2,138 matches
-
Johnson vedea, ca posibilă metaforă a literaturii biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat În toți autorii de literatură intimă. Dar tot cercetătoarea americană adaugă: „Frankenstein poate fi citit ca poveste a autobiografiei, ca Încercare de a neutraliza monstruozitatea autobiografiei”20. Firește, ca model teoretic, metafora poate fi extinsă la foarte mulți autori de jurnale intime. Ea se aplică perfect lui André Gide (de la migrene, insomnii, vid al intenționalității, bătrânețe, până la sexualitate, decrepitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat În toți autorii de literatură intimă. Dar tot cercetătoarea americană adaugă: „Frankenstein poate fi citit ca poveste a autobiografiei, ca Încercare de a neutraliza monstruozitatea autobiografiei”20. Firește, ca model teoretic, metafora poate fi extinsă la foarte mulți autori de jurnale intime. Ea se aplică perfect lui André Gide (de la migrene, insomnii, vid al intenționalității, bătrânețe, până la sexualitate, decrepitudine și insignifianță se Întinde un Întreg imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Însemnările evanghelice, În opoziție cu cele mincinoase, ale păgânilor. În punctul În care jurnalul intim se leagă de o realitate istorică precisă, el se Întâlnește cu toate aceste scrieri vechi. Indecisul cumulează atât funcțiile biografiei, cât și pe cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
atât funcțiile biografiei, cât și pe cele ale autobiografiei, iar „separația genurilor” se va produce doar târziu, când integritatea clasică a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a omului politic se dezagregă prin autoglorificare - considerată de un retor precum Aristides, o trăsătură Întru totul elină. Oricum, căile autobiografiei erau deschise. Sfidarea agorei Epoca elenistică marchează o trecere În registrul mut, În invizibilitatea principială 8. Isocrate, autorul primei autobiografii, profită tocmai de această modificare În sensibilitatea vremii. Plutarh definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic de biografie, În care caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic de biografie, În care caracterul se află Într-un permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scurge printre degete, dar cu gândul la versiunea definitivă, din pagină. Versiunea pe care o va impune, cuvintele prin care răspunde astfel cuvintelor ofensatoare. Jurnalul intim cochetează cu tentațiile unui dialog cu exteriorul, pentru că el este dublul perfect al autorului: autobiografia sa inconștientă, autoportretul În mișcare, niciodată terminat. Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prevăzut, el nu participase la proiectul scriitorului. Cititorul de jurnale se simte un intrus. În cel mai bun caz, autorul Îl tolerează, dar nu simte nevoia să Îl ia părtaș. Subordonarea psihologică a cititorului provine din absența unui pact. Dacă autobiografia sau memoriile prevăd o destinație precisă a scrierii, jurnalul intim aproape că exclude posibilitatea confruntării publice. Dacă totuși există, pactul Îl dezavantajează pe cititor: acesta rupe sigiliul unui secret, pătrunde Într-o lume prohibită, baricadată În propriile-i cuvinte. O
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un spațiu vid56. În cazul de față, spațiul mărturisirii, fanta prin care se pătrunde din viață În literatură. Timpul jurnalului intim este prezentul. Un prezent convențional, firește, determinat de rațiuni ținând, mai cu seamă, de obligativitatea definirii genului său proxim (autobiografia, de pildă), decât de o motivație psihologică. Și Într-un caz, și În altul, reperul esențial rămâne momentul redactării. Autobiografia se scrie, de obicei, la o distanță mare de timp față de evenimentele Întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim este prezentul. Un prezent convențional, firește, determinat de rațiuni ținând, mai cu seamă, de obligativitatea definirii genului său proxim (autobiografia, de pildă), decât de o motivație psihologică. Și Într-un caz, și În altul, reperul esențial rămâne momentul redactării. Autobiografia se scrie, de obicei, la o distanță mare de timp față de evenimentele Întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie zilnic. Autobiografia comprimă mari secvențe temporale, jurnalul intim fragmentează durata unei zile. De racursiuri temporale va fi vorba În ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pildă), decât de o motivație psihologică. Și Într-un caz, și În altul, reperul esențial rămâne momentul redactării. Autobiografia se scrie, de obicei, la o distanță mare de timp față de evenimentele Întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie zilnic. Autobiografia comprimă mari secvențe temporale, jurnalul intim fragmentează durata unei zile. De racursiuri temporale va fi vorba În ambele situații, doar că mărimea lor diferă esențial. Autobiografia suprimă uneori ani Întregi, pe când jurnalul intim abia dacă-și permite luxul eludării câtorva
