49,508 matches
-
Măștile criticii literare" și "Un concept perimat" constituie partea cea mai consistentă a cărții și ar merita cu prisosință o analiză amănunțită într-un spațiu mult mai larg. Pentru Ștefan Cazimir lumea ltieraturii este un imens puzzle în fața căruia își asumă cu delicatețe dificilul rol (de "Sherlock Holmes al criticii literare românești" cum bine îl caracterizează Gabriel Dimisianu) de a căuta piesele lipsă sau de a le șterge pe cele întunecate sau doar înnegrite de vreme. Neobosit și înarmat cu un
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
căzînd într-un ocean de cretă// așadar tu ești (el face o reverență)...". De aici și senzația de diferență valorică între părțile care alcătuiesc volumul Dorei Pavel, risc pe care îl presupune alcătuirea oricărei antologii de autor. Autoarea și-l asumă și nu cîștigă decît pe jumătate. muncile lui don quijote oferă imaginea unei autoare surprinzătoare atunci cînd inovează la nivel formal, dar iconsecvente în ceea ce privește sound-ul care-i caracterizează poezia. Dora Pavel, muncile lui don quijote, Ed. Paralela 45, 2000, 105
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
al unor ani turbați și hrănitori deopotrivă, ani furați și ani dăruiți, din 1948 și până azi. Nădăjduiesc să "expun" o oglindă non-narcisistă, dar forțamente reflectând evenimente personale, chiar dacă într-un context general, într-o istorie pe care mi-o asum și de care mă delimitez periodic. Sunt un martor, încă foarte viu și cu memoria intactă. În ce an ați scris profeticele versuri: Chiar de voi fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română."? Le-
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
singurul extremism îngăduit în lumea ideilor este (vorba, de data aceasta, a d-lui Radu Cosașu) unul de centru. Am însă prilejuri nenumărate să mă conving că lucrurile nu stau deloc așa. De vină e, desigur, naivitatea mea. Mi-o asum, ca să zic așa, neavînd încotro. Dar, de înțeles, nu înțeleg de ce nu putem să nu ne urîm de fiecare dată cînd opiniile ne despart. Dintre multele manifestări ale urii intelectuale, aleg, nu chiar la întîmplare, unul singur. În Convorbirile literare
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
și nostalgie. Cartea conține și un set de fotografii inedite cu familia regală precum și piesa de teatru Alegerea, scrisă de Rege și de Regină, la Versoix în 1960. Conștientă că nu seamănă cu nici una din predecesoare, Regina Ana și-a asumat și a împărtășit cu devotament destinul vitreg al Regelui, adevăratul personaj al acestor memorii, al acestei cărți care "este, poate, un fel de a le arăta românilor că, deși departe de ei, suntem cu ei. Nu suntem încă pe de-a
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
aparență, care se impune prin forța trăirii și prin încercarea de-a fi ea însăși salvarea de la o stare de prizonierat în viață, "între două lumi", una "imponderabilă" - aceasta - și una care "trage în jos" - cealaltă (lumile). Actul scrierii este asumat ca o datorie sacră - "Să scrii în fiecare zi/ iată un mod de a te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
cel mai important partid de opoziție. Se pare că președintele Iliescu însuși a devenit agasat de creșterea PRM-ului și că încearcă să-i limpezească și pe simpatizanții din PDSR ai liderului peremist asupra riscurilor politice pe care și le asumă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
zoreau să-și aducă omagiile poetului și să-l purifice de "calomniile" celorlalți își manifestau totodată un bizar spirit patern față de o cultură considerată încă imatură, incapabilă să stea pe propriile picioare, să dureze tocmai prin forța de a-și asuma deopotrivă continuitatea și schimbarea, în jocul lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină smerenie și umilitate, gîndește în același timp că, dacă el ar înceta să mai aducă jertfe pe altar, zeul ar muri
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
atît de profundă într-o situație limită, cred că actorul are nevoie de curaj și nebunie ca să te poți apropia de un personaj aflat într-o asemenea stare. Și nu poți sta doar în proximitatea lui. Trebuie să ți-l asumi cu totul, să traversezi încercările suferinței, ale conviețuirii cu atingerea morții. În alt secol, lumea a fost impresionată de boala incurabilă - nu exista încă tratament pentru tuberculoză - a Violetei din Traviata lui Verdi, o boală la "modă" atunci. Sigur că
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
sînt materia brută care cu ingeniozitate și talent se transformă în poezie de bună calitate. Punerea în versuri a articolelor de ziar și a anunțurilor de tot felul implică încă de la început un risc pe care temerarul poet și-l asumă, ca pe un pariu cu propria capacitate de a face poezie din orice. Dacă în Publitim avem o înșiruire de anunțuri de mică publicitate dintre cele mai surprinzătoare și aberante, Poșta lui Cupidon face pe câteva pagini un insolit inventar
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
ea și voită, în spațiile unei imagini deja erodate prin uz, artista realizează cea mai spectaculoasă și mai profundă experiență din pictura noastră de astăzi. Sub aparența unei priviri conformiste și ușor de localizat în convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
