7,165 matches
-
făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
membru al grupului de tineret catolic. Mai nou, poți să te uiți și la televizor, activitate care se și practică din plin. Biserica e mereu la curent cu ultimele noutăți, pe care le folosește chiar și împotriva propriilor membri. Pancarte aurii și steaguri cu portretul Sfintei Fecioare, fete cu fuste plisate de culoare bleumarin, totul se petrece în antipatica biserică a piariștilor. Din amvon se afirmă adesea că Dumnezeu cheamă la el tineretul, care nici n‑a fost chemat bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului - din păcate e prea puțină zăpadă - un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu, Înnegrit pe alocuri, erau adânc cufundate În covor. Era un covor atât de gros Încât aveai impresia că o minge de golf nu s-ar fi zărit pe suprafața lui. Femeia Încetă să-și mai privească pantofii, mutându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea fotografie de atâtea ori Încât puteam să reconstitui cu ochii minții expresia figurii fiecărui personaj, chiar și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de catifea roșie și un bărbat cu părul lung, Într-un bluzon de piele și În blugi, vorbeau cu voce scăzută. Femeia era mai În vârstă, dar nu păreau să fie mamă și fiu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce reprezenta corpul uman, se răspândea precum o pânză de păianjen acoperindu-mi Întreg câmpul vizual. O explozie de lumini și culori, În care se regăseau și petele cu un spectru de la galben la roșu, și pudra fină de sidef, aurie și argintie. „Ce frumos!“ mi-am zis o clipă. Nu mă durea nicăieri, ci doar simțeam ceva sâcâitor În mucoasa nazală, ca un nucleu al durerii. De acolo a ajuns la tâmple și apoi s-a răspândit ca un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cap: — Nu înțeleg cum își poate permite, i-am zis, desfăcând anunțul lui Vogelmann și uitându-mă din nou la el. Nu când cheltuiește așa de mult pe aceste anunțuri. 16 Marți, 18 octombrie Ea era, într-adevăr. Capul auriu și picioarele frumos sculptate nu puteau fi confundate. Am privit-o cum se chinuiește să iasă pe ușa rotativă de la Ka-De-We, încărcată cu pachete și pungi, arătând ca și cum și-ar fi făcut cumpărăturile de Crăciun în ultimul moment. Flutură mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard adormise întinsă pe sofa, cu părul împrăștiat pe pernă precum aripioara dorsală a unui peștișor auriu exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Frumusete > MIROASE-A TOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase-a toamnă din vale până-n creste, Pădurea-ncepe să aprindă ruguri, Cât vezi cu ochii priveliști de poveste, Și aurii ca lună sunt boabele de struguri. Miroase-a must și viespile-și iau vama, Încep să-și schimbe câmpiile veșmântul, Șirag de nunți și-începe sarabanda, Dezmăț de frunze-n aer , e mare crai azi vântul! Cad lacăte, începe iarăși
MIROASE-A TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364499_a_365828]
-
50-60 de copii). În ianuarie 1939 s-a creat pentru aceasta chiar postul de agronom, odată cu obținerea unui teren agricol de cca 2000m patrați și pe care se cultiva legume și zarzavaturi, dar și plantații de mere din soiurile Parmen Auriu, Crețesc și Ionathan. Cel care a fost diriguitorul unei astfel de activități, cuprinsă în planul de învățământ și orarul școlii sub numele de "secția supraprimară agricolă"s-a numit Paul Alexandrescu. El a contribuit la amenajarea grădinii publice și a
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică. După ce-i umplu
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
știa nimeni. Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret imperial scosese scrisul de pe nomenclatorul de servicii onorabile. Oribilul război continua de câteva luni ... Într-o dimineață, spre groaza și uimirea tuturor, în șanț căzu un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
în care omul acela de lumină tot vorbise, desigur în zadar (era prin cărțile necitite de milenii ceva cu o propovăduire în deșert!), forțele întrunite ale celor două imperii aruncară toate dejecțiile colectate din imperiu în șanțul cu pricina. Bila aurie dispăru cu toată lumina ei, iar oamenii aruncară și câteva tone de cărămizi peste ispravă și se puseră iar pe caft, dar numai așa, din obișnuință. *** Uriașul cuirasat intergalactic plutea în spațiu pe o orbită circumteriană. Comandantul, un ciborg de