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mare de timp față de evenimentele Întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie zilnic. Autobiografia comprimă mari secvențe temporale, jurnalul intim fragmentează durata unei zile. De racursiuri temporale va fi vorba În ambele situații, doar că mărimea lor diferă esențial. Autobiografia suprimă uneori ani Întregi, pe când jurnalul intim abia dacă-și permite luxul eludării câtorva zile. Însă, ca o notă comună, literatura acestor forme epice are același obsedant reper: viața autorului. Dacă, În autobiografie, relatarea vieții ia forma secvențelor epice ample
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
situații, doar că mărimea lor diferă esențial. Autobiografia suprimă uneori ani Întregi, pe când jurnalul intim abia dacă-și permite luxul eludării câtorva zile. Însă, ca o notă comună, literatura acestor forme epice are același obsedant reper: viața autorului. Dacă, În autobiografie, relatarea vieții ia forma secvențelor epice ample, În jurnal, organizarea (ca și dezorganizarea) materialului e mai strânsă. Ea se reduce la suite de evenimente, ce pot lua forma scurtelor istorisiri, cu un număr infim de personaje și dialoguri 57, ordonate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Începe să acționeze În dublu sens. Rescriind, din perspectiva prezentului, evenimentele, el le și manipulează, sub presiunea unui viitor incert, dar presimțit. A unui viitor pentru care, În fond, scrie. Legând trecutul de viitor, jurnalul intim tinde să fie, asemenea autobiografiei, o sinteză, sacrificând instantaneitatea ambiției de a instaura o permanență. Un modus vivendi care să Împace fragmentarismul și discontinuitatea cu vocația Întregului și a necontenitului. A concluziei extrase din premise fragile, completând prin imaginație figura retorică a elipsei. Extensiuni temporale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe sine pe măsură ce se scrie: atunci când cuvântul nu mai plutește În derivă, ci se supune unei funcții precise - traducerea pulsiunilor conștiinței. El poate Înceta chiar: să fie ceea ce fusese - un cuvânt -, asumându-și până și riscul paragramaticalizării 90. Acceptând, ca autobiografia, autoportretul, ca amintirile, biografiile, memoriile sau corespondența, un „pact autobiografic”91, jurnalul intim intră În categoria textelor referențiale. Ele nu vizează „efectul de real”, ci imaginea realului. Adică o formă de transcriere, de interpretare - o formă literară. Oameni de interior
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un decupaj ce s-ar fi putut dezvolta într-o adevărată "povestire a vieții" (récit de vie) numită de unii autori și "povestire etnosociologică a vieții", adică "mai orală, mai spontană, mai dialogică" decât forma "scrisă și autoreflexivă" a unei autobiografii sau a unor memorii. Inevitabil, într-un interviu "subiectul este invitat [...] să-și povestească experiența de viață trecând-o printr-un filtru [...] constituit din interesul cercetătorului pentru o anumită lume sau situație socială" (vezi opiniile lui Daniel Bertaux, comentate de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1989: 74-84) postulează existența a trei mari clase de interogări narative (questionnements narratifs): * acțiunea (LE FAIRE) tratată în romanul picaresc, povestirea fantastică, Bildungsroman, legendele urbane contemporane; * existența (LE VIVRE) sub semnul lui "Cum să dăm sens vieții", evocată de biografii, autobiografii sau narațiuni psihiatrice; * existența ca ÊTRE (ființare) actualizată de seria metafizică a miturilor, basmelor, romanelor care se în-treabă și ne întreabă "de ce existăm". Identificarea patternurilor narative universale pare să ne vorbească nu doar despre literatură, ci și despre natura cogniției
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
