1,498 matches
-
următoare (căci presiunea tradiției nu poate fi eludată) sbornice masive, cu conținut fix sau mobil, colecții de „cuvinte”, mineie, paterice, proloage etc. Dar o modificare de structură apare cu evidență, reflectând, la nivelul relației scriitor-text, o schimbare petrecută în mentalitatea auctorială. Literatura românească își cere dreptul de cetate, apar autori care „trăiesc” ca personalități distincte. Numele lor însoțește (chiar dacă nu mereu) niște opere, cu caracteristici bine precizate (dovadă că scriitorii erau deja în posesia unor idei cât se poate de limpezi
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la cronologia lineară, în compoziția ce pare a fi regizată de hazard, în indecizia asupra caracterului imaginar sau „adevărat” al întâmplărilor, mergând până la sugestia că întregul univers al acestor proze ar fi inventat de narator. Asemenea procedee nu
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
1990), roman scris în colaborare cu Mircea Nedelciu și Mircea Mihăieș (Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor). Cartea adoptă formula romanului senzațional, prelucrată în spirit parodic, ludic, prin activarea unui întreg arsenal de documente, scriituri, strategii textuale, referințe livrești, atitudini auctoriale. Un roman al scrierii romanului însoțește ca o umbră istorisirea propriu-zisă. Între Banat și Chicago sau Viena se țese istoria Anei din Comloș, devenită Sage după emigrarea în SUA, unde, intrând în lumea interlopă a anilor ‘20-’30, ajunge să
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
construcție originală, profund paradoxală. De altfel, insolitul autor nu-și recunoaște nici un „confrate” spiritual ori literar, în afară de „mult chinuitul confrate pastor Kierkegaard”. Travestiul, dedublarea și autodemascarea revelatoare sunt figuri centrale ale Calendarului. Pe de o parte, se manifestă dedublarea eului auctorial ce poartă măști diferite: de la „solitarul Serafim (fost și boxer) Uranus” și Ionathan X. Uranus, pseudonime din tinerețea avangardistă a lui A., la Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și ambalaj pentru cele cîteva întîmplări biografice din care și-a luat elan deocamdată. Cred că prima impresie pe care o are un proaspăt cititor al povestirilor este cea a dezinvolturii. Povestirea curge realmente ușor, fără crispare, într-o plăcere auctorială de a așterne fapte și personaje pe o canava bine articulată. Nici atunci cînd se ambiționează să descîlcească umorul tragic al politicii ori administrației de dinainte ori de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei manifestări performante. Cutia cu bătrâni ar avea însă și atunci, cum afirmă de altminteri prefațatorul cărții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se produce rafinarea de care vorbeam ceva mai sus. Veritabila ștafetă narativă (în unele volume aceste formule narative coexistă) demonstrează tendința lui Sadoveanu spre o nediferențiere a discursului, ultima ipostază narativă fiind, prin detașare și convenție, semnul deplinei sale maturități auctoriale. Cum afirma Nicolae Manolescu, deși epoca maturității scriitorului începe cu adevărat după 1928, când proza lui cultivă modelul și rescrie cărțile populare, de legende și înțelepciune orientală* - o concepție a literaturii modernă prin excelență -, originalitatea lui Sadoveanu este desăvârșită tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta am ajuns să mă îngrop în muncă plin de însuflețire. — Te ascult. Nu, nu vreau, mulțumesc. Oh. cred că mai trebuie să fie vreo sticlă pe undeva... Vezi, cititorul e un credul înnăscut. Și el are ceva din forța auctorială de a crea viață și... — Hei, bătaia, am spus eu. Ce ai făcut cu bătaia? Totul e rezolvat. Nici o problemă. — Cum? — Simplu. Îl face praf. Lorne îl provoacă dinadins pe Spunk să-l omoare, ca să o salveze pe Butch și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum, când N.N. nu vine, aș putea să mă simt jignit. În fond, mi-a deturnat dorul de somn, îmi ignoră orgoliul meu auctorial (editorial), mă face să pierd timpul așteptându-l. Nu-l pierd. Scriu. Mă privesc. Și știu că toate sunt așa cum trebuie să fie. Nu-i dau cartea din generozitate. Nu am exemplare. A promis că o plătește, cu o rotunjire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zice că ei au În comună și un ansamblu de dansuri folclorice care a luat premiu În Polonia și În Belgia. Da, da, dar acareturile, chioșcul ăla de ședințe?... La revedere, Zare * Și nu s-ar putea afirma, din perspectivă auctorială, că Zare Popescu e un tip care se abține de la alcool. Chiar este unul din pluton cu el care-i zice mereu că el e rudă cu șampnaia „Zarea“ sau cu ceasurile de mână sovietice: „Zaria“, „Luci“, „Pobeda“ etc. D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
argumente Într-o discuție cu Zare pe tema adevărului. O astfel de discuție, cei doi purtaseră atunci când se văzuseră ultima oară, cu câteva minute Înainte de plecarea trenului cu care Grințu se Întorsese din serviciul militar. Dacă timpul și obligațiile noastre auctoriale ne vor permite, vom reda cândva și fragmente din acea discuție nu tocmai neinteresantă pentru destinul acestor două presupuse personaje.* Un fapt sigur este că, de câte ori a revenit la internatul L.M.F.-ului, Grințu nu s-a interesat În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
