1,179 matches
-
pentru o viață culturală"71. Trecerea în revistă a instituțiilor și activităților culturale indică astfel că ceea ce numim generic "cultură" a reprezentat palierul prin care Moldova de Sus a încercat să iasă din conul de umbră și să își facă auzită vocea până în pânzele capitalei. Fără a deține vreo universitate, precum Iașul, zona nord-moldovenească s-a remarcat prin rețeaua de școli secundare în jurul cărora mobilizarea culturală a intelectualilor locali s-a manifestat cu constanță. Liceele și-au depășit rolul formator-educativ devenind
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în 1864, liceul era conceput ca sursă de formare a viitoarelor elite. Dar, după abia un deceniu de la prevederi, disproporția între școlile teoretice și cele reale sau profesionale devenea din ce în ce mai proeminentă, iar sintagma "plagă a funcționarismului" se făcea tot mai auzită. Nici examenul de bacalaureat din perioada haretiană nu opera întotdeauna o selecție obiectivă a elevilor, căci, așa cum observa pedagogul C. Dimitrescu-Iași, raportor al legii ministrului Haret, accentul evaluării viza în primul rând memoria, iar cantitatea prea vastă de informație dobândită
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și Macrianus, dar totul se termină rău. Norocul le mai iese odată în cale prin Odenat prințul Palmyrei care reușește să pună bazele unui vast regat, extins de soția sa Zenobia într-un imperiu unde ivriții au vioara foarte bine auzită. Nici această mărire nu a durat decît puțin timp pentru că getul Aurelian i-a spulberat, dar experiența cu arabii o vor relua mai tîrziu cu mai mult folos cînd vor cuceri nordul Africii și cea mai mare parte din peninsula
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fost aproape absent În practica arhitecturală. Mișcarea Modernistă a avut o atitudine radicală- Înlăturarea totală a ornamentului. Consecințele acestei opțiuni s-au perpetuat până În momentul prezent. Este justificat să considerăm că Modernismul a fost nedrept În sentința dată? Cea mai auzită voce pe acest subiect, Adolf Loos , sintetizează În eseul Ornament și crimă din 1907 o atitudine privitoare la ornament ce Începea să se facă simțită printre arhitecții momentului: „Ceea ce face ca epoca noastră să fie atât de importantă este incapacitatea
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
mai bun caz, teoriile clasice ale retoricii ne permit să inferăm, în baza literei unui discurs, faptul că acesta este destinat unui public tânăr sau mai în vârstă, sau că publicul poate avea o opinie favorabilă sau nefavorabilă despre cele auzite; dar toate acestea înseamnă prea puțin, după Black, pentru criticul retoric. Este important, deci, consideră Black, ca, atunci când caracterizăm astfel de "personae" (fie că acestea se referă la autorul implicat sau la publicul implicat de un discurs), să ne concentrăm
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
noi disprețuim viața cea înaltă, ca unii care suntem înclinați întotdeauna către plăcere, ne-a lăsat ca sprijin cartea alcătuită de Proorocul David, Psaltirea. El a împreunat dogmele cu plăcerea cântului, pentru ca, fără știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. pe cea de sub Psalmii aduc liniștea sufletelor, răsplata păcii, potolirea văpăii patimilor și a valurilor gândurilor. Ei fac să slăbească mânia sufletului și înfrânează pornirile către patimi. Iar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
folos duhovnicesc pentru toți care se ostenesc să-i rostească psalmii și să mediteze la conținutul lor teologic. Recomandăm celor care doresc să o citească să nu se oprească doar la actul lecturii, „nu numai vocea lor să se facă auzită, ci faptele să fie în acord cu cele rostite cu glas mare.” Dumnezeu nu ascultă doar armonia cuvintelor, ci și pe cea a faptelor bune. înșiși psalmii ne cer să lăudăm pe Domnul fără încetare, iar prin lucrarea faptelor bune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai ales zboară spre acel prezent în care figura, chipul fetei sale iubite îi este înnebunitor de inaccesibil. Zadarnic așează poze ale ființei iubite ca într-un altar împodobit cu lumânări și flori proaspete, chipul i se ascunde. Vocea, rar auzită, o îmbată de bucurie. Conservată prin mijloacele media, îi potolește dorul devastator: „Ieri seară am plâns de nu mă mai opream. Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se prezintă în fața anchetatorilor în ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu asemenea publicistică? Ce să mai spun de faptul, de acum secundar, nu-i așa?, că nu am fost vreodată și nu sunt deloc nici azi un apărător necondiționat al memoriei lui Mircea Eliade. D.C-E.: Se fac încă auzite, pe scena literară românească, acuze de „colaboraționism” la adresa unor scriitori care au trăit, au scris și, unii, au murit în timpul regimului trecut. Calificativele deloc onorante erau foarte frecvente, în primii ani după Revoluție; acum, s-au mai rărit, și numai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
scrie la Cutareț” Abia ajuns în Washington, găsesc replica atât de previzibilă în altă tranșă de mesaje electronice. Românii se căsăpesc reciproc pe ce nu au - bani. Se căsăpesc și pe ce au - bani. Între timp, presa scrisă, văzută și auzită a încăput pe mâinile celor care au făcut bani frumoși, aiuritor de mulți bani. Și într-o țară foarte săracă, dar garnistă cu o trupă de miliardari - azi în lei, mâine în euro și dolari - percepția este că toți banii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
din pepeni. Călăuza, Leonid, încearcă să intermedieze condițiile târgului. Siderat de încăpățânarea turistului de a se considera nevinovat, Leonid îi spune lui Taplin: „Ce altceva te aștepți de la acești indivizi? Sunt la fel ca întotdeauna?”. O remarcă atât de des auzită pretutindeni în „țările aflate în tranziție”... Cândva, Feodor a lucrat în marina sovietică. Acum este businessman și călătorește cu partenerul său de afaceri, Victor. E interesat de prețul apartamentelor în Manhatan, de cel al echipamentelor electronice și știe foarte bine
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
făceau în trecut doar evreii, dar dintre cei scăpătați. Ce mai făcea mama din cânepa sa, culeasă, înainte de a ajunge cu dânsa la baltă, ca să fie murată, t opită cum ziceau alții? De julfă și turtele de la Crăciun, a ți auzit ? Frumoase obiceiuri mai erau la noi în anii cop ilăriei mele, ca în toată Moldova și pe cuprinsul întregii țări, de altfel. Cânepa, dar și sămânța de cânepă aveau un rol însemnat în gospodăria țăranului, a părinților mei. După ce planta
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul anilor la acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume, vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe acolo, cu vitele și peste toate, imensa fantezie a copilăriei. Din singurătățile acelea, a pădurilor, a iazurilor, a lanurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pot apăra.” Honoré de Balzac 177. „Cele mai multe dintre cărțile al căror subiect este pe de-a-ntregul închipuit, care nu se leagă mai mult sau mai puțin de nici o realitate, se nasc moarte; pe când cele care se întemeiază pe fapte observate, auzite, luate din viața reală, capătă cinstirea vieții lungi.” Honoré de Balzac 178. „Se cuvine ca judecătorii să aibă în mâini cartea legii, iar în inimă, spiritul legii.” Francis Bacon 179. „Oamenii inteligenți totdeauna sunt cea mai bună carte de conversație
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
fie precis.” Mrs. Piozzi 397. „Întoarcem pe dos o jumătate de bibliotecă pentru a scrie o singură carte.” Samuel Johnson 398. „Întregul suflet al timpurilor trecute sălășluiește în cărți. Ele sunt vocea clară și puternică a trecutului care se face auzită când timpul și substanța materială a acestuia a dispărut ca un vis.” Thomas Carlyle 399. „Bibliotecile nu se fac, ele cresc.” Augustine Birrel 400. „Nici un loc nu-ți oferă o mai puternică convingere a zădărniciei speranțelor umane ca o bibliotecă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
politică egală (reprezentarea numerică); b) argumentul reprezentării nevoilor și intereselor specifice ale femeilor (reprezentarea substanțială)8. Argumentul referitor la reprezentarea numerică (cantitativă) aduce în atenție problema numărului optim necesar pentru ca grupul subreprezentat să-și afirme identitatea și să-și facă auzite ideile. Un răspuns adecvat la această problemă este oferit de conceptul de masă critică 9, utilizat în științele sociale și politice pentru a desemna mărimea necesară, astfel încât un grup să producă o schimbare semnificativă și ireversibilă într-un sistem sau