în opera rebreniană. Traseul parcurs de Apostol Bologa pînă la identificarea tragică cu tatăl (memoriandistul, adaug eu, n.m.) poate fi considerat un etalon al evoluției relației tată-fiu: este singurul caz în care, după un travaliu dureros, fiul reușește să-și asume figura tatălui, devenind el însuși (chiar dacă nu în sens biologic) tatăl, bărbatul. Celelalte două ipostaze sînt complementare. Puiu Faranga exemplifică identitatea eșuată, iar Ion al Glanetașului refuzul violent, agresiv, al identificării. Toate aceste romane sînt meditații despre moduri ale constituirii
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
autoclarificare a acestuia. Astfel, chiar de la începutul curei, cînd Puiu trăiește într-o insecuritate profundă, tatăl îi impune o constrîngere suplimentară: simularea nebuniei". De abia medicul curant, doctorul Ursu, îl obligă pe Puiu să renunțe la propriile fantasme. Treptat, își asumă deplin responsabilitatea crimei. Și, apoi, ca un corolar firesc, Puiu, internat pentru a scăpa de pedeapsă, înnebunește de-a binelea. "Începută ca o deghizare perfectă, nebunia personajului sfîrșește ca o revelație a eului autentic". Fie și într-un fel, fie
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
dintre cele mai incitante evenimente ale ultimului timp. De ce nu a fost el perceput astfel, explicația este destul de simplă: pentru a funcționa cum trebuie, receptarea trebuie să aibă și ea curajul emițătorului, ba din cînd în cînd chiar să-și asume explicit și riscurile corespunzătoare.
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
lungi pîrtii argintate/ Ca și cum ar fi vrut în depărtări s-arate/ O clipă încă drumul care pierea pe mări". Și tot așa pe întregul traiect al volumului care aduna creația primei sale vîrste lirice. D-na Cornelia Pillat și-a asumat, încă în 1983, misiunea care îi fusese încredințată de marele poet fiului său Dinu, bun, stimat coleg de breaslă cu generația noastră. Misiunea pe care și-a asumat-o d-na Cornelia Pillat, în locul soțului ei decedat înainte de vreme, de
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
aduna creația primei sale vîrste lirice. D-na Cornelia Pillat și-a asumat, încă în 1983, misiunea care îi fusese încredințată de marele poet fiului său Dinu, bun, stimat coleg de breaslă cu generația noastră. Misiunea pe care și-a asumat-o d-na Cornelia Pillat, în locul soțului ei decedat înainte de vreme, de a-i edita opera socrului ei a înfăptuit-o cu devoțiune, cu dragoste și oarecare știință a meșteșugului de istoric literar. Cel dintîi volum al ediției pe care
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Toate cărțile tale vorbesc despre abjecția sistemului, despre puterea ei de a contamina. Crezi că abjecția este o maladie socială, nu este ea una individuală, se poate oricine contamina? Eu cred că violența ascunsă și ipocrită și care nu-și asumă consecințele este abjecție. Doi bărbați care bat într-un beci un al treilea legat de calorifer, în timp ce afară se strigă lozinci despre cea mai bună dintre lumi, asta e abjecție. Ai dreptate că violența anilor cincizeci, totuși mai la lumina
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
în acest popor care poate îndura, iată, inclusiv crima. Și apoi, să nu uităm că balada noastră ridicată la rang național, Miorița, își face model din ciobănașul care se lasă omorît. Iată imaginea pe care ne convine să ne-o asumăm, seninătatea în fața morții. Eu nu cred că aici e vorba de răbdare care, în definitiv este una dintre cele mai mari virtuți, zice Biblia. Nu este răbdare aici, este indiferență. O indiferență care vine din oboseală și din solicitarea îngrozitoare
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși aristocratic. Contrafacerea implică în sine o idee democratică: e la îndemîna tuturor, e maleabilă, se poate multiplica etc. * Slăbiciunea ambiției constă în raportarea ta la alții, recte
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd tocmai momentele de suspense, răspîntiile, dilemele, aparentele erori sau alunecări din logica unei identități în formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
în versiunea lui Mailer este în mare parte fidelă faptelor relatate în evangheliile canonizate. Re-povestirea scriitorului american nu aduce multe lucruri noi, ba chiar pierde din prospețimea limbajului evanghelic și din patosul relatărilor originale, lipsuri pe care însă autorul le asumă cu bunăștiință. El conturează un nou Isus prin prisma memoriei ("cel puțin din câte îmi pot eu aminti") și aduce în noul text conștiința de sine a unui autor al veacului postmodern. Și de data aceasta latura umană a Mântuitorului
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
ce atitudine va lua Academia Română, care în urmă cu un an l-a înălțat pe adulatorul lui Ceaușescu la rangul de "membru de onoare". Ce-i drept, la așa academicieni, așa onoare! După cum mai-marele de la Cotroceni va trebui să-și asume riscul de a pune piciorul în prag. El are de ales între a continua să meargă braț la braț cu un individ asupra căruia planează bănuieli de-o asemenea gravitate, ori să-și ia adio de la sprijinul internațional. O țară
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]