structura romanului și de cerințele per sonajelor, încât devin invizibile. Sunt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate. În ciuda perspectivei care se schimbă cu fiecare dintre personajele cărora li se dă cuvântul în deplină libertate, fără cenzura auctorială, caleidoscopul acesta mișcător se adună în final într-o perspectivă atât de unitară încât Dimineață pierdută poate fi citit dintr-o singură respirație, ca un roman tradițional, și numai după aceea să ți dai seama prin ce strategii narative a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la dispariția completă din cadru, sunt parcurse în aceeași complexitate dialogică și în același joc de perspective, desfăcând și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l bârfi ; de a-l asculta cu falsă atenție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care i-au creionat și decis identitatea auctorială. Livia IACOB MANECHINE Dacă vor fi oameni, le vom da numai un obraz, o mână, un picior, numai pe acelea care le vor fi necesare în rolurile lor. Bruno Schulz I Mama sa avea o mulțime de prietene de pe vremea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pasaje și paranteze metatextuale tipărite cu corpuri de literă diferite. Al VI-lea episod din romanul Tic-Tac (Paradisul suspinelor, care va da titlul - mult mai liric - al scrierii și al volumului) delimitează cu corp de literă mic, între paranteze, comentariile auctoriale pe marginea jurnalului lui Darie (toate comentariile sînt semnate I.V.). Finalul capitolului conține un comentariu subliniat cu majuscule și atribuit aceluiași Darie: „UN MINUT DE ÎNTRERUPERE PENTRU A PREGĂTI CAPITOLUL DE ÎNCHEIERE. PLECAREA: CÎT MAI LITERARĂ. TITLU: PUTANA LA PERSOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
II, nr.1, 6 ianuarie 1923 - una dintre piesele de rezistență ale autorului (semnată „camuflat” Ivan Aniew) -, apare cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul publicului studențesc - tradiționalismul antimodernist. Perspectiva medicalizantă, curentă în epocă, asupra literaturii de avangardă - taxată drept „maladivă”, „morbidă” și „dezaxată” - nu ținea cont de intenționalitatea auctorială (citește: programarea haosului textual, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor). Atunci cînd țin totuși cont de ea, unii comentatori de orientare naționalistă o conotează - politizant - nu atît ca maladie a autorilor, ci ca subversiune vizînd îmbolnăvirea nației: acțiune destabilizatoare, anarhism propagat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cluj, 1998, p.173). Dar oare trebuie să ne reprezentăm literatura onirică (și, în particular, „onirismul estetic”, „structural”, profesat de Leonid Dimov, D. Țepeneag, Vintilă Ivănceanu și ceilalți) asemenea unei literaturi delirante, scrisă în stare de transă, fără cenzura lucidității auctoriale? Dimpotrivă... Primul susținător scriptic al ideii „onirismului” urmuzian (e vorba, desigur, de un alt fel de onirism decît cel „estetic” al lui Dimov și Țepeneag din anii ’60) a fost Ion Biberi, care, într-un eseu interbelic publicat în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce și de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
posteritate semnificativă, ultimul roman al lui Saul Bellow nu e pentru români tocmai, sau numai, literatură. Ca și „Kogon”, „Grielescu” este prezentat În culori negative În special de bietul „Ravelstein”, ceea ce mi se pare o combinație de lașitate și răutate auctoriale: „Chick”, mai cu seamă dacă distanța lui Bellow față de el era cu adevărat importantă, putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, În ciuda convenționalei delegări a imprecației de la narator la personaje. „Abe” Îi spune lui „Chick” că „Kogon” e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cărora trebuie să le facă față. Și tot pe parcursul celor o mie de zile și tot atâtea nopți. Timp în care acest bărbat își duce viața, lipsit de lumina ochilor. Încă de la prima pagină, Iustin Dobrescu este însoțit de vocea auctorială, ca un suport de care e preferabil să se sprijine, ca de bastonul pe care-l ține, de fantezie, agățat de braț. Vocea parcă îl conduce, îndreptându-i pașii într-acolo unde vrea să ajungă. E o senzație aproape materială
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a absorbi povești. Domnul M trăiește de fapt într-o galaxie de povești și întîmplări care se învîrt în jurul său ca niște corpuri cerești de diferite mărimi. Chiar și cînd citește ziarul, modalitatea sa de descifrare a actualității este una auctorială. El are impresia că actualitatea este o formă de ficțiune și încearcă să descifreze în tratarea evenimentelor de pe planetă intențiile stilistice ale unui autor rămas anonim. Mi se mai par totuși interesante la el două lucruri : plăcerea pe care o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
primul rând în sfera realismului critic balzacian, fiind un roman care oferă cititorului o imagine amplă a societății bucureștene de la început de secol XX. Tematic, opera ar putea fi înscrisă în rândul creațiilor care prezintă "istoria unei moșteniri", dar intenția auctorială pare să fie aceea de a realiza mai multe studii de caz. Firul naratorial demonstrează astfel că personajele lui Călinescu sunt concomitent "tipuri", dar și individualități. Legătura cu realitatea este evidentă atât în construirea, cât și în evoluția eroilor. Autorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]