95,569 matches
-
medic din Marghita unde lumina soarelui nu pătrundea niciodată geamurile acoperite cu draperii negre și grele două mari portrete alături singurele ferestre deschise o fetiță cântând la vioară și o tânără doamnă tatăl meu mi-a explicat mai târziu am auzit atunci cuvântul lagăr pentru prima oară trecusem cu trenul de mult prin Dobrogea lumea se uita noaptea cu groază la ochiurile de apă întunecată de-acolo dar cuvântul lagăr nu-l mai spusese nimeni în fața mea medicul de la Marghita va
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
astă-vară o secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci copilul care mă va scoate din lume; (îmi trebuie o pauză, mică de tot, de-o țigară, să-mi
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după care 1 s-a închis gura, iar vizitatorii au fost anunțați oficial că a născut cățeaua. Marți „dezabuzări și neputințe, dragul meu, complexe personale": o nețărmurită prostie! Un amestec. Rezultând, din toate, cristale de gheață, metan și amoniac! Marți
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri la care ții S-au stins demult în alte trecute- mpărății Cu neamuri în poiată, -n ocol și la cotețe. Ce ți-a rămas e numai aminte să-ți aduci De cum
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt, nu-mi ține nimeni locul Cât Tu ești cel ce ești, doar mai presus. Făptura mea îți poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
Emil Brumaru Din nou în miezul crinilor enormi... Din nou în miezul crinilor enormi Tu m-ai lăsat să-ți umblu sub veșminte Atît de liniștită că de-abia Se auzea suflarea ta fierbinte Blînd înalțîndu-ți sînii ca pe-o nea Ce a căzut și-acum se urcă iară, Spre-a n-o topi cu îndrăzneala mea, În raiul parfumat de-odinioară, Unde ucigător de pur coboară Din nou în miezul
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
-naltă-n mal Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
Aurel Pantea Se instalează în mine un om bătrîn, ocupă treptat toate cotloanele, deocamdată conviețuim, avem aceleași vicii, ne plac aceleași femei, dar el crește din lucrurile la care renunț, în anumite momente, cînd limbajul însuși are umbră, aud răsuflări obosite și atunci spun: Dumnezeul meu mă digeră, Dumnezeului meu îi e foame, Dumnezeul meu se droghează, Dumnezeul meu înjură, nu face raționamente, e un ins direct, te scuipă în față, suferă, limbajele lui imediate sînt disprețul, dragostea și
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
propus îmi scălda întreaga ființă într-o lumină prietenoasă bucuria copacilor când treceam pe străzile în care investisem speranțe o aversă fugară gazonul brusc plin de melci ne-am mai întâlnit undeva îl întreb pe vreun trecător doar ca să-i aud glasul răspunzându-mi orice
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
Unde el încetează să fie. ce greu e sA mângâi Ce greu e să mângâi un înger pe aripi! Oricât de apropiat, el se ferește de-atingere De teamă că ai putea să îl prinzi, Se rotește, revine, fâlfâie abia auzit, E singurul sunet de care-i în stare. Ei, îngerii, nu știu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-apropie Să te cuprindă cu aura, Dar imediat se îndepărtează, speriați de
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
de intimitate, Protectori, dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă nu sunt prea slabe să le-atingă auzul. Ce handicap al credinței: Să nu știi dacă ești auzit, nici dacă auzi Si din toate simțurile să rămână doar visul tactil De-a mângâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi... clepsidra Mă uit la clepsidra în care nisipul A rămas suspendat, Refuzând să mai curgă. E ca
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
dar nu familiari, Lăsând mereu o distanță prin care Cuvintele mele se târâie ca să-i ajungă, Fără să știe dacă nu sunt prea slabe să le-atingă auzul. Ce handicap al credinței: Să nu știi dacă ești auzit, nici dacă auzi Si din toate simțurile să rămână doar visul tactil De-a mângâia, fără să-l sperii, un înger pe aripi... clepsidra Mă uit la clepsidra în care nisipul A rămas suspendat, Refuzând să mai curgă. E ca într-un vis
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
le știu unii pe toate cum stau ei în fața legilor și legile cîntă la fel de bine ca mulțimea și florile sunt spulberate de-a lungul unui an întreg se repetă sărbătoarea și greșelile celor care compară trecutul cu prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
mea de fiecare dată. Nu te merit, Doamne Iisuse Hristoase, fă semnul vieții deasupra mea și azi. Mesaj pentru Zvera Tu ești la Făgăraș. Te vor crește în minciună și prefăcătorie. Nu îți vor spune nimic despre chinul meu. Vei auzi o poveste de-a dreptul sinsistră cu încrengături juridice și polițiste și nimic despre chinul meu. Să nu minți niciodată și să nu te prefaci. Asta te va salva în fața Dumnezeului Vieții. Să nu îi crezi, să nu crezi banii
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale, cenușă de paradis și zodie de țări mici cărate în inimă de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roșu. Azi cînd veneam spre casă golit de viață am auzit sîngele cum striga la mine - bătrîne, să fie atît de greu să ții omul pe picioare? Sînge înalt de doi metri și tot mai vrea să crească. Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoțel de catîr orb în
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
să o șteargă cu scrâșnet de os cu fierul pe fier. Poem civil nu mă-ntrebați ce legătură are istoria cu poezia cine a înțeles totul pe dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
mele. De ce, nu știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și am scris, cu degetul muiat în vin, pe luciul oglinzii: „Aici odihnește privirea mea
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel de mârâit întunecat, de huiduieli și de fluierături, un fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine ești tu pe țărmul celălalt? aici eu cine sunt? o piatră, fiecare? un pom? soarele răsare pe țărmul acesta apune pe țărmul tău așa a fost ieri și mâine - din
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
limbă pe care o vorbeam ca pe apă atunci dar ea apoi nu ne-a mai recunoscut. În casa lor cu toate ferestrele deschise literele ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu inima lui cântătoare pe care n-o putem auzi. Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele și muzica lor pe
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
ne scriu împreună ochii ne citesc pe alt continent Muzica pe care nu o putem auzi Acest lucru nu ne-a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu inima lui cântătoare pe care n-o putem auzi. Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele și muzica lor pe care n-o putem auzi nu pentru noi este foamea hipnotică, oarbă nu pentru noi valul ce spală același țărm din veac nu e săgeata
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
a fost dat așa cum ni s-a dat pământul pământul greu, cu inima lui cântătoare pe care n-o putem auzi. Nu ne-a fost dat cum ni s-au dat sferele și muzica lor pe care n-o putem auzi nu pentru noi este foamea hipnotică, oarbă nu pentru noi valul ce spală același țărm din veac nu e săgeata oprită în aer, care-a uitat cine a trimis-o ca să nu ajungă. Acest lucru nu ne-a fost dat
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]