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
te legi și de mama? De mama care e o sfântă?" "Ia te uită, evreii au sfinți, nu știam!" Ești chiar un nemernic!" Dar tu? Tu? Cu bereta ta roșie?" Sfânta deschide iar ușa și ridică vocea ca să se facă auzită: "Te-au sunat de la ziar!" El se întoarce iute: "Ce ziar?" Și ea, excedată: "Ce ziar? Ziarul!" "Ziarul partidului?" "Nu, de la Paris Match!" "Și ce voiau?" "Nu știu. O să revină." Începu să măsoare furios camera. O dungă roșie îi taie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nimic foarte precis, dar care reprezintă un mod de refuza statutul impus europenilor în 1945 de cei doi stăpîni ai lumii. De aici numeroasele călătorii făcute de general în toate părțile lumii unde vrea ca vocea Franței să se facă auzită: America Latină în 1964, Asia de Sud-Est cu faimosul discurs de la Phnom-Penh din septembrie 1966 în care critica cu duritate intervenția americană în Vietnam, și nu mai puțin celebra vizită din Canada din iulie 1967, în cursul căreia lansează acel patetic "Trăiască Québecul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
curții, fie în alte arii ale sectorului public, fie în întreprinderile private. Paradoxul Consiliului de Stat este că, în pofida absenței garanțiilor legale (unii ar spune mai curând, că tocmai de aceea), membrii acestui organ au reușit să se facă treptat auziți și ulterior "ascultați", în același mod ca membrii unei curți obișnuite. Adesea, membrii instanțelor semijudiciare și ai altor comitete, care s-au înmulțit în secolul XX odată cu creșterea legislației sociale și economice, în special în țările vestice, au prea puțină
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele învolburate, ne-au observat și-au început să strige în gura mare, să se facă auziți: Fetelor, opriți-vă! Nu treceți puntea! O să vă înecați în bulboană! Ne-am speriat și-am amețit. Am privit una la alta și ne-am oprit. Eu eram înaintea Vioricăi. Deodată parcă o lumină mi s-a strecurat în minte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
foarte bine la școală. Erau mereu premianți. Mi-amintesc că odată domnul lor fiind plecat cu treburi la Bacău, clasa lor s-a întorlocat cu a noastră. Eram peste vreo 70 de elevi împreună. Doamna noastră cu greu se făcea auzită. Ca să ne stârnească interesul tuturor, i a pus pe ei să povestească despre voievozii neamului nostru. Le mergea gura despre Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mireca cel Bătrân, de credeai că citește din istorie, nu alta. Noi nu eram
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu o ușoară apropiere de aceea a "cavalerului tristei figuri" al lui Cervantes, nefiind sigur dacă amplitudinea și viteza mișcărilor executate erau o trăsătură firească a capacității sale de luptător redutabil și invincibil sau dirijarea unei orchestre uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu am dus niciodată o politică de traducere și difuzare în marile culturi occidentale. Traducerile care s-au făcut și se fac sunt conjuncturale, după interese personale sau de grup. De aceea, scriitorii și gânditorii care vor să se facă auziți acolo sunt nevoiți să emigreze și să scrie în alte limbi. Sunt atâtea cazuri ilustre, de la Anna de Noailles și Tristan Tzara la Eliade, Cioran și Eugen Ionescu. Eu am numit calea aceasta "complexul lui Orfeu", tracul care a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
3, Tipografia Mitropolitul Silvestru, director dr. E. Hotinceanu, redactor responsabil până la numărul 5 din noiembrie 1928 - Erast Carabăț, iar după aceea - Const.Tarnavschi. Cuprinde caricaturi, epigrame, versuri cu țintă către oameni politici cărora le erau destinate „cugetări celebre”, dialoguri „din auzite și nevăzute”, știri diverse, diferite „sfaturi” culese și redate din volumul „Mustul fiert” al doctorului Hotinceanu, telegrame cifrate, înțelese de oricine cunoștea mersul vremurilor, poșta redacției - adesea închipuită și tot cu iz pilduitor, uneori câte un apel către cititori, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]