2,315 matches
-
chip miraculos de asediul perșilor. Ne-am povestit ce-am mai făcut de când nu ne mai văzuserăm, timp în care iată-ne ajunși la biserica Sfinților Apostoli de lângă Palatul Sacru. Aceasta era păzită zi și noapte de gărzi cu platoșe aurite, dat fiind că acolo se odihneau rămășițele pământești ale împăraților și ale patriarhilor. În timp ce Garibaldo îi explica unuia dintre soldați ce e cu mine, am intrat. Era un templu antic, înălțat de împăratul Constantin și reconstruit de Iustinian. În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
transept care se sfârșea printr-o absidă cu cupolă semicirculară. În fața intrării exista un atrium vast, înconjurat de un portic încăpător. În acesta se afla cristelnița cu un baldachin de bronz sprijinit pe coloane și împodobit cu păuni de bronz aurit. Apa se vărsa în nișă coborând dintr-un mare recipient, tot de bronz. Ca să ajungi în atrium, se urca o scară lungă de marmură, iar ușile de acces în biserică erau cinci la număr. Ne-am îndreptat spre cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am coborât în subteranele altarului. Custodele, o umbră vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj de fier. Nenumăratele lumini, aprinse zi și noapte, ne-au dezvăluit ultima locuință a apostolului: un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea noastră privind fie taina morții, fie taina aurului nu a durat prea mult, căci Pompeianus a spus: - Cred că a sosit momentul. În timp ce străbăteam naosul central spre a reveni în atrium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Înțelegeam că era ceva în neregulă, dar nu reușeam să identific ce anume. Oricum nu exista nimic care să justifice moartea atâtor oameni, nici măcar ciudatul și marele candelabru în formă de arbore, cu șapte brațe, de deasupra altarului: era doar aurit. Mă pregăteam s-o iau din loc, când am surprins câteva priviri fixând stăruitor, chiar dacă pe furiș, o portiță pe care nu o observasem, în penumbră, pe o latură a altarului. - Unde se ajunge pe poarta aceea? Întrebarea mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oară a spus slujnicelor să o lase singură; iată-ne unul în fața altuia, pe scaune potrivite în nișa unei ferestre. Vara anului 651 abia începuse, și pe la al patrulea ceas al zilei era încă răcoare, deși soarele își trimisese razele aurite. Am rămas tăcuți, privindu-ne în ochi o bună bucată de timp. După care mi-a vorbit cu blândețe, punându-mă în încurcătură și făcându-mă să-mi fie rușine. - Stiliano, a venit momentul să ne spunem ce-avem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă corpurile. Pe scrin, fotografia În ramă aurită pe care nu o observase prima dată. Buonocore și blonda - care Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori albe. Îl sperie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dacă ești destoinic și nu-mi faci probleme, o să ai și tu o bucată de pâine. - Iar dacă nu? întrebase Zogru, privind inelul de pe degetul mic al lui Mihnea, care semăna cu o bilă neagă, pe care era gravată și aurită litera M. - Te vând la niște venețieni, care o să te țină numai cu apă sărată. Apoi îl lăsaseră acolo, în bezna pivniței, fără să-i mai pună sacul pe cap. Trăgea în nări mirosul de pământ umed, mucegăit și împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a lăsat pe buza gropii. El a luat, unul câte unul, oasele acoperite de pământ cleios și le-a spălat fără grabă în cazan. Asculta rugăciunea șoptită a confraților și trăgea pe nas tămâia care ieșea din șapte cădelnițe aurite. Apoi a așezat oasele pe un șervet curat și alături de ele o grămăjoară de obiecte risipite în mormânt, câteva catarame coclite, un inel de argint, fără pecete, și o pereche de cercei pentru copii, pe care ori că mortul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pe-a lui fata i-a sortit. Si-au făcut o nunta mare De-a stat in loc mândrul soare Iară luna cea măiastra A fost nașa cea măreață. Prâslea Prin locurile fermecate Unde un copac era Plin cu mere aurite Erau tot mereu răpite. Copacul era păzit De Prâslea cel fericit El și-a încercat norocul Că vroia s-apere locul. El a plecat după hoț Și-a găsit un zmeuleț Acolo el s-a luptat Și pe toate le-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că inventaseră o mie de noi moduri de a primi și a dărui plăcere. Dormiseră unul în brațele