1,238 matches
-
nazistă era "Endlösung der Judenfrage" („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în alte limbi, printre care engleza, termenul "soluția finală" este folosit ca alternativă la cel de "holocaust". În România, Conducătorul Antonescu a folosit sintagma „curățirea terenului”. Atrocitățile regimului nazist nu s-au limitat la evrei. Unii autori au folosit noțiunea "holocaust" în sens mai larg, pentru a descrie și alte acțiuni ale regimului nazist. Acestea includ uciderea a aproximativ o jumătate de milion de romi, omorârea a
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
imensa forță de muncă evreiască adunată în regiunea Guvernământului General (peste un milion de muncitori) era un bun prea valoros pentru a fi irosit în timp ce Germania se pregătea să invadeze Uniunea Sovietică. Unele părți din armata germană, din principiu, dezaprobau atrocitățile împotriva evreilor și pe această perioadă erau conflicte frecvente între armată și SS asupra politicii din Polonia. În cele din urmă, nici Göring și nici conducerea armatei nu erau dispuși sau capabili să submineze autoritatea lui Himmler, mai ales fiindcă
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
spectacolul lui Frjlić încearcă să deconstruiască viziunea binară asupra violenței (unii sunt buni, ceilalți sunt răi), văzând violența ca pe un mecanism complex, sistemic, în care forțele opozante împrumută caracteristici una de la cealaltă, un mecanism plin de contradicții care generează atrocități. Discursul lui Frjlić este orientat pe o critică a istoriei coloniale a Europei: tradiția europeană nu este altceva decât o tradiție a abuzurilor comise de europeni în spațiile colonizate, iar bunăstarea europeană este un produs al acestor abuzuri. Cele două
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? () [Corola-website/Science/296170_a_297499]
-
de conflict este adesea mult mai mare decât se vede sub masca liniștii aparente a unui teritoriu sigur. În Republica Centrafricană, precum în majoritatea țărilor din Africa implicate în războaie nesfârșite, femeile și copiii sunt adesea ținta atacurilor, violurilor sau altor atrocități din partea grupărilor rivale, ale soldaților sau chiar ale <a href="http://www.aljazeera.com/blogs/africa/2016/07/dealing-rape-central-african-republic-160711164252767.html">trupelor de menținere a păcii ale ON</a>U. Republica Centrafricană este una dintre acele țări și poate Ines este una
Fețele nevăzute ale războaielor () [Corola-website/Science/296177_a_297506]
-
de pe Înălțimile Seelow (16 -19 aprilie) și a celor pentru cucerirea Berlinului (aprilie - mai) pierderile sovietice au fost foarte mari. După cum afirmă Anthony Beevor, soldații sovietici s-au dedat jafuri, crime și violuri. Beevor a considerat că motivul principal al atrocităților era dorința soldaților de răzbunare pentru crimele germane făptuite în URSS. În plus, propaganda sovietică a unor agitatori precum Ilia Ehrenburg a încurajat o atitudine dură și răzbunătoare fața de soldații germani, care s-a extins și în ceea ce privește civilii germani
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
răzbunare pentru crimele germane făptuite în URSS. În plus, propaganda sovietică a unor agitatori precum Ilia Ehrenburg a încurajat o atitudine dură și răzbunătoare fața de soldații germani, care s-a extins și în ceea ce privește civilii germani. Ca urmare a acestor atrocități, reale sau amplificate de zvonurile care circulau în vreme de război, făcute publice de propaganda nazistă, milioane de etnici germani au căutat să se refugieze din calea Armatei Roșii spre vest.
