1,059 matches
-
intențiile lui democratice, un mesaj franc elegant. Parada, așadar, care, din unghi rusesc, s-a vrut o reiterare a imperialismului ei latent, a fost o staniolată contrafacere în dulcele stil kremlinesc. Neînstare să mai sperie pe nimeni. Chiar dacă în spăimoasele atemporale camioane Molotov au fost înghesuiți, ca hamsiii, babacii îmbrăcați în decorații staliniste. Sau, poate, chiar de asta. Ce să fi căutat atunci Băsescu la Moscova? Sigur, era acolo numai lume bună: orice plasare într-o atare companie dădea/ îi dădea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
glorioasa și neliniștita dinastie a domnitorilor creștini, apărători ai ortodoxiei și ai civilizației românești. Deși supuși destinului istoric, cei patru reprezentanți ai mitului întemeietorului (Traian, Dragoș, Negru-vodă și Alexandru cel Bun) sunt redați în cronici după un tipar impersonal și atemporal (spre diferență de portretele clasice ale antichității, dar în spiritul literaturii creștine ortodoxe). Trecerea de la aceste caractere-model de legiuitori și constructori la eroii-model, de la o istorie sacră la mozaicul istoriei și al existenței se face datorită apariției unui cronotop particular
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
197 Difuzarea cunoștințelor în masa sistemelor sociale 197 Analiza obiectivelor și a problemelor 199 Evaluarea eficienței și a consecințelor laterale 202 Terapia directivă 203 Terapia nondirectivă 205 Bibliografie 212 2. FILOSOFIA ISTORIEI Capitolul 12. Dimensiunea temporalității în știință 221 Științele atemporale ale generalului 223 Științele atemporale ale individualului 225 Științele istorice - științe temporale ale unor obiecte individuale 227 Științele evoluției - științele temporale având ca obiect o clasă generală de fenomene 231 Capitolul 13. Funcțiile istoriei 236 Semnificația socială a timpului 236
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemelor sociale 197 Analiza obiectivelor și a problemelor 199 Evaluarea eficienței și a consecințelor laterale 202 Terapia directivă 203 Terapia nondirectivă 205 Bibliografie 212 2. FILOSOFIA ISTORIEI Capitolul 12. Dimensiunea temporalității în știință 221 Științele atemporale ale generalului 223 Științele atemporale ale individualului 225 Științele istorice - științe temporale ale unor obiecte individuale 227 Științele evoluției - științele temporale având ca obiect o clasă generală de fenomene 231 Capitolul 13. Funcțiile istoriei 236 Semnificația socială a timpului 236 Funcțiile istoriei 244 Explicația fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
secolului al XVII-lea, este „centrată pe evoluție”. Evoluția reprezintă, după părerea sa, elementul caracteristic al Weltanschauung-ului contemporan (Huxley, 1973). Există aici o problemă epistemologică ce merită toată atenția: putem descifra diferențe structurale în modelul de științificitate pe axa atemporal/temporal? Putem deci distinge științe structural atemporale de științe structural temporale? Există însă și o a doua dimensiune secundară, implicată mereu de dimensiunea temporalității, referitoare la obiectul propriu-zis al științei: general/individual. Modelul clasic de științificitate, așa cum era fixat în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evoluție”. Evoluția reprezintă, după părerea sa, elementul caracteristic al Weltanschauung-ului contemporan (Huxley, 1973). Există aici o problemă epistemologică ce merită toată atenția: putem descifra diferențe structurale în modelul de științificitate pe axa atemporal/temporal? Putem deci distinge științe structural atemporale de științe structural temporale? Există însă și o a doua dimensiune secundară, implicată mereu de dimensiunea temporalității, referitoare la obiectul propriu-zis al științei: general/individual. Modelul clasic de științificitate, așa cum era fixat în celebra formulare aristotelică, este legat de general
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
singur fenomen? Aici este însă implicată o problemă mai gravă. Există un singur model de științificitate sau o pluralitate de modele? În acest capitol voi încerca să pun în evidență diferențele generate de cele două axe invocate mai înainte: temporal/atemporal și individual/general. Considerarea celor două axe sugerează următoarele patru tipuri distincte de științe: Să analizăm pe rând cele patru tipuri de discipline științifice obținute, încercând să vedem în ce măsură au realmente un profil distinct. Științele atemporale ale generaluluitc "Științele atemporale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
