2,319 matches
-
să explice deteriorarea severă a structurii și funcției β-celulare. Trebuie avut în vedere că mecanismele în discuție au fost studiate mai ales la modele animale de diabet, unde ele au putut fi urmărite în dinamica lor. Se presupune că atacul autoimun anti-β-celular la om ar putea lua una din căile identificate la animal (70). Figura 22. Căile apoptotice posibile operante în celula β pancreatică În fapt, ambele mecanisme de distrucție β-celulară (necroza și apoptoza) pot fi implicate în distrucția celulelor β
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
la animal pas cu pas. La om, unde apoptoza completă poate dura câteva luni până la câțiva ani, această urmărire este mult mai dificilă (161). În unele modele animale de T1DM, celulele Schwann ce însoțesc nervii periinsulari sunt distruse (probabil tot autoimun) înaintea distrugerii celulelor β pancreatice. Se admite că distrucția β-celulară mediată imun se desfășoară sub comanda macrofagelor și a limfocitelor T. Macrofagele pot induce apoptoza celulelor țintă pe calea sintezei citokinelor proinflamatorii precum Il1 și TNF?, precum și a oxidului nitric
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
câteva luni. Se poate considera că, în aceste cazuri, diabetul apare în perioada predominării apoptozei β-celulare față de neogeneză, în timp ce dispariția lui, în perioada predominării neogenezei asupra apoptozei. O mențiune în plus merită intervenția stresului oxidativ în inducerea sau întreținerea procesului autoimun anti-β-celular. Rolul speciilor reactive de oxigen (ROS) și a monoxidului de azot (NO●) contribuie la inducerea sau la accentuarea reacției inflamatorii insulare implicate în distrucția β pancreatică, cel puțin în unele modele animale. Speciile reactive de oxigen sunt produse continuu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
de transcripție NF-kB scade semnificativ producția de radicali liberi și intensitatea reacției distructive β-celulare. În plus, se știe că citokinele proinflamatorii (TNF?, Il 1β și INF ) își exercită efectele lor patogene prin activarea NFkB. Sintetizând cele două mecanisme de distrugere autoimună a celulelor β vom avea următorul tablou: limfocitele T autoreactive (defect genetic determinat, dependent de prezența antigenelor HLA DR3/DR4), trecând pe lângă celulele β, identifică drept „non-self β-celular” unele proteine precum insulina, proinsulina, decarboxilaza acidului glutamic sau alte proteine (devenite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
ca un proces natural și pozitiv de înlăturare din sistem a celulelor replicate în exces sau a celor devenite nefolositoare. Totuși, procese apoptotice prea puternice sau, dimpotrivă, prea slabe, sunt implicate în numeroase tulburări metabolice (incluzând T2DM), ischemice, neoplazice sau autoimune (incluzând și T1DM). Familia proteazelor cisteinice, cunoscute sub numele de caspaze, sunt mediatori importanți ai apoptozei, care declanșează trei tulburări distincte: (a) distrugerea receptorilor din membranele celulare; (b) afectarea metabolismului energetic mitocondrial; (c) afectarea căilor metabolice din reticulul endoplasmic (47
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
alterări a calciului sechestrat în aceste organite celulare. Acesta este unul din motivele pentru care se încearcă dezvoltarea unor agenți terapeutici capabili să controleze homeostazia calciului i.c., suficient de specifici pentru a preveni apoptoza beta-celulară implicată atât în distrucția autoimună a celulelor β (47), cât și în disfuncția celulelor β la T2DM.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
și cancer hepatic. Diagnosticarea bolii se face prin ecografie abdominală, tomografie, R.M.N. și chiar biopsie hepatică, analiza transaminazelor din sânge, MCV (volumul eritrocitar mediu care arată consumul excesiv de alcool) și trombocitopenia (sub 150), infecție cu virusuri hepatice și boli hepatice autoimune. Tratamentele fitoterapeutice Pentru afecțiunile ficatului, tratamentele se bazează pe utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate și recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietăți calmante, antispastice, antiinflamatoare, coleretice (stimulează formarea bilei) și colagoge (facilitează evacuarea bilei din ficat). Sunt
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
forma cronică poate să se dezvolte timp de mai mulți ani, cu evoluție uneori fatală. Cauzele bolii Există o mare diversitate de factori declanșatori, interni sau externi, ai bolii: - prezența unor boli hepatice: hepatitele A și B, hepatita ischemică, hepatita autoimună, steatoza hepatică de sarcină, tromboza arterială hepatică; - afecțiuni canceroase: metastaze hepatice, neoplasme sanguine; -prezența unor virusuri nehepatici: citomegalovirusuri, virusul herpessimplex, paramixovirus, virusul herpetic Epstein-Barr; - hemacromatoză (depozitarea unei cantități excesive de fier); -consumul de ciuperci otrăvitoare și exces de alcool pe