celuilalt. Râseseră ca niște copii de prostia lui Laban și de ciudățeniile Zilpei. Dar despre Rahela nu vorbiseră. A fost o săptămână aurită, fiecare zi era mai dulce și totodată mai tristă decât cea de dinainte. N-avea să mai fie altă vreme în care Iacob și Lea să rătăcească fiecare prin amintirile celuilalt și apoi, în mijlocul zilei, să se abandoneze unul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la umăr, capul ei aproape îl atingea pe al lui în timp ce-i spunea despre răscumpărarea pe care probabil o avea de plătit și pe care ea avea să o strângă de la celelalte neveste: miere și mirodenii, câteva brățări de cupru aurit, o bucată de in și trei de lână. El asculta tăcut și dădea din cap din când în când. Ochii mamei mele erau plini de Iacob. Între ei nu mai era loc pentru mine. Eu nu contam pentru ea așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am plecat din casa lui Iacob simțindu-mă mult mai bine decât Iosif. Dimineața, Iuda a început pregătirile pentru ca trupul lui Iacob să fie înmormântat alături de părinții lui în Canaan. Iosif a urmărit cum i-au pus trupul în lectica aurită, pe care el o adusese pentru călătoria de înmormântare. Înainte ca Iuda să plece cu trupul tatălui său, el și Iosif s-au îmbrățișat pentru ultima oară. Mi-am întors privirea de la acea scenă, dar, înainte de a ajunge la cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În vîrstă de numai cîteva zile. Era tocmai anul lipsă din vechiul registru al lui Pérec. Se uită de departe la ceremonia care continua și zări silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În mijloc. Ușa se Închide și nervozitatea mă copleșește din nou. Ăsta e momentul. În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest moment, mă zăresc Într-o oglindă aurită și Îmi stă inima de jenă. Uitasem că am pe mine costumul ăla idiot de Albă ca Zăpada. SÎnt roșie la față și plină de pete, am ochii ieșiți din orbite, părul Îmi stă În toate direcțiile și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
parter, bodyguarzii i‑au croit drum lui Michael Jackson, desfăcându‑și brațele de parcă ar fi Înotat. Holul era Înțesat de oameni. Dar marea mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi trebuit să fie. Regii care au schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și cum îl mai așteptau cu sufletul la gură? Și cum se mai zbătea mulțimea ca să-l privească măcar o dată în ochi ori să-i rupă măcar o fâșie de cămașă? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au prins ăia din Baltă să iasă în lume. De când trecuse pragul judecătoriei, i se ițise în față unul. Dacă nu erai atent, puteai să crezi că-i vreun conțopist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt aceia cărăra li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe. Chiar și fusta de latex pe care o purta în seara asta era acoperită cu straturi de șifon și drapată cu lanțuri, încât abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta Harris. Noutatea maternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta Harris. Noutatea maternității se epuizase cu săptămâni în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jertfa fiului său Isac. Pe acest loc cu o mie de ani înainte de Hristos, Solomon a ridicat primul Templu. În veacul al VIII-lea după Hristos, musulmanii au cucerit Ierusalimul, au dărâmat templul și în locul lui au ridicat Domul... tot aurit, de o frumusețe unică pe pământ. De aici se trage marea dramă iudeo-musulmană. ”Zidulplângerii”, este altarul iudaic. Evreii, astfel, deposedați de ”Stânca Templului”, și-au ridicat alt Centru de credință, un capăt de zid, din blocuri provenite din Templul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, o mușca și apoi o ascundea în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
iar în mai 1771, într-o ceremonie solemnă, frescă Madonnei de' Ricci a fost tăiată din vechiul ei loc ce devenise un perete interior lateral și transferată într-o poziție deasupra altarului principal, unde plutește și astăzi înconjurată de heruvimi auriți [Figurile 26-27]172. Se pot oferi mai multe clarificări asupra acestor evoluții mulțumită registrelor unui caz judecat în 1545 în instanță arhiepiscopala între S. Maria degli Alberighi și un fierar numit Giovanni di Simone, care avea un atelier și făcea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]