invocate mai înainte: temporal/atemporal și individual/general. Considerarea celor două axe sugerează următoarele patru tipuri distincte de științe: Să analizăm pe rând cele patru tipuri de discipline științifice obținute, încercând să vedem în ce măsură au realmente un profil distinct. Științele atemporale ale generaluluitc "Științele atemporale ale generalului" Definirea tradițională a științei este asociată cu stabilirea legilor generale. Ce sunt legile pe care știința caută să le formuleze? Ele sunt relații constante(repetabile deci), care se stabilesc între clase generale de obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atemporal și individual/general. Considerarea celor două axe sugerează următoarele patru tipuri distincte de științe: Să analizăm pe rând cele patru tipuri de discipline științifice obținute, încercând să vedem în ce măsură au realmente un profil distinct. Științele atemporale ale generaluluitc "Științele atemporale ale generalului" Definirea tradițională a științei este asociată cu stabilirea legilor generale. Ce sunt legile pe care știința caută să le formuleze? Ele sunt relații constante(repetabile deci), care se stabilesc între clase generale de obiecte. Forma lor abstractă este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
enunțuri nu este vorba nici de Popescu sau Ionescu și nici despre Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală. Timpul nu modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi, în modul în care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin aplicarea unor legi generale. Întrebarea la care trebuie să răspundă științele generalului este: pot ele să satisfacă toate necesitățile de cunoaștere? Și, în mod special, pot da ele oexplicație satisfăcătoare obiectivelor individuale și dinamicii în timp a istoriei? Științele atemporale ale individualuluitc "Științele atemporale ale individualului" Deși pentru mentalitatea clasică o „știință a individualului” sună monstruos, practica științei a creat asemenea discipline. Și aceasta pentru că interesul pentru cunoaștere nu stă numai în determinarea caracteristicilor generale ale claselor de obiecte, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generale. Întrebarea la care trebuie să răspundă științele generalului este: pot ele să satisfacă toate necesitățile de cunoaștere? Și, în mod special, pot da ele oexplicație satisfăcătoare obiectivelor individuale și dinamicii în timp a istoriei? Științele atemporale ale individualuluitc "Științele atemporale ale individualului" Deși pentru mentalitatea clasică o „știință a individualului” sună monstruos, practica științei a creat asemenea discipline. Și aceasta pentru că interesul pentru cunoaștere nu stă numai în determinarea caracteristicilor generale ale claselor de obiecte, ci și în explorarea descriptivă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu se schimbă semnificativ în timp, procesul nu e încheiat în moddefinitiv. Apar mereu noi aspecte, se fac corectări măsurătorilor anterioare. După cum lesne se poate observa, disciplinele considerate în această categorie- geografia, anatomia și fiziologia omului etc. - sunt și ele atemporale. Nici ele nu iau în considerație timpul ca o dimensiune importantă a cercetării lor. Motivul este însă cu totul diferit de cel pentru care științele generalului fac abstracție de timp. Științele analizate aici pornesc de la presupoziția că obiectul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în sensul că succesiunea în timp a stărilor sale este absolut specifică, ireparabilă. Descrierea unui obiect individual presupune, în mod necesar, descrierea istoriei sale proprii. În acest sens este dificil să se tragă o linie de demarcație netă între științele atemporale și cele temporale ale obiectelor individuale. Distincția este însă justificată prin accentul care cade fie pe descrierea obiectului în secțiunea prezentului, fie pe descrierea în dinamica sa temporală. Geografia nu este în mod fundamental o disciplină istorică. Ea descrie starea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a societății și a mediului său natural. Ea este însă complementară cu o disciplină posibilă ce ar putea fi determinată drept „geografie istorică” și ale cărei elemente, în funcție de necesitățile cercetării, au fost dezvoltate. Anatomia și fiziologia omului este o știință atemporală. Ea descrie specia umană așa cum este în prezent, fără a exclude însă un interes pentru istoria biologică a speciei umane. Relativa stabilitate, pe o perioadă mai lungă de timp, a unui obiect individual reprezintă condiția esențială a constituirii unei discipline