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
asemenea, În 5% din cazurile de ciroză. Alți factori care declanșează cirozele sunt: - predispoziția genetică cu boli congenitale, moștenite din familie, boala Wilson, (fibroză chistică, hemocromatoză, glicogenoză, mucoviscidoză etc); -factori infecțioși (hepatita non-alcoolică cu acumulare de grăsimi În ficat, hepatita autoimună, malarie, sifilis, bruceloză, tuberculoză și alte infecții bacteriene); -intoxicații grave (tutun, compuși organo- fosforici, arseniați, insecticide, erbicide, deratizante, tetraclorură de carbon, depuneri În ficat a unor săruri de Pb, As, Fe, Cu și medicamente chimice -metotraxat); -factori nutriționali (carențe În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Insulin-Dependent Diabetes Mellitus) și Diabetul Zaharat de tip 2 (Type 2 Diabetes Mellitus -T2DM) sau non-insulinodependent (NIDDM - Non Insulin-Dependent Diabetes Mellitus). 1.2. DATE ETIOPATOGENICE Diabetul Zaharat de tip 1 (DZ tip 1) este o afecțiune cronică frecventă, cu etiopatogenie autoimună. El apare în urma distrugerii, printr-un proces autoimun mediat de limfocite T a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină. Distrugerea este progresivă, afectând în final întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
2 (Type 2 Diabetes Mellitus -T2DM) sau non-insulinodependent (NIDDM - Non Insulin-Dependent Diabetes Mellitus). 1.2. DATE ETIOPATOGENICE Diabetul Zaharat de tip 1 (DZ tip 1) este o afecțiune cronică frecventă, cu etiopatogenie autoimună. El apare în urma distrugerii, printr-un proces autoimun mediat de limfocite T a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină. Distrugerea este progresivă, afectând în final întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat probabil
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
cu etiopatogenie autoimună. El apare în urma distrugerii, printr-un proces autoimun mediat de limfocite T a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină. Distrugerea este progresivă, afectând în final întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat probabil de triggeri din mediul înconjurător. Riscul de apariție a DZ tip 1 pe parcursul întregii vieți este de 0,4% în populația generală, dar de 6% la rudele de gradul 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
T potențial autoreactive pentru insulină, iar IDDM2 intervine în predispoziția genetică pentru DZ tip 1 prin modularea nivelului de expresie timică a insulinei. Trebuie să menționăm că la om, datele care să susțină asocierea între alelele locusului INS-VNTR și răspunsul autoimun îndreptat împotriva insulinei sunt încă controversate. Există studii care au arătat că numărul de alele de clasa I INS-VNTR este direct proporțional cu prevalența autoanticorpilor antiinsulinici (IAA) la debutul DZ tip 1 (Graham et al., 2002). Un alt studiu a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
?-pancreatice, cu menținerea celulelor ? (secretoare de glucagon) și ? (secretoare de somatostatin), deci o distrugere selectivă a unui singur tip de celulă insulara. Există tendința de a include în tipul 1 de DZ numai formele în care apare distrucția autoimuna a celulelor ?. Totuși, indiferent de cauză distrucției ?-celulare, forma clinică realizată este foarte asemănătoare. Vom prezenta în cele ce urmeaza datele etiopatogenice pentru DZ tip 1 autoimun (DZ tip 1a conform ultimei clasificări ADA/OMS a diabetului zaharat) la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
include în tipul 1 de DZ numai formele în care apare distrucția autoimuna a celulelor ?. Totuși, indiferent de cauză distrucției ?-celulare, forma clinică realizată este foarte asemănătoare. Vom prezenta în cele ce urmeaza datele etiopatogenice pentru DZ tip 1 autoimun (DZ tip 1a conform ultimei clasificări ADA/OMS a diabetului zaharat) la care ne vom referi simplu că DZ tip 1, iar în final vom prezenta câteva din formele rare de DZ tip 1 „non-autoimun” (DZ tip 1b). DZ tip
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
care ne vom referi simplu că DZ tip 1, iar în final vom prezenta câteva din formele rare de DZ tip 1 „non-autoimun” (DZ tip 1b). DZ tip 1 (Type 1 Diabetes Mellitus) este o afecțiune cronică frecvență cu etiopatogenie autoimuna. El apare în urmă distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
iar în final vom prezenta câteva din formele rare de DZ tip 1 „non-autoimun” (DZ tip 1b). DZ tip 1 (Type 1 Diabetes Mellitus) este o afecțiune cronică frecvență cu etiopatogenie autoimuna. El apare în urmă distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
