2,132 matches
-
primește și pe cei din al unsprezecelea ceas. Dacă trădarea și‑a găsit loc între ucenici, pentru ce te miri că ura împotriva fraților își găsește loc și printre episcopi? Dacă mai devreme Chiril menționează seria impostorilor, reprezentați de „ereziarhii atei” care se autoproclamau cristoși, acum el insistă asupra acestui punct, făcând unele precizări. Alături de impostori trebuie amintiți trădătorii care, din păcate, provin din toate categoriile de creștini: episcopi, preoți, simpli credincioși. Singurul criteriu infailibil pentru înțelegerea și încercarea dreptei credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Alexis Soltykov (1806-1888), În ale sale Voyages en Inde (Garnier frères, Paris, 1858, p. 236), menționează intransigența acestor akali sau nihungi și crede că „secta turbată” a acestor luptători Îl condamnă cu acțiunile lor pe Schöfft pentru că ar fi fost ateu. 310. Permisiunea britanică (probabil menționată În pașaport sau Într-un act special de călătorie) devenise după anexare obligatorie; se cuvine menționat Însă că și o parte din Kashmir a trecut, În 1846, Între posesiunile britanice, În timpul guvernării lui Ghulab Singh
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
T. ca istoric literar și critic este Efectul Caragiale (2002). Personalitatea lui I. L. Caragiale e investigată plecând de la contrastele multiple care o compun (arhetipurile Ianus bifrons și Proteus). Se acordă credit nu „dizolvantului”, ci constructivului, nu „antipatriotului”, ci patriotului, nu „ateului”, ci omului profund religios, nu zeflemistului impulsiv și arbitrar, ci spiritului creator prin excelență, cu o filosofie bine articulată. Pe de altă parte, „efectul Caragiale” e considerat nu numai uriaș, ci și benefic în toate planurile, dar mai ales în
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
mister și de miracol, de a te devota unui ideal și de a accepta în mod voluntar sacrificiul pus în serviciul altora. Medicina este o morală practică ce implică o credință puternică. Medicul refractar oricărei credințe confesionale, liber-cugetător, pozitivist sau ateu, nu poate avea un suport moral care să-l apropie de altruismul și devoțiunea profesională. Pe aceste considerente, condițiile necesare exercitării medicinei sunt următoarele: a) Să dorești ușurarea nenorocirilor fizice și sufletești ale altora, pe care-i simți ca semeni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apărea aceasta în Vulgata, Biblia latină. Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului și evitarea erorilor calendaristice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967), oferă parcă o sinteză a motivelor cultivate
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Sânge pe râul Doamnei (1992), Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste (1992), Martiriul Bisericii Ortodoxe Române (1994), Preoți în cătușe (1997, în colaborare cu Irineu Slătineanu). Stăruința în relevarea prigoanei împotriva preoților nu este întâmplătoare. Înfățișând torturile săvârșite de torționarii atei din închisorile comuniste, R. sugerează asemănarea cu torturarea martirilor creștinismului, ceea ce - spune autorul - „transformă un capitol al istoriei vechi a creștinismului într-o realitate contemporană, după cum transformă un capitol al istoriei contemporane într-unul al istoriei sacre”. Familiarizat cu tot
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
despre numeroasele și adeseori complicatele probleme ale Bisericii Ortodoxe în relațiile ei cu alte culte și secte religioase, dincolo de structura și ținta morală a comentariilor, rememorările duc inevitabil spre anii de detenție și spre perioada de dominație a regimului comunist ateu. Ca și în celelalte studii cultural-religioase, și în aceste dezbateri dialogate se simte „smerenia prelatului”. În literatura de ficțiune P. rămâne cu romanul Trei ceasuri în iad. Este o carte a cărei narațiune se desfășoară pe mai multe planuri, cu toate că
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Cercetarea sociologică repeta, În anii ’80, ciclul marginalizării politice. Un exemplu sugestiv l-au constituit studiile de sociologia religiei, desfășurate de Universitatea din București, care au constatat o religiozitate activă și medie la 70% din eșantionul reprezentativ utilizat și 16% atei. Rezultatele au nemulțumit profund conducerea de partid, sociologii fiind suspectați de falsificarea datelor care contraziceau doctrina oficială. Ceea ce a urmat nu mai era deloc cercetare științifică, ci propagandă. Ștefan Buzărnescu: În aria de interferență geopolitică În care ne-a găsit
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de a denunța inechitățile sociale, ura de rasă, „deșucherile politicii instinctive”, „nedreptățile de tot felul”, „calomnia ticăloasă”, „legalitatea concediată”, „moraliștii fără morală”, „tâlharii servind lecții de onestitate”, „prostituații care blamează prostituția”, „vidul din mirajul superstițiilor” și alte multe tare morale. Ateu, și-a făcut din scris „o mistică și unică religie”. Figură marcantă a presei românești interbelice, K. se afla „în termeni excelenți” (N. Carandino) cu oameni politici ca Al. Vaida-Voevod, C. Argetoianu, Armand Călinescu, Virgil Madgearu. Era apreciat atât pentru
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
ba poet naturalist, ba socialist, și își face arme din versul dur, aspru, din cuvântul hulit, din asonanța ostentativă. Rămâne totuși îndatorat unei pleiade de poeți, de la Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
de referința la statistica nominală. În rubricile sociologiei, cifrele - oricât de reci - evocă uneori așteptări stringente. Rezultatele recensământului din anul 2002 prilejuiesc câteva spontane reflecții asupra prefacerilor religioase din țesutul social românesc al ultimului deceniu. Numărul infim al celor declarați atei și numărul covârșitor (dar totuși redus cu aproape 10% față de cotele din 1992) al celor declarați ortodocși continuă să surprindă, dar n-ar trebui să înșele. Cu siguranță, Bisericile din România se află într-o situație mai fericită decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