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ea descrie specia umană așa cum este în prezent, fără a exclude însă un interes pentru istoria biologică a speciei umane. Relativa stabilitate, pe o perioadă mai lungă de timp, a unui obiect individual reprezintă condiția esențială a constituirii unei discipline atemporale. Dacă, dimpotrivă, respectivul obiect prezintă o dinamică rapidă în timp, descrierea sa va fi predominant istorică. Dacă, de exemplu, România este considerată ca un obiect individual de mare interes pentru cunoaștere, o descriere a situației sale sociale, politice, economice, culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
timp, descrierea sa va fi predominant istorică. Dacă, de exemplu, România este considerată ca un obiect individual de mare interes pentru cunoaștere, o descriere a situației sale sociale, politice, economice, culturale, demografice, din momentul de față, reprezintă sarcina unei științe atemporale. Complementar însă unei asemenea cunoașteri este „Istoria României”, ca disciplină temporală. Punctul de vedere al acestei lucrări este că istoria, ca disciplină științifică, are un profil specific: ea este o știință ce se ocupă de dinamica temporală a unor obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și viitoare a unui obiect este determinată într-un grad semnificativ de starea sa trecută. Cercetarea succesiunii în timp a diferitelor stări ale unui obiect individual oferă o cheie pentru înțelegerea stării sale actuale și a celor viitoare. O cercetare atemporală, de tipul celei oferite de științele generalului, poate ajunge la dezvoltarea unor cauze mai generale. O asemenea explicație nu poate fi însă completă. De exemplu, putem înțelege feudalismul românesc într-un mod strict teoretic, pornind de la nivelul de dezvoltare al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ne-ar interesa destinul individual al fiecărei pietre dintre cele existente la ora actuală, ar fi probabil necesar să întocmim istorii individuale ale lor. Dar cum nu ne interesează acest destin particular, ne mulțumim cu discipline generale, care descriu comportamentul atemporal și general al clasei întregi - fizica descrie comportamentul pietrelor în calitatea lor de corpuri fizice, chimia, mineralogia etc. Un al doilea aspect care susține interesul pentru istorie este însăși necesitatea de material empiric a științelor generalului. Sociologia, antropologia culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au dublat cunoștințele științifice în secolul trecut spre deosebire de timpul necesar în momentul actual. În principiu, acest tip de probleme par justificate pentru o teorie generală a evoluției. Ne-am putea întreba în continuare care sunt diferențele dintre o știință generală atemporală și o știință generală temporală. Nu cumva cea de-a doua este reductibilă la prima? Să luăm ca exemplu științele societății. Forma generală a unei legi a științei generale a societății este: „ori de câte ori vor exista condițiile X, cu necesitate se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor, relațiile sociale de producție determină profilul general al societății. Simplificând, putem spune că la diferite niveluri de dezvoltare a forțelor de producție, vor corespunde diferite tipuri de organizare socială. O asemenea teză este de forma tezelor conținute în științele atemporale ale generalului. Nu este făcută nici o referite la timp și nici nu este nevoie să se facă. Se poate face o listă cu „stări” distincte ale forțelor de producție, asociindu-se fiecăreia dintre ele un anumit tip distinct de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iar yj , un tip de organizare socială. În acest caz este evident că nu este nevoie de nici o trimitere temporală. Problema care se pune este: nu cumva toate tezele generale ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de nici o trimitere temporală. Problema care se pune este: nu cumva toate tezele generale ale teoriilor evoluției pot fi reformulate într-o asemenea manieră atemporală? Societatea umană, de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]