Ofensiva Vistula-Oder () [Corola-website/Science/306998_a_308327]
-
a oferit serviciile amiralului Karl Dönitz, noul conducător al Germaniei. În timp ce se afla la Hamburg, von Bock a fost ucis într-un bombardament aerian la 4 mai 1945. Deși în cercul său de intimi von Bock s-a declarat împotriva atrocităților comise împotriva civililor sovietici, feldmareșalul nu a luat niciodată poziție publică în această privință. Se cunoaște un singur caz al unui raport secundar în care a scris: „"Meine Herren, ich stelle fest: Der Feldmarschall von Bock hat protestiert!"” („Domnilor, constat
Fedor von Bock () [Corola-website/Science/307262_a_308591]
-
de naționaliștii încercau să stăvilească influența comuniștilor și să lupte în același timp și cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, și se pare că nici intenția, să administreze direct China. Scopul lor era să creeze guverne marionetă favoarabile niponilor. Totuși, atrocitățile comise de forțele armate japoneze din China a făcut ca aceste guverne sprijinite de Tokyo să fie foarte nepopulare. China, spre deosebire de Japonia, era nepregătită pentru declanșarea unui război total și avea o capacitate a industrei militare redusă. Armata chineză nu
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
orașelor Hiroshima și Nagasaki. Japonezii au acceptat în cele din urmă capitularea necondiționată în fața Aliaților pe 15 august 1945. Tribunalul Militar Internațional pentru Orientul Îndepărtat s-a întrunit pe 3 mai 1946 pentru a judeca Crimele de război japoneze, inclusiv atrocitățile ca Masacrul de la Nanking. Împăratul Hirohito a primit totuși imunitate și și-a păstrat titlul. Războiul a costat milioane de vieți în Japonia și în alte țări, mai ales în Asia de Est, și a lăsat mare parte din industria
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de Armata Roșie. Amândouă forțele ocupante au recrutat voluntari pentru armatele lor din rândul populației civile. Peste 110.000 de letoni Letonii au luptat în două divizii Waffen SS. Poliția auxiliară letonă a fost implicată în Holocaust și au comis atrocități împotriva populației civile. Unități letone formate în cadrul Armatei Roșii au participat la apărarea Moscovei și au avut pierderi grele. În conformitate cu aprecierile lui Krivoșeev, între 1941-1945, 11.600 letoni au căzut la datorie din rândurile Armatei Roșii. Libanul se afla sub
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
important asupra conștiinței naționale ucrainene. Petliura a publicat articole și broșuri semnate cu pseudonimele: V. Marchenko, V. Salevsky, I. Rokytsky, O. Riastr și altele. Cât timp Petliura a fost șeful statului, pogromurile nu au încetat nicio clipă iar numărul victimelor atrocităților de tot felul contra evreilor din Ucraina continuând să crească. În acele vremuri se estima că o treime din populația evreiască a Europei trăia în Ucraina. În timpul războiului civil rus, se estimează că între 70.000 și 250.000 de
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție
Drepturile omului () [Corola-website/Science/306853_a_308182]
-
unui conflict militar și din această cauză nu beneficiază de prescripție. Conceptul de crimă de război este de dată relativ recentă, datând din perioada de după cel de-al doilea război mondial. Înainte de Procesul de la Nuremberg (Nürnberg), se considera că toate atrocitățile ce însoțeau războiul, fac parte intrinsec din natura violentă a acestuia, cu exemple mergând până în antichitate, astfel încât politicienii, comandanții militari, dar și executanții scăpau cel mai adesea, iar dacă pierdeau războiul, cel mai adesea erau executați sumar. Crimele de război
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ca Josip Broz Tito), a primit de la Moscova un mesaj: "Organizați detașamente de partizani fără întârziere. Partizanii să inițieze un război în spatele liniilor inamice". Sprijinul popular de care s-au bucurat comuniștii a fost indiscutabil. Populația civilă era înspăimântată de atrocitățile făptuite de germani. De asemenea, ustașii croați au organizat acțiuni, (care azi ar putea fi caracterizate ca genocid sau purificare etnică), împotriva cetățenilor iugoslavi de religie ortodoxă sau musulmană. Mai rău, preoții catolici au participat cu entuziasm la "cruciada" de
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
față de cehi și simpatie pentru germanii din Sudeți (Vestul Cehoslovaciei). După ce puterile vestice au acceptat cerințele lui Hitler cu privire la Cehoslovacia, Goebbles a îndreptat arma propagandei către Polonia. Din mai, a orchestrat o "campanie de ură" împotriva Poloniei, fabricând povești despre atrocitățile împotriva germanilor din Danzig (în poloneză Gdańsk) și alte orașe. Chiar și așa, nu a putut să convingă majoritatea germanilor să accepte ideea unui război. Odată cu începerea războiului, în septembrie 1939, Goebbels a început să-și extindă influența în politica
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
concepție acceptată și de unii vlahi. În regiune tensiunea a crescut. Pe de o parte puterea otomană îi persecuta pe meglenoromânii pe care îi credea aliați cu naționaliștii bulgari, pe de altă parte greci și vlahi aliați cu ei comiteau atrocități împotriva meglenoromânilor cu spirit românesc. Dezvoltarea mișcării Junilor Turci a trezit noi speranțe în rândul meglenoromânilor și mai mulți dintre ei au luat parte în 1908 la revoluția lor, pentru că Junii Turci promiseseră egalitatea în drepturi a tuturor locuitorilor imperiului