față de cotele din 1992) al celor declarați ortodocși continuă să surprindă, dar n-ar trebui să înșele. Cu siguranță, Bisericile din România se află într-o situație mai fericită decât cele din Republica Cehă (unde peste 60% s-au declarat atei) sau Bulgaria (unde criza de autoritate a Bisericii Ortodoxe a lăsat un generos spațiu de inițiativă pentru minoritatea musulmană). Totuși, în România urbană, o simplă privire asupra tumultului străzii, gustul publicațiilor de masă, isteria atât de populară a radiourilor comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
colecție de texte de spiritualitate care, în cele mai multe centre universitare, nici măcar nu este răsfoită 2. Mulți profesori „serioși” văd în Pateric o simplă „adunătură” de povești pioase. În acest fel, se ajunge la două extreme: pe de o parte, cinismul ateu, pe de altă parte, credulitatea absolută. Din nefericire, cursurile de „mistică și spiritualitate” predate în perioada interbelică de Nichifor Crainic (1889-1972) și Dumitru Stăniloae (1903-1993) sunt mai degrabă sporadice. Ceea ce le suplinește uneori, în chip lamentabil, este injecția cu „moralină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârșitul vieții, de vechile legături cu îngerii căzuți ai Securității. Semnând un angajament în tinerețe, am devenit toată viața un gardian al partidului ateu, spionând viețile celor iubitori de libertate. Înțeleg doar astăzi că, prin turnătorie, am păcătuit împotriva aproapelui. Frica instalată de tancurile sovietice m-au făcut să uit glasul Celui care a spus: „Nu te teme” (Luca 5, 11). Ca toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o ședință de psihoterapie, Euharistia se primește sporadic; cât despre predică, aceasta poate vorbi despre orice, dar nu despre complexele audienței... Preoții își vor binele, iar noi ne cerem dezlegarea prin cauțiune. Pe de altă parte, privatizarea religiei este visul ateu al liberalilor dintotdeauna. Adevărul, dacă mai există, trebuie sacrificat utilității sociale. Dreptatea se cere jertfită pentru cauza păcii. Universitățile nu sunt spații publice de dezbatere a adevărului, ci instrumente de educație a unor cetățeni loiali credințelor seculare ale statului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
are, prin urmare, un sens terapeutic. El consemnează disoluția unei subtile, dar foarte răspândite forme de idolatrie. Trecerea de la idolul conceptual al metafizicii la icoana doxologică a liturghiei nu este deloc facilă. „Moartea lui Dumnezeu” nu implică neapărat un militantism ateu, ci ascunde o secretă relație de conivență cu proclamația creștină. H.-R. Patapievici pare să adere la interpretarea teologică de mai sus atunci când afirmă că „moartea lui Dumnezeu” reprezintă un principiu epistemologic implicat de Buna-Vestire creștină 4. Absența sau retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca arhierei, iar funcționarii marilor biblioteci ca bocitoare. Între timp devenim tot mai incapabili sau poate chiar imuni în fața unor întrebări simple, dar fundamentale. Care este Crezul întemeietor pentru viața creștinilor? De ce suntem mai degrabă creștini decât musulmani fervenți sau atei virtuoși? De ce mai spunem că Hristos a înviat „după Scripturi”? Unde se află teologia printre celelalte „mari narațiuni” ale culturilor și civilizațiilor universale? Ce înseamnă pentru noi „economia divină” în desfășurarea implacabilă a modernităților înconjurătoare? Aceste întrebări sunt deja foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la realitate. În același spirit, liberalismul și conservatorismul pot rămâne vii numai în măsura în care continuă să dialogheze și între ele. O primă condiție pentru succesul unui atare dialog este confruntarea permanentă cu problema teologico-politică: mulți gânditori liberali moderni și contemporani sunt atei, dar liberalismul se poate gândi și într-o lume care nu l-a ucis (de tot) pe Dumnezeu. Astfel, unul dintre autorii-fetiș ai Stângii postmoderne, Walter Benjamin, mai încerca încă, în perioada interbelică, o abordare teologico-politică, sub inspirația unor Ludwig
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
știm) nu este tolerant încă, fiindcă se așteaptă ca toată lumea să fie creștină, dar drumul spre John Locke și a sa Letter Concerning Toleration e deschis. Pentru „situarea” rapidă a lui Hobbes, merită să ne amintim că el, mai curând ateu, scria într-o perioadă de război civil cu puternică motivație religioasă; în general, partizani ai evoluției și nu ai revoluției, englezii au făcut totuși o sângeroasă excepție, mergând până la „rezolvarea” problemei teologico-politice prin foc, sabie și regicid. Pentru „puterea pastorală
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie de „Chick”, dar îl detestă pe Sartre și îi disprețuiește ideile, așa cum îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s-a plasat ideologic și politic în continuarea marii gândiri liberale continentale, pe care aș defini-o cel mai bine situând-o în jurul lui (înainte, în timpul și după) Alexis de Tocqueville. E un mic miracol, dacă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem construi comunitatea (așa cum alții ne spun că putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din iunie 1948, a stat împreună cu Nicolae Cobîlaș, dar și cu Dumitru Bordeianu, care a intrat în conflict deschis cu „Țanu”, pe care îl descrie ca fiind „de un orgoliu și de un sadism feroce”. Bordeianu spune că Popa era ateu convins, asculta cu atenție ce se discuta în cameră, îi plăcea să polemizeze și fusese anchetat doar câteva zile, fără să aibă urme de bătaie, ceea ce ar sugera că a ajuns la un acord cu autoritățile comuniste chiar din primele
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]