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e tare dor acum de toate Și de bădia Eminescu De la care azi știu versul. Mi-e dor de cum ma ascundeam Într-o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pașii apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PERSIFLĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Persiflări Fac cu ochiul tirizii, portocale aurii; elegantele lădițe, suple ca niște domnițe dintr-un ev puțin modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]
-
Are forma unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și cinci capete de bour, dispuse în șiruri verticale, alternânde. Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru și au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra stema mare a
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
într-o lume fără urme apă șterge totul ia totul și te arată pe tine fără să-ți ascundă nimic. E felul ei de a te răsplăți prin sinceritate. Pe cursul apei era o punte care te ducea spre câmpurile aurii acum puntea s-a rupt oamenii cu spinările cocoșate privesc neputincioși spre celălalt mal ca și spre un tărâm de-acum interzis. Pe firul apei o lacrima tulbură cerul o ușă se deschide și mă lasă să intru. Citește mai
PE FIRUL APEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361337_a_362666]
-
Fratila Genovel-Florentin 25 șomer disperat iar a mai spart o bancă - s-o pună pe foc 26 case în flăcări - baba-și câtă piaptănul înfrigurata 27 pești morți pe plajă - pescărușii sunt primii oaspeți la praznic Ioan Marinescu-Puiu 28 frunze aurii - doar pompierii pornesc din nou alarmă 29 apus de iarnă - omul de zăpadă tot mai îmbujorat 30 miting de protest - doar vrăbii gureșe în Piața Unirii Cornel C. Costea 31 zile geroase - cerșetoarea și-un câine-n același palton 32
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
un loc. Dar mintea făpturii făcu loc unui salt într-un alt timp de oameni. Și acolo zării o altă întregire de carne care îl privea cu o fixare aproape bolnăvicioasă. Trăsăturile chipului îi erau parțial înghițite-n șuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de un alb țipător. Și nu era acea paloare albă, ci un alb neobișnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
fapt Porumbița! Cu toată instabilitatea amoroasă dintre el și Porumbiță cei doi aveau o fetiță pe care o botezaseră după numele tatălui; Vasilica! Nimeni nu-i spunea pe nume și o strigau Lica Vulpica! Lica Vulpica avea un păr blond auriu și ochii albaștri, furați sigur de la tatăl său. Mama Porumbiței făcea parte dintr-o familie de meșteșugari din oraș, dar după venirea puterii socialiste practica împreună cu fiica sa Porumbița confecționarea de plase, însă erau înrolate într-o cooperativă meșteșugărească, căci
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
de energie, ce din înalte ceruri În fulgi pufoși în orgă iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunzà prinsà-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dà speranța plinelor hambare, Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște nouă pâine. Azi câmpul auriu este alb, ca vărul Și dà speranța zilei, cănd țàranul La sfatul vetrei sale, socotește anul Și foaia de tutun, aprinde cu amnarul. La sfatul
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
alburi și petele de sânge A toamnei frunzà prinsà-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dà speranța plinelor hambare, Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște nouă pâine. Azi câmpul auriu este alb, ca vărul Și dà speranța zilei, cănd țàranul La sfatul vetrei sale, socotește anul Și foaia de tutun, aprinde cu amnarul. La sfatul vetrei sale, clàdeste noi iluzii Cu socoteli pripite, dar pline de speranțà Cà iarnă prinsà-n
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
livezi mândre și de oameni de treabă. M-am oprit lângă un măr umbros, care avea poame mari și frumoase. Un tânăr chipeș m-a văzut și mi-a dăruit un măr proaspăt cules din pom, minunat, jumătate roșu, jumătate auriu, și mi-a spus: - Dăruiește, te rog, acest măr celei mai frumoase fete pe care o vei întâlni în drumul tău!... - Mulțumesc! i-am răspuns. Așa voi face! Am plecat mai departe. Am ajuns într-o altă țară cu ape
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
era cea mai frumoasă, cea mai gingașă și mai romantică fată din lume. Pe deasupra, avea o inimă bună și milostivă, cea mai milostivă din câte văzusem până atunci pe lume! I-am oferit ei mărul cel frumos, jumătate roșu, jumătate auriu, ramura cea veșnic vie cu flori roșii, precum și simpaticul pui de vulpe argintie. - Toate astea sunt pentru tine, i-am spus. Sunt daruri, pe care ți le trimite un tânăr chipeș, o pasăre măiastră și o vulpe polară!... Fata fu
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]