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
cele două țări se angajau să se apere de agresiunea Uniunii Sovietice și a oricărei alte puteri. Prima acțiune majoră a Japoniei a fost atacul împotriva Chinei. Invazia ulterioară japoneză și ocuparea unor părți din China a dus la numeroase atrocități împotriva civililor, cum ar fi masacrul de la Nanking. Japonezii s-au luptat cu fortele sovieto-mongole în Manchukuo în 1938 și 1939. Japonia a încercat să evite războiul cu Uniunea Sovietică prin semnarea unui pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică, mai
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
occidentală), atât autoritățile NDH, cât și clericii catolici (în special franciscanii) au organizat represiuni sângeroase contra sârbilor și evreilor sau convertiri forțate la catolicism. O parte a populației musulmane a acceptat includerea în Statul Național Croat și a participat la atrocitățile comise contra sârbilor, deși identificarea cu cauza națională croată a fost întotdeauna minoritară în rândul populației musulmane bosniace. În anul 1943, germanii au format Divizia SS Handjar, compusă din musulmani bosniaci. Divizia a fost utilizată în luptele contra partizanilor și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
și la un teritoriu controlat împreună cu forțele militare ale croaților bosniaci în centrul Bosniei. Organizația Națiunilor Unite desfășoară forțe de menținere a păcii (UNPROFOR), însă acestea au un mandat limitat astfel că nu au fost capabile să împiedice comiterea unor atrocități de către combatanți. Anul 1993 reprezintă momentul culminant al războiului din Bosnia deoarece alianța inițială dintre bosniaci și croați se destramă și au loc câteva conflicte paralele. Astfel, în Bosnia centrală, izbucnește un război deosebit de violent între croați și bosniaci, conflict
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
norvegiană, cu 10.000$. În 1966, se stabilește în Statele Unite, unde înființează misiunea creștină "Vocea martirilor", organizație care luptă împotriva persecuțiilor îndreptate asupra creștinilor de pe toate continentele. Ajunge în atenția Comisiei pentru Securitate Interioară a Senatului american, unde face cunoscute atrocitățile la care sînt supuși creștinii din țările comuniste. Privit cu îndoială de senatori, Wurmbrand se vede obligat să apeleze la argumentul cel mai puternic și anume: cicatricile de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsînd să se
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Moare în Torrance, California, în februarie 2001. Wurmbrand nu era un teolog de profesie, dar cărțile sale constituie veritabile mărturii nu doar ale atrocităților comunismului, cît mai ales mărturii ale Bisericii Creștine din primele decenii după instalarea comunismului în răsăritul Europei. În același timp, volumele sale constituie o literatură devoțională și sînt traduse în toate limbile de circulație internațională. "Cu Dumnezeu în subterană" este
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
sentimentelor de revoltă a unei întregi populații care își vede frații și coreligionarii masacrați și bunurile lor distruse.[...] Și astăzi, când mii de bulgari și chiar români sunt uciși, când în Bulgaria se comit la lumina zilei cele mai mari atrocități, Europa creștină nu găsește în forța sa, în regulile civilizației, în legile umanității, alte mijloace să vină în ajutorul acestor nefericite populații decât o tăcere insultătoare ?”" Prin aceste acțiuni, s-a încetățenit în România, Bulgaria și Dobrogea sentimentul unei „frății
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
agenți diplomatici din Balcani. Presa britanică a reluat acuzațiile, relatând că mii de țărani creștini fără apărare fuseseră măcelăriți de musulmani fanatici. Misionarii americani au estimat că au murit până la de creștini, iar bulgarii au avansat cifre între și . Vestea atrocităților bașibuzucilor a ajuns în afara Imperiului prin intermediul colegiului american Robert din Constantinopol. Majoritatea studenților erau bulgari, iar mulți au primit vestea de la familiile de acasă. Curând, în comunitatea diplomatică occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri, care au ajuns în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
din Constantinopol. Majoritatea studenților erau bulgari, iar mulți au primit vestea de la familiile de acasă. Curând, în comunitatea diplomatică occidentală din Constantinopol au început să circule zvonuri, care au ajuns în cele din urmă în ziarele din Vest. Știri despre atrocitățile musulmanilor împotriva creștinilor nu erau binevenite în Regatul Unit, unde guvernul Disraeli era hotărât să-i susțină pe otomani într-o situație deja tensionată din cauza crizei din Balcani. Un ziarist american din Ohio, Januarius A. MacGahan, care s-a întâmplat
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Bulgaria nu s-au dus în orașe, astfel încât acestea au fost puțin afectate de conflict. După tratatul de la San Stefano, Rusia a implementat propriul sistem de guvernare în noul principat al Bulgariei. Soldații ruși, cazaci și voluntarii bulgari au comis atrocități împotriva musulmanilor. Între și de musulmani, aproape în întregime etnici turci, au murit și peste un milion de refugiați au fugit împreună cu forțele otomane în retragere. Până la sfârșitul războiului, aproximativ 515.000 de musulmani turci au fost expulzați din Bulgaria
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]