul binecuvântez cerul și mă las copleșită de bucuria valului care se împreunează cu marea ridic degetele pentru a mângâia curcubeul învăț tabla adunării și scăderii refuz să înțeleg logaritmii sar peste gropile din asfalt simt tremurul frunzelor aripile fluturilor tăcerea greierilor închid poarta cimitirului și privesc fiecare răsărit ca o promisiune DINCOLO DE MINE dincolo de mine începe nesfârșirea și fiecare clipă care îmi curge printre degete aduce mai aproape miasma merelor intrate în putrefacție n-
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
țoapă are puterea să recunoască faptul că e țoapă? Țoapa și țopîrlanul derivă din interjecția ''țop''. Mitocănia ordinară dezgustă. Mă întreb de ce nu-i ard o scatoalcă bădăranului, de ce nu-l înjur de mamă, de ce nu-l pun să lingă asfaltul pe care-l impurifică. De ce nu-l ia polițiunea, cum vrea Zița. Mitocanul extraordinar, însă, nu trebuie să dispară. Are rostul lui în existența legii, pe care, în cele din urmă, spun savanții, o consolidează. Am un coleg de breaslă
VĂ IMPLOR,TĂCEŢI MAI TARE! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353114_a_354443]
-
Locală? Să-ți dau epoleții jos? Uite că ți-i dau! amenință el și făcu doi pași privind provocator la omul în uniformă. - Stai pe loc! îl țintui agentul Brumă pentru moment. Un pas dacă mai faci, iei contact cu asfaltul și plătești amendă... - Amendă pe gura mă-tii! țipă tânărul în negru și sări spre Brumă cu brațul drept întins către umărul stâng al acestuia. Agentul fandă rapid spre stânga, pară la fel de rapid, prinse cu amândouă mâinile încheietura brațului sortit
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
epoletul și, folosind forța cu care fusese repezit, precum și greutatea individului, se răsuci, intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
o fi dat la pace cu lăutarii, dar hora satului nu a mai fost HORĂ. Se rărea, se subția în elan și prospețime, dar și în participanți. Treptat, treptat, Hora...murea. O altă lovitură (ultima?) a primit când șarpele de asfalt a frânt Piața-n două, smulgându-i și pe cei doi duzi seculari, protectorii horelor. Un iubitor de frumos, Gogu Iancu, directorul căminului cultural, a urcat horele și sârbele pe scenă, unde împătimiții dansatori deveniseră...membrii echipei de dansuri. Însă
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Antoaneta l-a acceptat deși azi dimineață nu-și dădea nici o șansă și prins în vâltoarea gândurilor ce-i creau o senzație de beatitudine,tranversă stradă printr-un loc nepermis și sunetul strident,rece și brutal al cauciucurilor chelelăind pe asfalt,fu ultimul sunet auzit de Mircea și marca ieșirea lui din această viață efemera.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Cu aripile franțe / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
vadă albul întoarcerii din pântecul nopții, o culoare a inițierii, de fapt o non-culoare în simbolul unei lumi: „Apoi șovăi alb pe alb/privind cum ninge/ m-ar durea urmele/ pe care le-aș lăsa în zăpadă/ m-ar frige asfaltul înghețat/ te-aș căuta/ dar timpul tot scade/ a rămas fără haine cel puțin azi/ în oglinda mea”( Răspuns). Timpul, acea măsură a tuturor lucrurilor apare obsedant, uneori sub semn de întrebare, ca în poemul Trezirea, fără „rădăcinile misterelor/ și
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
plecat să muncească. L-a îmbiat un consătean. Să vină la București, să se angajeze cioban... La început s-a crucit! Cum să fii cioban la București? Unde să pască oile-n adunătura aia de case peste case, șosele și asfalt?. L-a dumirit că, nu în București ci lângă! După o jumătate de litru de țuică fiartă, era pe drum! El, Dănuț nu bea...Țuica aia, l-a tâmpit... Nici lui soră-sa nu i-a spus, pentru că știa că
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
a îngrijit permanent de buna funcționare a școlilor, a amenajat terenul de sport pentru copii și tineri, terenul de tenis și baschet din spatele căminului cultural, a finalizat alimentarea cu apă a satului, a amenajat centrul civic din Poiana Primăriei cu asfalt, bănci, scenă, va începe în curând amenajarea Pleșuvei, ca să nu mai inunde satul în caz de potoape cum a fost cel din 1999 și multe altele”; • Vălenii: „Nu știm dacă este păcătos, dar știm că în satul nostru a construit
ALEXANDRU STĂNCIULESCU-BÂRDA -BĂTAIA PE CAŞCAVAL de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347039_a_348368]
-
rochii; eram mulțumită că îi închisesem gura Miței care, după spusele lui Mia, “trăncănea tot timpul, numai să se afle în vorbă”. Cuvântul “bucureșteancă” îi impresiona pe copiii de la țară și cum majoritatea nu călcaseră decât de câteva ori pe asfaltul din București, mă priveau ca pe cineva deosebit față de ei. Și cum orgoliul în tine se naște din naivitatea altora, am început și eu încet, pe nesimțite, să-mi dau aere și să cred în superioritatea pe care mi-o
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
pe catalige! E o lume veche care se înfățișează ochilor noștri, cu toate aspectele sale bune și rele. Vizita în primul oraș apropiat a autoarei constituie, fără doar și poate cea mai mare aventură a copilăriei. “La Reghin am văzut asfalt, lumină electrică. Cred că atunci aveam în jur de cinci ani. În iarna următoare, tata m-a luat cu el la București” și episodul îmi amintește de un fragment al unei alte mari scriitoare române, Ioana Stuparu, despre vizita acesteia
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
de scriitor român în toate ipostazele lui. O carte intuitivă, sub formă de interviu, închegată punctual, dar și instantaneu, după capriciile gândului, sugestiilor, similitudinilor, o carte scrisă la o cafea-șotron, spumoasă, pe cât de așezată, precum omul desenat cu cretă pe asfalt, pe atât de spontană, ca săritura într-un picior începând de la picioarele omului, la mâini, până la cap. Un joc fantastic care mărturisește despre iubire, jertfă, dăruire, muncă, succes, împlinire, suferință, bucurie perfectă. “Este o artă să pui întrebări - recunoaște Melania
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
putința de a se apleca sau de a păși mai departe. Ca la comandă, fetele au izbucnit în râs, uitând de înghețatele ce picurau în voie pe rochiile lor înflorate. Băiatul privea cu disperare la cârja care se odihnea pe asfaltul nins cu puful alb al plopilor din apropiere. Se uită rugător la cele două fete care nu știau ce să facă. La un moment dat s-au ridicat amândouă, rușinate, dar ea a fost mai curajoasă, a mers să-i
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]