miturile fondatoare, la referințele verticale ale memoriei colective pentru a lumina referințele orizontale ale lui "aici și acum" (cf. și Gina Stoiciu, 1997:194). Paul Ricoeur prezenta în Temps et récit construirea identității ca o operație narativă; pornind de la analiza autobiografiei, el constata că istoria unei vieți este refigurată de toate istoriile veridice sau fictive pe care subiectul le povestește despre sine. Această refigurare face din viața însăși o țesătură de istorii povestite. Altfel spus, individul sau comunitatea se identifică cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
puțin de două decenii de la moartea ei survenită în 1987, răsună relativ puține voci care să trâmbițeze faima lui Yourcenar. Atunci când o fac nu spun de ce. Chiar și cele mai apreciate lucrări Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, diversele volume ale autobiografiei sale de abia dacă mai sunt citite astăzi și sunt rar studiate în școli și universități. Unii sunt de părere că această cădere în desuetudine a fost provocată de cercurile academice care susțin că nu au descoperit nimic iconoclast în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
clasice în care dragostea era întotdeauna potrivnică și tragică. La sfârșit, Fraigneau i-a refuzat dedicația pe motiv că era redactorul ei, așa că Yourcenar a închinat-o lui Hermes mesagerul, reușind astfel să dea de înțeles că această carte aborda autobiografia a ceea ce ea a numit o intensă criză sentimentală. Titlurile celor nouă capitole sugerează asta: Fedra sau Disperarea, Ahile sau Minciuna, Sappho sau Sinuciderea și așa mai departe. Era ea Fedra sau Sappho heterosexuală sau homosexuală? Yourcenar nu oferă nici un
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
bun va fi, în timp ce propria lui moarte se apropia rapid. Cartea începe la sfârșitul lui 137 când împăratul tocmai se întorsese dintr-o vizită la medicul său Hermogenes și trece rapid la secvențe retrospective din viața lui. Își scrie rapid autobiografia care s-a pierdut în timp un motiv pentru care Yourcenar a putut să se recunoască îndrep tățită s-o reconstruiască. Cartea are șase capitole (toate au titluri latinești Bust al împăratului Hadrian bazate pe ideile cheie ale lui Hadrian
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aspectele din roman referitoare la rolul omului în cosmos. turul acestei închisori a fost în centrul credințelor pe care Yourcenar își construise propria ei viață, mai ales porțiunile ei nomade. Ca și el, fusese extrem de mândră, deseori insuportabilă. Există multă autobiografie în conceperea acestui homo universalis renascentist neliniștit. Chiar și așa, vremurile se schimbaseră. Nu mai erau anii '20 când ea ca și eroul ei fictiv căutase să-și descopere identitatea prin călătorie, chiar dacă pământul de-a latul căruia rătăcea era
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
distanțat în timp (mai degrabă antic decât modern) și loc (mai curând Grecia și Roma decât Franța și America) și apoi s-a extras complet din narațiunile ei. De aceea operele ei sunt minciuni pe câteva nivele: sexualitate, sex și autobiografie. Ele trădează cauza mișcării de emancipare a lesbienelor care a cunoscut un progres remarcabil în timpul vieții ei. Yourcenar nu poate fi considerată o scriitoare gay, așa cum sunt Sylvia Townsend Warner (cu zece ani mai bătrână decât Yourcenar), Radclyffe Hall și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața lui Lazarillo De Tormes 176 se susține pentru că în ambele opere sunt ridiculizate multe din virtuțile cărora, în lumea pe dos a picarului, li se opun lașitatea, minciuna, lipsa oricărui ideal. Autobiografia sa, redactată la persoana întâi, urmează o schemă a eșecului asemănătoare cu cea din romanul latin, deghizată tot sub forma unei cărți de călătorie, fără a cunoaște aspecte pozitive, ci involuând. Acest antierou este prezentat prin condiția sa de slugă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Lucian CUPRINS Prefață (Livia COTORCEA) / 9 Argument / 23 Capitolul 1. Privire generală asupra literaturii concentraționare / 29 1.1. "Am scris doar adevărul" / 29 1.2. Literatură de frontieră / 47 1.2.1. Scrieri factuale sau ficționale? / 47 1.2.2. Autobiografii sau memorii? / 67 1.3. Sub semnul literarității: "documentul artistic" / 71 Capitolul 2. Mărturia lui Soljenițîn / 83 2.1. În răspăr cu vremurile / 83 2.1.1. Destinul scriitorului / 83 2.1.2. Destinul operei / 95 2.2. Universul detenției
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]