printr-un proces autoimun mediat de limfocite Ț a celulelor ?-pancreatice secretante de insulină (Eisenbarth, 1984; Castano și Eisenbarth, 1990). Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ?-pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat de triggeri din mediul înconjurător. Deși factorii patogenici care determină apariția autoimunității anti- ?-celulare la subiecții predispuși genetic nu sunt încă cunoscuți cu exactitate, există importante dovezi că distrugerea celulelor ?-pancreatice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
schimbare a penetrantei genelor de susceptibilitate prin intervenția factorilor de mediu, desi și aceștia sunt încă departe de a fi identificați și de a se demonstra mecanismul lor de acțiune. Mecanismele prin care factorii de mediu intervin în declanșarea procesului autoimun nu sunt exact cunoscute. Cea mai atrăgătoare teorie este cea privind existența unei omologii structurale între antigenele virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ?-celulare, astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele „self” pancreatice
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Această ipoteză a primit numele de „Teoria mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ?-pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimuna, care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ?-pancreatice secretoare de insulină. Identificarea factorilor de mediu asociați cu DZ tip 1 s-a dovedit a fi dificilă deoarece cel mai adesea între acțiunea factorului de mediu presupus „declanșator
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
cel mai adesea între acțiunea factorului de mediu presupus „declanșator” și momentul diagnosticului (apariția hiperglicemiei) se interpune o perioadă lungă de timp (Tuomilehto et al., 1994). Mai mult, procesul etiopatogenic este extrem de complex și este posibil ca pentru inițierea procesului autoimun și apariția insuliței cu distrugerea celulelor ? să fie necesară intervenția mai multor factori de mediu. Cu toate acestea, mai mulți agenți au fost în mod repetat asociați cu DZ tip 1, cei mai importanți fiind reprezentați de infecțiile virale
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
din pancreasul pacienților decedați în comă diabetica inaugurală (Champsaur et al., 1982; Yoon et al., 1979). Trebuie menționat totuși că apariția simptomatologiei bolii (decompensarea metabolica acută) în urma unui episod infecțios (viral sau bacterian) nu are nici o legătură cu declanșarea procesului autoimun caracteristic patogeniei DZ tip 1. Astăzi, se știe că perioada preclinica a DZ de tip 1 este lungă, de ordinul lunilor sau chiar anilor. De aceea, relația stabilită între apariția diabetului de tip 1 și unele infecții virale recente (parotidita
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
B). Argumentele vin atât din datele experimentale de la animale, cât și din studii la om. Astfel, recent (Gerling et al., 1991) s-a arătat că tulpina E2 a virusului Coxsackie B4 (CVB4 E2 străin) izolată de la oameni poate induce distrugere autoimuna a celulelor ? și apariția hiperglicemiei la unele sușe de șoareci. Creșterea expresiei pancreatice a proteinei de 64 kD (echivalentul GAD - Glutamic Acid Decarboxylase) urmată de apariția anticorpilor anti-GAD a fost evidențiata înainte de debutul hiperglicemiei la șoarecii infectați cu CVB4-E2
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
et al., 1967). Actual se știe că diabetul apare la circa 10-20% dintre pacienții cu CRS (McIntosh și Menser 1992). La aceste cazuri, pot trece mulți ani până la apariția diabetului clinic, iar prezenta majorității autoanticorpilor anti-β-celulari sugerează o posibilă etiologie autoimuna (Ginsberg-Fellner et al., 1984). Este de notat, de asemenea, posibilitatea mimetismului molecular și în cazul virusului rubeolic, existând similitudini între secvență GAD65 și respectiv proteine din capsida virală (Karounos et al., 1993). Totuși, introducerea în practică a vaccinurilor anti-rubeolice face
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
primele luni de viață. Mai multe studii epidemiologice efectuate în ultimele decenii au sugerat că introducerea precoce în alimentația nou-născuților a laptelui de vacă (respectiv a proteinelor din laptele de vacă) reprezintă un important factor de risc pentru declanșarea procesului autoimun care duce la DZ tip 1 la subiecții predispuși genetic (Norris și Pietropaolo, 1999; Pozzilli, 1999). Ipoteza implicării laptelui de vacă în etiopatogenia DZ tip 1 se bazează pe trei argumente principale: 1) În primul rând, pacienții diabetici nou descoperiți
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]